Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1Când Iacov a aflat1 Lit.: a văzut. că în Egipt se găsesc grâne, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“ 2Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt se găsesc grâne. Coborâți în Egipt și cumpărați‑ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“ 3Zece dintre frații lui Iosif au coborât să cumpere grâne din Egipt. 4Dar Iacov nu l‑a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaan, fiii lui Israel s‑au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo.
6Iosif era stăpânul țării, cel care vindea grâne întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns la el, s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 7De îndată ce și‑a văzut frații, Iosif i‑a recunoscut, dar s‑a prefăcut că nu‑i cunoaște și le‑a vorbit cu asprime.
El i‑a întrebat:
– De unde veniți?
Ei au răspuns:
– Din țara Canaan, ca să cumpărăm mâncare.
8Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut.
9Iosif și‑a amintit visele pe care le‑a avut despre ei și le‑a zis:
– Voi sunteți cercetași și ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
10Ei au răspuns:
– Nu, stăpâne, robii tăi au venit să cumpere mâncare. 11Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți. Robii tăi nu sunt cercetași.
12Dar el le‑a zis:
– Nu‑i adevărat, ci voi ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
13Ei au răspuns:
– Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaan. Iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14Dar Iosif le‑a zis:
– Sunteți cercetași, așa cum v‑am spus! 15Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți ieși din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16Trimiteți‑l pe unul dintre voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți dintre voi veți fi închiși, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viața lui Faraon, sigur sunteți cercetași!
17Și i‑a pus sub pază pentru trei zile.
18A treia zi, Iosif le‑a zis:
– Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână sub pază, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate 20și aduceți‑l la mine pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi adeverite cuvintele voastre și nu veți muri.
Ei au făcut întocmai.
21Atunci și‑au zis unul altuia:
– Cu siguranță suntem vinovați pentru ceea ce i‑am făcut fratelui nostru, căci am văzut tulburarea sufletului său când căuta bunăvoința noastră, dar nu l‑am ascultat. De aceea a venit peste noi tulburarea acesta.
22Ruben le‑a răspuns, zicând:
– Nu v‑am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n‑ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.
23Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr‑un traducător. 24Iosif a plecat de lângă ei și a plâns. Apoi s‑a întors și le‑a vorbit din nou. L‑a luat pe Simeon și l‑a legat înaintea ochilor lor. 25Apoi a poruncit să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru călătorie. După ce li s‑au făcut aceste lucruri, 26ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat de acolo. 27Când unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său, în locul în care au înnoptat, și‑a văzut argintul. Iată, acesta era la gura sacului său. 28El le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi. Iată‑l chiar în sacul meu!“ Atunci li s‑au înmuiat inimile și și‑au zis unul altuia tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?“
29Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în țara Canaan, i‑au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
30– Acel om, stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a luat drept cercetași ai țării. 31Dar noi i‑am zis: „Suntem oameni cinstiți, nu suntem cercetași. 32Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaan.“ 33Atunci, omul acela, stăpânul țării, ne‑a zis: „Iată cum voi ști dacă sunteți oameni cinstiți: lăsați‑l pe unul dintre frații voștri, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați. 34Dar aduceți‑mi‑l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți cercetași, ci oameni cinstiți. Apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară.34 Sau: să străbateți liber țara.“
35În timp ce‑și goleau sacii, iată că punga cu argint a fiecăruia era în sacul lui. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s‑au temut.
36Tatăl lor, Iacov, le‑a zis:
– Voi m‑ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și vreți să‑l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!
37Atunci Ruben i‑a vorbit tatălui său, zicând:
– Să‑i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți‑l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă‑l în grija mea și ți‑l voi aduce înapoi.
38Dar el a răspuns:
– Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, în durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.
Miadto sa Ehipto ang mga Igsoon ni Jose
1Pagkahibalo ni Jacob nga may gibaligya nga pagkaon42:1 pagkaon: sa literal, lugas. Mao usab sa mosunod nga mga bersikulo. didto sa Ehipto, giingnan niya ang iyang mga anak nga lalaki, “Nganong gatinan-awanay lang kamo? 2Nakadungog ako nga may gibaligya nga pagkaon didto sa Ehipto, busa lakaw kamo didto ug pagpalit ug pagkaon aron dili kita mangamatay sa kagutom.” 3Busa milakaw ang napulo ka igsoon ni Jose ngadto sa Ehipto aron pagpalit ug pagkaon. 4Apan wala paubana ni Jacob si Benjamin nga manghod ni Jose kay nahadlok siya nga basin ug may daotan nga mahitabo kaniya.
5Miadto ang mga anak ni Jacob42:5 Jacob: sa Hebreo, Israel. sa Ehipto kuyog sa ubang mga tawo aron pagpalit ug pagkaon, kay miabot na man usab ang kagutom sa Canaan. 6Ingon nga gobernador sa Ehipto, si Jose ang namaligya ug pagkaon ngadto sa mga tawo. Busa pag-abot sa iyang mga igsoon, miyukbo sila agig pagtahod kaniya. 7-9Pagkakita ni Jose kanila, nailhan dayon niya sila apan nagpakaaron-ingnon siya nga wala makaila kanila. Pinasingka siya nga nakigsulti kanila. Nangutana siya, “Taga-asa kamo?” Mitubag sila, “Taga-Canaan kami, ug mianhi kami dinhi aron mopalit ug pagkaon.” Wala makaila kaniya ang iyang mga igsoon. Nahinumdoman dayon ni Jose ang iyang damgo mahitungod kanila. Miingon siya, “Mga espiya kamo! Mianhi kamo dinhi aron pagsusi kon asa nga bahin sa among nasod ang huyang ug depensa.”
10Mitubag sila, “Dili, sir! Dili kami mga espiya. Mianhi kami dinhi aron mopalit ug pagkaon. 11Managsoon kaming tanan, usa ray among amahan, ug nagasulti kami sa tinuod. Dili kami mga espiya.” 12Apan miingon si Jose, “Dili ako motuo! Mianhi kamo dinhi aron pagsusi kon asa nga bahin sa among nasod ang huyang ug depensa.” 13Mitubag sila, “12 kaming managsoon, usa ray among amahan ug atua siya sa Canaan. Atua uban kaniya karon ang among kamanghoran, ug wala na ang usa namo ka igsoon.”
14Miingon si Jose, “Sama sa akong giingon kaninyo, mga espiya kamo. 15Ug masayran ko kon tinuod kanang inyong gisulti pinaagi niini: Ipanumpa ko sa ngalan sa hari sa Ehipto42:15 hari sa Ehipto: sa Hebreo, Faraon. nga dili gayod kamo makabiya dinhi hangtod nga dili moanhi ang inyong kamanghoran. 16Papaulia ang usa kaninyo aron pagkuha sa inyong igsoon. Prisohon kamong mahibilin hangtod nga mapamatud-an nga tinuod ang inyong giingon, apan kon dili, tinuod gayod nga mga espiya kamo.” 17Busa gipapriso niya sila sulod sa tulo ka adlaw.
18Sa ikatulo ka adlaw, miingon si Jose kanila, “Nagatahod ako sa Dios, busa hatagan ko pa kamo ug higayon nga mabuhi kon tumanon lang ninyo ang akong isugo kaninyo. 19Kon nagasulti gayod kamo sa tinuod, ibilin sa prisohan ang usa kaninyo ug pamauli kamo ug pagdalag pagkaon alang sa gigutom ninyo nga mga pamilya. 20Unya, dad-a ninyo dinhi kanako ang inyong manghod aron mapamatud-an nga tinuod ang inyong gisulti kanako ug aron dili ko kamo ipapatay.” Ug gibuhat nila kini.
21Unya, miingon sila sa usag usa, “Nakasala gayod kita sa gibuhat nato sa atong igsoon. Nakita nato ang iyang pag-antos sa dihang nagpakilooy siya kanato, apan wala gayod nato siya kaloy-i, busa miabot kini nga kalisod kanato.” 22Miingon si Reuben, “Dili ba giingnan ko man kamo kaniadto nga dili ninyo pasipad-an ang bata? Apan wala gayod kamo namati kanako. Busa gipaninglan na kita karon sa iyang kamatayon.” 23Wala sila masayod nga nakasabot si Jose sa ilang gipanulti tungod kay aduna man siyay tighubad kon makigsulti siya kanila. 24Mibiya si Jose kanila ug mihilak. Unya mibalik siya ug nakigsulti kanila. Pagkahuman, gikuha niya si Simeon gikan kanila ug gipagapos diha sa ilang atubangan.
Mibalik sa Canaan ang mga Igsoon ni Jose
25Nagmando si Jose nga pun-on ug pagkaon ang mga sako sa iyang mga igsoon ug isulod sa ilang mga sako ang kuwarta nga ilang gibayad, ug pabalonan sila sa ilang paglakaw. Natuman ang tanang gimando ni Jose. 26Gikarga sa mga managsoon ang ilang mga sako didto sa ilang mga asno ug mibiya.
27Sa dihang nagpalabay sila sa kagabhion sa usa ka dapit, usa kanila ang miabli sa iyang sako aron pakan-on ang iyang asno, ug nakita niya diha sa sako ang kuwarta nga iyang gibayad. 28Misinggit siya sa iyang mga igsoon, “Giuli ang akong gibayad! Ania dinhi sa akong sako.” Nangaluya silang tanan ug nagkurog nga nagaingnanay, “Unsa kining gibuhat sa Dios kanato?”
29Pag-abot nila sa Canaan, gisulti nila sa ilang amahan nga si Jacob ang tanan nga nahitabo kanila. 30Miingon sila kang Jacob, “Gisingkahan kami sa gobernador sa Ehipto ug gipasanginlan nga gapang-espiya kuno kami. 31Apan gitubag namo siya nga dili kami mga espiya ug nagsulti kami sa tinuod. 32Miingon usab kami nga 12 kami ka managsoon ug usa ray among amahan. Gisultihan namo siya nga ang usa namo ka igsoon patay na ug ang among kamanghoran ania uban kanimo dinhi sa Canaan. 33Apan mao kini ang iyang giingon kanamo, ‘Masayran ko kon tinuod ang inyong gipanulti pinaagi niini: Ibilin dinhi kanako ang usa kaninyo ug pamauli kamo nga magdala ug pagkaon alang sa inyong mga pamilya nga gigutom. 34Unya dad-a ninyo dinhi kanako ang inyong manghod aron mahibaloan ko nga nagasulti kamo sa tinuod ug dili kamo mga espiya. Pagkahuman, ibalik ko kaninyo ang inyong igsoon nga si Simeon, ug tugotan ko kamo nga magbalik-balik dinhi sa Ehipto.’ ”
35Sa dihang gibubo na nila ang sulod sa ilang mga sako, nakita nila didto ang kuwarta nga ilang gibayad. Pagkakita nila ug sa ilang amahan niini, gibati silang tanan ug kahadlok.
36Miingon si Jacob kanila, “Gusto ba gayod ninyo nga mawad-an akog mga anak? Wala na si Jose, wala na si Simeon, ug karon gusto na usab ninyo nga kuhaon si Benjamin. Puro na lang kasakit ang miabot kanako.” 37Miingon si Reuben, “Tay, isalig kanako si Benjamin. Patya ang duha ko ka anak nga lalaki kon dili ko siya madala pagbalik kanimo.” 38Apan mitubag si Jacob, “Dili ko paubanon kaninyo ang akong anak. Patay na ang iyang igsoon ug siya na lang ang nahibilin kanako. Kon may daotan nga mahitabo kaniya sa inyong paglakaw, kamo unya ang mahimong hinungdan nga niining akong katigulangon, mamatay ako sa kasubo.”
