Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 42:1-38

Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt

1Când Iacov a aflat1 Lit.: a văzut. că în Egipt se găsesc grâne, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“ 2Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt se găsesc grâne. Coborâți în Egipt și cumpărați‑ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“ 3Zece dintre frații lui Iosif au coborât să cumpere grâne din Egipt. 4Dar Iacov nu l‑a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaan, fiii lui Israel s‑au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo.

6Iosif era stăpânul țării, cel care vindea grâne întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns la el, s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 7De îndată ce și‑a văzut frații, Iosif i‑a recunoscut, dar s‑a prefăcut că nu‑i cunoaște și le‑a vorbit cu asprime.

El i‑a întrebat:

– De unde veniți?

Ei au răspuns:

– Din țara Canaan, ca să cumpărăm mâncare.

8Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut.

9Iosif și‑a amintit visele pe care le‑a avut despre ei și le‑a zis:

– Voi sunteți cercetași și ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!

10Ei au răspuns:

– Nu, stăpâne, robii tăi au venit să cumpere mâncare. 11Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți. Robii tăi nu sunt cercetași.

12Dar el le‑a zis:

– Nu‑i adevărat, ci voi ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!

13Ei au răspuns:

– Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaan. Iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.

14Dar Iosif le‑a zis:

– Sunteți cercetași, așa cum v‑am spus! 15Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți ieși din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16Trimiteți‑l pe unul dintre voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți dintre voi veți fi închiși, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viața lui Faraon, sigur sunteți cercetași!

17Și i‑a pus sub pază pentru trei zile.

18A treia zi, Iosif le‑a zis:

– Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână sub pază, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate 20și aduceți‑l la mine pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi adeverite cuvintele voastre și nu veți muri.

Ei au făcut întocmai.

21Atunci și‑au zis unul altuia:

– Cu siguranță suntem vinovați pentru ceea ce i‑am făcut fratelui nostru, căci am văzut tulburarea sufletului său când căuta bunăvoința noastră, dar nu l‑am ascultat. De aceea a venit peste noi tulburarea acesta.

22Ruben le‑a răspuns, zicând:

– Nu v‑am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n‑ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.

23Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr‑un traducător. 24Iosif a plecat de lângă ei și a plâns. Apoi s‑a întors și le‑a vorbit din nou. L‑a luat pe Simeon și l‑a legat înaintea ochilor lor. 25Apoi a poruncit să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru călătorie. După ce li s‑au făcut aceste lucruri, 26ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat de acolo. 27Când unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său, în locul în care au înnoptat, și‑a văzut argintul. Iată, acesta era la gura sacului său. 28El le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi. Iată‑l chiar în sacul meu!“ Atunci li s‑au înmuiat inimile și și‑au zis unul altuia tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?“

29Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în țara Canaan, i‑au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:

30– Acel om, stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a luat drept cercetași ai țării. 31Dar noi i‑am zis: „Suntem oameni cinstiți, nu suntem cercetași. 32Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaan.“ 33Atunci, omul acela, stăpânul țării, ne‑a zis: „Iată cum voi ști dacă sunteți oameni cinstiți: lăsați‑l pe unul dintre frații voștri, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați. 34Dar aduceți‑mi‑l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți cercetași, ci oameni cinstiți. Apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară.34 Sau: să străbateți liber țara.

35În timp ce‑și goleau sacii, iată că punga cu argint a fiecăruia era în sacul lui. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s‑au temut.

36Tatăl lor, Iacov, le‑a zis:

– Voi m‑ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și vreți să‑l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!

37Atunci Ruben i‑a vorbit tatălui său, zicând:

– Să‑i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți‑l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă‑l în grija mea și ți‑l voi aduce înapoi.

38Dar el a răspuns:

– Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, în durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.

Ang Pulong Sang Dios

Genesis 42:1-38

Nagkadto sa Egipto ang mga Utod ni Jose agod Magbakal sang Pagkaon

1Pagkahibalo ni Jacob nga may ginabaligya nga pagkaon42:1 pagkaon: sa literal, uyas. Amo man sa masunod nga mga bersikulo. sa Egipto, ginsilingan niya ang iya mga anak nga lalaki, “Ano pa ang ginahulat ninyo? 2Nakabati ako nga may ginabaligya kuno nga pagkaon sa Egipto, gani magkadto kamo didto kag magbakal agod indi kita mapatay sa gutom.” 3Gani naglakat ang napulo ka utod ni Jose sa Egipto agod magbakal sang pagkaon. 4Pero wala pagpaupda ni Jacob si Benjamin nga manghod ni Jose kay nahadlok siya nga basi may malain nga matabo sa iya.

5Gani nagkadto ang mga anak ni Jacob42:5 Jacob: sa Hebreo, Israel. sa Egipto kaupod sang mga taga-iban nga lugar agod magbakal sang pagkaon, kay naglapnag na ang gutom sa duta sang Canaan. 6Bilang gobernador sang Egipto, responsibilidad ni Jose ang pagbaligya sang pagkaon sa bug-os nga duta. Gani pag-abot sang iya mga utod, nagluhod sila kay Jose bilang pagtahod sa iya. 7-9Pagkakita ni Jose sa ila, nakilala niya dayon sila, pero sila iya wala makakilala sa iya. Wala lang siya nagpahalata nga siya si Jose. Nagpakigsugilanon siya sa ila sing masakit. Nagpamangkot siya, “Taga-diin kamo?” Nagsabat sila, “Taga-Canaan kami, kag nagkadto kami diri agod magbakal sang pagkaon.” Nadumduman dayon ni Jose ang iya damgo parte sa ila nga nakapaakig sa ila. Nagsiling siya, “Mga espiya kamo! Nagkadto kamo diri agod tan-awon kon sa diin nga parte sang amon nasyon ang maluya sang depensa.”

10Nagsabat sila, “Indi, sir! Indi kami mga espiya. Nagkadto kami diri agod magbakal sang pagkaon. 11Mag-ulutod kami tanan sa isa lang ka amay, kag nagasugid kami sing matuod. Indi kami mga espiya.” 12Pero nagsiling si Jose, “Indi ako magpati! Nagkadto kamo diri agod tan-awon kon sa diin nga parte sang amon nasyon ang maluya sang depensa.” 13Nagsabat sila, “Sir, dose kami tanan ka mag-ulutod, kag isa lang ang amon amay nga ara subong sa Canaan. Ang amon kamanghuran didto nabilin sa iya. Ang isa namon ka utod wala na.”

14Nagsiling si Jose, “Pareho sa akon ginsiling, mga espiya gid kamo. 15Pero testingan ko kamo kon matuod gid inang inyo ginasiling. Ginasumpa ko sa ngalan sang hari sang Egipto42:15 hari sang Egipto: sa Hebreo, Faraon. nga indi kamo makahalin diri hasta indi ninyo madala diri ang inyo kamanghuran. 16Magpauli ang isa sa inyo agod kuhaon ang inyo utod. Ang mabilin sa inyo prisohon hasta mapamatud-an ninyo ang inyo ginasiling, kay kon indi gani, matuod gid nga mga espiya kamo.” 17Ginpapriso niya sila sa sulod sang tatlo ka adlaw.

18Sa ikatlo nga adlaw, nagsiling si Jose sa ila, “Nagatahod ako sa Dios, gani hatagan ko pa kamo sang kahigayunan nga mabuhi kon tumanon lang ninyo ang akon isugo sa inyo. 19Kon nagasugid kamo sing matuod, magpabilin diri ang isa sa inyo kag magpauli kamo kag magdala sang pagkaon para sa ginagutom ninyo nga mga pamilya. 20Pagkatapos dal-on ninyo diri sa akon ang inyo kamanghuran agod mapamatud-an ko nga wala kamo nagabutig kag agod indi ko kamo pag-ipapatay.” Kag ginhimo nila ini.

21Sang wala pa sila makahalin, nagsiling sila sa isa kag isa, “Ginasilutan na kita sa ginhimo naton sa aton utod. Nakita ta ang iya kasakit sang nagpakitluoy siya sa aton, pero wala gid naton siya ginkaluoyan. Amo ina ang kabangdanan kon ngaa nag-abot ini nga kalisod sa aton.” 22Nagsiling si Reuben, “Indi bala nga ginsilingan ko kamo sadto nga indi ninyo pag-anha ang bata? Pero wala gid kamo nagpamati sa akon. Gani ginasukot na kita subong sang iya kamatayon.” 23Wala sila nakahibalo nga maintiendihan ni Jose ang ila ginahambal tungod kay kon magpakighambal siya sa ila may manugsaysay siya. 24Naghalin anay si Jose sa ila kag naghibi. Pero sang ulihi nagbalik siya kag nagpakigsugilanon sa ila. Ginpain niya si Simeon sa ila kag ginpagapos sa ila atubangan.

Nagbalik sa Canaan ang mga Utod ni Jose

25Dayon nagsugo si Jose nga pun-on sang pagkaon ang mga sako sang iya mga utod kag ibalik sa ila mga sako ang ila bayad, kag pabalunan sila sang ila mga kinahanglanon sa ila pagpanglakaton. Natuman ang tanan nga ginsugo ni Jose. 26Ginkarga dayon sang mga utod ni Jose ang ila mga sako sa ila mga asno kag naglakat.

27Sang nagpalipas sila sang kagab-ihon sa isa ka lugar, may isa sa ila nga nagbukas sang iya sako agod pakan-on ang iya asno. Pagbukas niya, nakita niya didto ang kuwarta nga iya ginbayad. 28Nagsinggit siya sa iya mga utod, “Gin-uli ang akon ginbayad! Ari diri sa akon sako.” Nagpalangluya sila tanan kag kinulbaan.42:28 Kinulbaan sila kay basi pasibangdan sila nga gintago nila ang kuwarta kag wala sila nagbayad. Nagpinamangkutanay sila, “Ano bala ining ginhimo sang Dios sa aton?”

29Pag-abot nila sa Canaan, ginsugid nila sa ila amay nga si Jacob ang tanan nga natabo sa ila. 30Siling nila kay Jacob, “Ginhambalan kami sing masakit sang gobernador sang Egipto kag ginpasibangdan nga mga espiya kuno kami. 31Pero ginsabat namon siya nga indi kami mga espiya kag nagasugid kami sing matuod. 32Nagsiling man kami nga dose kami ka mag-ulutod kag isa lang ang amon amay. Ginsugid man namon sa iya nga ang isa namon ka utod patay na kag ang amon nga kamanghuran ari diri sa imo sa Canaan. 33Pero amo ini ang iya ginsiling sa amon, ‘Testingan ko kamo kon matuod ang inyo ginasiling. Magpabilin diri ang isa sa inyo kag magpauli kamo nga may dala nga pagkaon para sa inyo mga pamilya nga ginagutom. 34Pero dal-on ninyo diri sa akon ang inyo kamanghuran agod mahibaluan ko nga nagasugid kamo sing matuod kag indi kamo mga espiya. Pagkatapos ibalik ko sa inyo ang inyo utod nga si Simeon, kag tugutan ko kamo nga magpakadto-pakari diri sa Egipto.’ ”

35Sang ginbubo na nila ang unod sang ila mga sako, nakita nila didto sa ila mga sako ang kuwarta nga ila ginbayad. Pagkakita nila sini kag sang ila amay, kinulbaan sila tanan.

36Nagsiling si Jacob sa ila, “Gusto bala ninyo nga madulaan ako sang mga kabataan? Wala na si Jose, wala na si Simeon kag karon gusto naman ninyo nga kuhaon si Benjamin. Ako iya ang nagaantos.” 37Nagsiling si Reuben, “Tay, ako ang bahala kay Benjamin. Patya ang duha ko ka anak nga lalaki kon indi ko siya mabalik sa imo.” 38Pero nagsabat si Jacob, “Indi ko pagpaupdon sa inyo ang akon anak. Patay na ang iya utod kag siya na lang isa ang nabilin. Basi malain pa ang matabo sa iya sa dalan, kag sa katigulangon ko nga ini mapatay na lang ako nga nagapangasubo.”