Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 41:1-57

Visele lui Faraon

1După doi ani, Faraon a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil 2și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii. 3Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s‑au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le‑au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci Faraon s‑a trezit.

5Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai. 6Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de răsărit. 7Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci Faraon s‑a trezit și iată că era doar un vis.

8Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să‑i cheme pe toți magicienii8, 24 Personal religios care, alături de alte categorii de „experți“, răspundea de recitarea de incantații, interpretarea viselor și a semnelor, artele magiei/vrăjitoriei, vindecări și divinație. Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraon le‑a istorisit visul, dar nimeni n‑a putut să i‑l interpreteze. 9Atunci căpetenia paharnicilor i‑a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi‑aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10Faraon s‑a mâniat pe slujitorii săi și ne‑a pus sub pază, în casa comandantului gărzii10, 12 Vezi nota de la 37:36., pe mine și pe căpetenia brutarilor. 11El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui. 12Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, rob al comandantului gărzii. I‑am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le‑a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui. 13Și s‑a întâmplat exact așa cum ni le‑a interpretat el: pe mine Faraon m‑a reașezat în slujbă, iar pe brutar l‑a atârnat de un copac.“ 14Atunci Faraon a trimis să‑l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din temniță. Iosif s‑a ras, și‑a schimbat hainele și s‑a dus la Faraon.

15Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să‑l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce‑l auzi.

16Iosif i‑a răspuns lui Faraon, zicând:

– Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon.16 Sau: Dumnezeu va da un răspuns pentru pacea lui Faraon.

17Atunci Faraon i‑a zis lui Iosif:

– În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului 18și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii. 19Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n‑am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului. 20Vacile slabe și urâte le‑au devorat pe primele șapte vaci grase, 21dar după ce le‑au mâncat, nimeni nu și‑ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca și înainte. Apoi m‑am trezit. 22Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai. 23Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de răsărit. 24Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice bune. Le‑am spus magicienilor aceste lucruri, dar niciunul nu mi le‑a putut explica.

25Atunci Iosif i‑a zis lui Faraon:

– Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i‑a descoperit ce urmează să facă. 26Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis. 27Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, ca și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele înseamnă șapte ani de foamete. 28Se va întâmpla exact așa cum i‑am spus lui Faraon. Dumnezeu i‑a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara. 31Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare. 32Visul i‑a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să‑l împlinească. 33De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului. 34Faraon să pună responsabili peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug. 35Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească. 36Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară în timpul foametei.

Înălțarea lui Iosif

37Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi.37 Lit.: Cuvântul [acesta] a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor slujitorilor lui. 38Faraon le‑a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“

39Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Pentru că Dumnezeu ți‑a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine. 40Tu vei fi mai marele casei mele și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine.

41Apoi Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Uite, te‑am pus peste toată țara Egiptului.

42Faraon și‑a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l‑a pus pe degetul lui Iosif. L‑a îmbrăcat în haine de in subțire și i‑a pus un lanț de aur la gât. 43Apoi l‑a pus în cel de‑al doilea car al său43 Sau: în carul celui de‑al doilea în rang după el. și strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“43 Sau: Atențiune! Astfel, Faraon i‑a dat lui Iosif autoritate peste toată țara Egiptului.

44Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului.

45Faraon i‑a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah45 Sensul numelui este nesigur. Josephus Flavius a fost de părere că semnificația numelui este Cel ce descoperă secretele. și i‑a dat‑o de soție pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On45, 50 Gr.: Heliopolis („Cetatea Soarelui“), un important centru al cultului lui Ra.. Iosif a ieșit prin țara Egiptului.

46El avea treizeci de ani când a intrat în slujba regelui Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul. 47În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin. 48În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat‑o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

50Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i‑a născut lui Iosif doi fii. 51Iosif i‑a pus întâiului său născut numele Manase51 Manase sună asemănător cu termenul ebraic pentru a face să uite., zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m‑a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu.“ 52Celui de‑al doilea fiu i‑a pus numele Efraim52 Efraim sună asemănător cu termenul ebraic pentru de două ori roditor., zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m‑a făcut roditor în țara suferinței mele.“

53Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s‑au sfârșit 54și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le‑a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“ 56Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le‑a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului. 57Oameni de pe tot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.

New International Reader's Version

Genesis 41:1-57

Pharaoh Has Two Dreams

1When two full years had passed, Pharaoh had a dream. In his dream, he was standing by the Nile River. 2Seven cows came up out of the river. They looked healthy and fat. They were eating some of the tall grass growing along the river. 3After them, seven other cows came up out of the Nile. They looked ugly and skinny. They were standing beside the other cows on the riverbank. 4The ugly, skinny cows ate up the seven cows that looked healthy and fat. Then Pharaoh woke up.

5He fell asleep again and had a second dream. In that dream, seven heads of grain were growing on one stem. They were healthy and good. 6After them, seven other heads of grain came up. They were thin and dried up by the east wind. 7The thin heads of grain swallowed up the seven healthy, full heads. Then Pharaoh woke up. It had been a dream.

8In the morning he was worried. So he sent for all the magicians and wise men of Egypt. Pharaoh told them his dreams. But no one could tell him what they meant.

9Then the chief wine taster spoke up. He said to Pharaoh, “Now I remember that I’ve done something wrong. 10Pharaoh was once angry with his servants. He put me and the chief baker in prison. We were in the house of the captain of the palace guard. 11Each of us had a dream the same night. Each dream had its own meaning. 12A young Hebrew servant was there with us. He was a servant of the captain of the guard. We told him our dreams. And he explained them to us. He told each of us the meaning of our dreams. 13Things turned out exactly as he said they would. I was given back my job. The other man had a pole stuck through his body.”

14So Pharaoh sent for Joseph. He was quickly brought out of the prison. Joseph shaved and changed his clothes. Then he came to Pharaoh.

15Pharaoh said to Joseph, “I had a dream. No one can tell me what it means. But I’ve heard that when you hear a dream you can explain it.”

16“I can’t do it,” Joseph replied to Pharaoh. “But God will give Pharaoh the answer he wants.”

17Then Pharaoh told Joseph what he had dreamed. He said, “I was standing on the bank of the Nile River. 18Seven cows came up out of the river. They were fat and looked healthy. They were eating the tall grass growing along the river. 19After them, seven other cows came up. They were bony and very ugly and thin. I had never seen such ugly cows in the whole land of Egypt. 20The thin, ugly cows ate up the seven fat cows that came up first. 21But no one could tell that the thin cows had eaten the fat cows. That’s because the thin cows looked just as ugly as they had before. Then I woke up.

22“In my dream I also saw seven heads of grain. They were full and good. They were all growing on one stem. 23After them, seven other heads of grain came up. They were weak and thin and dried up by the east wind. 24The thin heads of grain swallowed up the seven good heads. I told my dream to the magicians. But none of them could explain it to me.”

25Then Joseph said to Pharaoh, “Both of Pharaoh’s dreams have the same meaning. God has shown Pharaoh what he is about to do. 26The seven good cows are seven years. And the seven good heads of grain are seven years. Both dreams mean the same thing. 27The seven thin, ugly cows that came up later are seven years. So are the seven worthless heads of grain dried up by the east wind. They are seven years when there won’t be enough food.

28“It’s just as I said to Pharaoh. God has shown Pharaoh what he’s about to do. 29Seven years with plenty of food are coming to the whole land of Egypt. 30But seven years when there won’t be enough food will follow them. Then everyone will forget about all the food Egypt had. Terrible hunger will destroy the land. 31There won’t be anything left to remind people of the years when there was plenty of food in the land. That’s how bad the hunger that follows will be. 32God gave the dream to Pharaoh in two forms. That’s because the matter has been firmly decided by God. And it’s because God will do it soon.

33“So Pharaoh should look for a wise and understanding man. He should put him in charge of the land of Egypt. 34Pharaoh should appoint officials to be in charge of the land. They should take a fifth of the harvest in Egypt during the seven years when there’s plenty of food. 35They should collect all the extra food of the good years that are coming. Pharaoh should give them authority to store up the grain. They should keep it in the cities for food. 36The grain should be stored up for the country to use later. It will be needed during the seven years when there isn’t enough food in Egypt. Then the country won’t be destroyed just because it doesn’t have enough food.”

37The plan seemed good to Pharaoh and all his officials. 38So Pharaoh said to them, “The spirit of God is in this man. We can’t find anyone else like him, can we?”

39Then Pharaoh said to Joseph, “God has made all this known to you. No one is as wise and understanding as you are. 40You will be in charge of my palace. All my people must obey your orders. I will be greater than you only because I’m the one who sits on the throne.”

Joseph Is Put in Charge of Egypt

41So Pharaoh said to Joseph, “I’m putting you in charge of the whole land of Egypt.” 42Then Pharaoh took from his finger the ring he used to give his official stamp. He put it on Joseph’s finger. He dressed him in robes made out of fine linen. He put a gold chain around Joseph’s neck. 43He also had him ride in a chariot. Joseph was now next in command after Pharaoh. People went in front of Joseph and shouted, “Get down on your knees!” By doing all these things, Pharaoh put Joseph in charge of the whole land of Egypt.

44Then Pharaoh said to Joseph, “I am Pharaoh. But unless you give an order, no one will do anything in the whole land of Egypt.” 45Pharaoh gave Joseph the name Zaphenath-Paneah. He gave Joseph a wife. She was Asenath, the daughter of Potiphera. Potiphera was the priest of On. Joseph traveled all over the land of Egypt.

46Joseph was 30 years old when he began serving Pharaoh, the king of Egypt. He left Pharaoh’s palace and traveled all over Egypt. 47During the seven years there was plenty of food. The land produced more than the people needed. 48Joseph collected all the extra food produced in those seven years in Egypt. He stored it in the cities. In each city he stored up the food grown in the fields around it. 49Joseph stored up huge amounts of grain. There was as much of it as sand by the sea. There was so much grain it couldn’t be measured. So Joseph stopped keeping records of it.

50Before the years when there wasn’t enough food, two sons were born to Joseph. He had them by Asenath, the daughter of Potiphera. Potiphera was the priest of On. 51Joseph named his first son Manasseh. That’s because he said, “God has made me forget all my trouble and my father’s whole family.” 52He named the second son Ephraim. That’s because he said, “God has given me children in the land where I’ve suffered so much.”

53The seven years when there was plenty of food in Egypt came to an end. 54Then the seven years when there wasn’t enough food began. It happened just as Joseph had said it would. There wasn’t enough food in any of the other lands. But in the whole land of Egypt there was food. 55When all the people of Egypt began to get hungry, they cried out to Pharaoh for food. He told all the Egyptians, “Go to Joseph. Do what he tells you.”

56There wasn’t enough food anywhere in the country. So Joseph opened the storerooms. He sold grain to the Egyptians because people were very hungry all over Egypt. 57People from all over the world came to Egypt. They came to buy grain from Joseph. That’s because people were very hungry everywhere.