Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1Când Iacov a aflat1 Lit.: a văzut. că în Egipt se găsesc grâne, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“ 2Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt se găsesc grâne. Coborâți în Egipt și cumpărați‑ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“ 3Zece dintre frații lui Iosif au coborât să cumpere grâne din Egipt. 4Dar Iacov nu l‑a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaan, fiii lui Israel s‑au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo.
6Iosif era stăpânul țării, cel care vindea grâne întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns la el, s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 7De îndată ce și‑a văzut frații, Iosif i‑a recunoscut, dar s‑a prefăcut că nu‑i cunoaște și le‑a vorbit cu asprime.
El i‑a întrebat:
– De unde veniți?
Ei au răspuns:
– Din țara Canaan, ca să cumpărăm mâncare.
8Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut.
9Iosif și‑a amintit visele pe care le‑a avut despre ei și le‑a zis:
– Voi sunteți cercetași și ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
10Ei au răspuns:
– Nu, stăpâne, robii tăi au venit să cumpere mâncare. 11Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți. Robii tăi nu sunt cercetași.
12Dar el le‑a zis:
– Nu‑i adevărat, ci voi ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
13Ei au răspuns:
– Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaan. Iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14Dar Iosif le‑a zis:
– Sunteți cercetași, așa cum v‑am spus! 15Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți ieși din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16Trimiteți‑l pe unul dintre voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți dintre voi veți fi închiși, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viața lui Faraon, sigur sunteți cercetași!
17Și i‑a pus sub pază pentru trei zile.
18A treia zi, Iosif le‑a zis:
– Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână sub pază, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate 20și aduceți‑l la mine pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi adeverite cuvintele voastre și nu veți muri.
Ei au făcut întocmai.
21Atunci și‑au zis unul altuia:
– Cu siguranță suntem vinovați pentru ceea ce i‑am făcut fratelui nostru, căci am văzut tulburarea sufletului său când căuta bunăvoința noastră, dar nu l‑am ascultat. De aceea a venit peste noi tulburarea acesta.
22Ruben le‑a răspuns, zicând:
– Nu v‑am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n‑ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.
23Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr‑un traducător. 24Iosif a plecat de lângă ei și a plâns. Apoi s‑a întors și le‑a vorbit din nou. L‑a luat pe Simeon și l‑a legat înaintea ochilor lor. 25Apoi a poruncit să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru călătorie. După ce li s‑au făcut aceste lucruri, 26ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat de acolo. 27Când unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său, în locul în care au înnoptat, și‑a văzut argintul. Iată, acesta era la gura sacului său. 28El le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi. Iată‑l chiar în sacul meu!“ Atunci li s‑au înmuiat inimile și și‑au zis unul altuia tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?“
29Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în țara Canaan, i‑au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
30– Acel om, stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a luat drept cercetași ai țării. 31Dar noi i‑am zis: „Suntem oameni cinstiți, nu suntem cercetași. 32Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaan.“ 33Atunci, omul acela, stăpânul țării, ne‑a zis: „Iată cum voi ști dacă sunteți oameni cinstiți: lăsați‑l pe unul dintre frații voștri, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați. 34Dar aduceți‑mi‑l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți cercetași, ci oameni cinstiți. Apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară.34 Sau: să străbateți liber țara.“
35În timp ce‑și goleau sacii, iată că punga cu argint a fiecăruia era în sacul lui. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s‑au temut.
36Tatăl lor, Iacov, le‑a zis:
– Voi m‑ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și vreți să‑l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!
37Atunci Ruben i‑a vorbit tatălui său, zicând:
– Să‑i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți‑l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă‑l în grija mea și ți‑l voi aduce înapoi.
38Dar el a răspuns:
– Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, în durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.
約瑟的哥哥們到埃及買糧
1雅各知道埃及有糧食，就對兒子們說：「你們為什麼還在這兒互相觀望呢？ 2我聽說埃及有糧食，你們快到埃及去買些糧食回來吧，免得我們餓死。」 3於是，約瑟的十個哥哥下到埃及買糧。 4雅各不肯讓約瑟的弟弟便雅憫與他們同去，恐怕他會遭害。 5以色列的兒子們加入了買糧的行列，因為迦南也鬧饑荒。
6那時，約瑟治理埃及，負責賣糧。約瑟的哥哥們來到他面前，向他俯伏下拜。 7約瑟一眼就認出了他們，卻不動聲色。他疾言厲色地問道：「你們從哪裡來？」他們回答說：「我們是從迦南來買糧食的。」 8約瑟認得他哥哥們，但他哥哥們卻認不出他來。 9約瑟想起了自己從前做的兩個夢，就對他們說：「你們是奸細，是來探聽我們虛實的！」 10他們說：「我主啊，不是的！僕人們是來買糧的。 11僕人們都是弟兄，是誠實人，不是奸細。」
12約瑟說：「不對，你們是來探聽我們虛實的。」 13他們說：「僕人們共有弟兄十二人，父親住在迦南，最年幼的弟弟留在父親身邊，還有一個已經去世。」 14約瑟說：「我說你們是奸細一點不錯。 15我以法老的性命起誓，你們最小的弟弟不來這裡，你們都不能走，這是對你們的驗證。 16你們派一個人回去把你們的弟弟帶來，其他人都要被囚禁在這裡，我要看看你們說的是真還是假。要是你們說的是假話，我以法老的性命起誓，你們一定是奸細。」 17於是，約瑟把他們囚禁了三天。
18到了第三天，約瑟對他們說：「我是敬畏上帝的人，你們照我的話做就能活命。 19如果你們是誠實人，就把一個人留在監裡，其他人帶糧食回去接濟你們的家人。 20但你們一定要帶你們最小的弟弟回來，以證實你們說的是實話，這樣你們就不會被處死。」他們同意了， 21彼此議論說：「我們一定是在遭報應。從前我們的弟弟苦苦地哀求我們，我們卻不理會，現在這場痛苦臨到我們了。」 22呂便說：「我不是勸你們不要犯罪害那孩子嗎？你們不聽，現在我們必須償還血債了。」 23他們不知道約瑟聽得懂他們的話，因為約瑟是通過翻譯跟他們談話。 24約瑟聽後轉身出去哭了，然後又回來跟他們談話，從他們中間選了西緬，當著他們的面把西緬捆綁起來。
25約瑟又吩咐人把他們的袋子裝滿糧食，把各人買糧的錢放在他們的口袋中，還為他們預備了路上的食物。僕人一一辦妥了。 26約瑟的哥哥們把糧食馱在驢上，啟程回去了。 27他們來到一處住宿的地方，其中一人打開口袋拿飼料餵驢，卻發現裡面有錢， 28就對其他弟兄說：「你們看，我的錢又回來了，在我的口袋裡！」他們心驚膽戰地彼此議論說：「上帝這樣對待我們是什麼意思呢？」
29他們回到迦南父親雅各那裡，把事情的經過告訴了他， 30說：「埃及的宰相對我們說話很凶，還把我們當成奸細。 31我們對他說，『我們是誠實人，不是奸細。 32我們有十二個同胞弟兄，其中有一個已經去世，年紀最小的跟父親留在迦南。』 33那人卻對我們說，『我要看看你們是不是誠實人，你們把一個弟兄留在我這裡，其他人帶糧食回去接濟家人吧。 34但你們要把最小的弟弟帶來見我，這樣我便知道你們不是奸細，是誠實人。我就會釋放你們的弟兄，你們也可以在這裡自由地買賣。』」
35後來他們倒口袋時，發現每個人買糧的錢袋都在自己的口袋裡，他們和父親見此情形，都害怕起來。 36雅各說：「你們使我連連失去兒子，約瑟沒了，西緬沒了，你們還要帶走便雅憫！災禍都落在了我頭上！」 37呂便對父親說：「要是我不把便雅憫帶回你身邊，你就殺了我的兩個兒子吧！請你把便雅憫放心地交給我，我一定會把他帶回你身邊。」 38雅各說：「我的兒子不可跟你們去。他哥哥已經死了，現在只剩下他。要是他在路上遇到什麼意外，你們會使我這白髮蒼蒼的老人淒淒慘慘地進墳墓。」
