Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 4:1-26

Cain și Abel

1Adam a cunoscut‑o1 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale (în multe alte pasaje din carte). pe soția sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată și l‑a născut pe Cain1 Cain sună asemănător cu termenul ebraic pentru a obține.. Ea a zis: „Am obținut un om cu ajutorul Domnului.“ 2Apoi l‑a născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel păstorea turmele, iar Cain lucra pământul. 3După o vreme, Cain I‑a adus Domnului un dar de mâncare din rodul pământului, 4iar Abel I‑a adus și el un dar de mâncare din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și darul lui de mâncare, 5însă spre Cain și darul lui de mâncare n‑a privit cu plăcere. Cain s‑a mâniat foarte tare și i s‑a posomorât fața. 6Domnul i‑a zis lui Cain: „De ce te‑ai mâniat și de ce ți s‑a posomorât fața? 7Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit?7 Sau: oare nu vei fi înălțat? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândește la ușă. Dorința lui este împotriva ta, dar tu să‑l stăpânești7 Vezi nota de la 3:16..“

8Cain i‑a zis fratelui său, Abel: „Hai să ieșim la câmp!“ Pe când se aflau acolo, Cain s‑a ridicat împotriva lui Abel, fratele său, și l‑a ucis.

9Atunci Domnul l‑a întrebat pe Cain:

– Unde este Abel, fratele tău?

El a răspuns:

– Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?

10Domnul a zis:

– Ce‑ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! 11Acum tu ești blestemat, alungat de pe pământul care și‑a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 12Când vei lucra pământul, el nu‑ți va mai da recolta.12 Lit.: nu‑ți va mai da puterea lui. Vei fi fugar și rătăcitor pe pământ.

13Cain I‑a zis Domnului:

– Pedeapsa pentru nelegiuirea mea este prea mare ca s‑o pot purta.13 Sau: Nelegiuirea mea este prea mare ca s‑o pot duce. 14Iată, Tu m‑ai izgonit azi de pe fața pământului și voi fi ascuns dinaintea feței Tale. Voi fi fugar și rătăcitor pe pământ și oricine mă va găsi mă va ucide.

15Domnul i‑a zis:

– Nicidecum! Dacă cineva îl va ucide pe Cain, acesta va fi răzbunat de șapte ori.

Domnul a hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu‑l omoare. 16Cain a ieșit dinaintea feței Domnului și s‑a așezat în țara Nod16 Nod înseamnă rătăcire (vezi v. 12, 14)., la răsărit de Eden.

Urmașii lui Cain

17Cain a cunoscut‑o pe soția sa, iar ea a rămas însărcinată și l‑a născut pe Enoh. Cain a construit o cetate și i‑a pus numele Enoh, după numele fiului său. 18Lui Enoh i s‑a născut Irad, iar Irad a fost tatăl18 Peste tot în acest capitol, tată poate avea și sensul de strămoș. lui Mehuiael. Mehuiael a fost tatăl lui Metușael, iar Metușael a fost tatăl lui Lameh. 19Lameh și‑a luat două soții. Numele celei dintâi era Ada, iar numele celei de‑a doua era Țila. 20Ada l‑a născut pe Iabal. El a fost tatăl celor care locuiesc în corturi și au turme. 21Numele fratelui său era Iubal. El a fost tatăl tuturor celor care cântă cu lira și cu fluierul. 22Țila l‑a născut pe Tubal-Cain, cel care a făurit tot felul de unelte din bronz și fier22 Cu toate că Epoca Bronzului începe, în cronologia convențională, în mileniul 4 î.Cr., iar Epoca Fierului în mileniul II î.Cr., există dovezi arheologice ale prelucrării sporadice a bronzului și a fierului începând încă din mileniul 5 î.Cr.. Sora lui Tubal-Cain a fost Naama.

23Lameh le‑a zis soțiilor sale:

„Ada și Țila, ascultați‑mi glasul!

Soții ale lui Lameh, luați aminte la cuvântarea mea!

Căci am ucis23 Sau: aș omorî. un om pentru rana mea

și un tânăr pentru vânătaia23 Sau: crestătură; tăietură. mea.

24Dacă de șapte ori va fi răzbunat Cain,

Lameh va fi răzbunat de șaptezeci și șapte de ori.“

25Adam a cunoscut‑o din nou pe soția sa. Aceasta a născut un fiu căruia i‑a pus numele Set25 Ebr.: Șet, care înseamnă, probabil, a stabili/stabilit., zicând: „Dumnezeu mi‑a rânduit o altă sămânță25 Vezi nota de la 3:15. în locul lui Abel, deoarece l‑a ucis Cain.“ 26Lui Set i s‑a născut un fiu căruia i‑a pus numele Enoș26 Enoș înseamnă om(enire), termen care sugerează ideea de fragilitate și mortalitate, spre deosebire de adam, termen care sugerează caracteristica și rolul pe care omul le‑a primit prin creație, de a purta chipul și asemănarea lui Dumnezeu, de a reprezenta autoritatea lui Dumnezeu pe pământ, fiind roditor, lucrând și stăpânind pământul (adama) din care a fost luat.. Atunci au început să cheme Numele Domnului.

Hoffnung für Alle

1. Mose 4:1-26

Neid und seine Folgen

1Adam schlief mit seiner Frau Eva, sie wurde schwanger und brachte einen Sohn zur Welt. »Mit der Hilfe des Herrn habe ich einen Sohn bekommen!«, rief sie aus. Darum nannte sie ihn Kain (»Gewinn«). 2Ihren zweiten Sohn nannte sie Abel. Die beiden wuchsen heran; Abel wurde ein Hirte, Kain ein Bauer.

3Eines Tages nahm Kain etwas von dem Ertrag seines Feldes und brachte es dem Herrn als Opfer dar. 4Auch Abel wählte eine Gabe für Gott aus: Er schlachtete einige von den ersten Lämmern seiner Herde und opferte die besten Fleischstücke mitsamt dem Fett daran. Der Herr blickte freundlich auf Abel und nahm sein Opfer an, 5Kain und seinem Opfer hingegen schenkte er keine Beachtung. Darüber wurde Kain sehr zornig und starrte mit finsterer Miene vor sich hin. 6»Warum bist du so zornig und blickst so grimmig zu Boden?«, fragte ihn der Herr. 7»Wenn du Gutes im Sinn hast, kannst du doch jedem offen ins Gesicht sehen. Wenn du jedoch Böses planst, dann lauert die Sünde schon vor deiner Tür. Sie will dich zu Fall bringen, du aber beherrsche sie!«

8Kain forderte seinen Bruder auf: »Komm, wir gehen zusammen aufs Feld!«4,8 »Komm … Feld!« ist nach der griechischen, syrischen und lateinischen Übersetzung ergänzt. Im hebräischen Text fehlt dieser Satz. Als sie dort ankamen, fiel er über Abel her und schlug ihn tot.

9Da fragte der Herr: »Wo ist dein Bruder Abel?« »Woher soll ich das wissen?«, wich Kain aus. »Ist es etwa meine Aufgabe, ständig auf ihn aufzupassen?« 10Aber Gott entgegnete: »Was hast du bloß getan? Das vergossene Blut deines Bruders schreit von der Erde zu mir! 11Darum bist du von nun an verflucht: Weil du deinen Bruder umgebracht und den Acker mit seinem Blut getränkt hast, musst du von diesem fruchtbaren Land fort. 12Wenn du ein Feld bebauen willst, wird es dir kaum noch Ertrag einbringen. Ruhelos musst du von Ort zu Ort ziehen!« 13»Meine Strafe ist zu hart – ich kann sie nicht ertragen!«, erwiderte Kain. 14»Ach, Gott, du verstößt mich von dem Land, das ich zum Leben brauche. Noch dazu muss ich mich vor dir verstecken! Heimatlos werde ich von nun an umherirren, und wenn mich jemand findet, wird er mich umbringen!« 15»Damit dies nicht geschieht«, sagte der Herr, »lege ich Folgendes fest: Wer dich tötet, wird dafür siebenfach bestraft werden!« Er machte ein Zeichen an Kain, damit jeder, der ihm begegnete, wusste: Kain darf man nicht töten. 16Dann verließ Kain die Nähe des Herrn und wohnte im Land Nod (»Land des ruhelosen Lebens«), östlich von Eden.

Kains Nachkommen

17Als Kain mit seiner Frau schlief, wurde sie schwanger und brachte einige Zeit später einen Sohn zur Welt: Henoch. Kain baute eine Stadt und benannte sie nach ihm. 18Henoch hatte einen Sohn namens Irad, Irads Sohn war Mehujaël, dessen Sohn hieß Metuschaël, der war der Vater von Lamech. 19Lamech heiratete zwei Frauen: Ada und Zilla. 20Ein Sohn Adas war Jabal – von ihm stammen alle ab, die mit ihren Herden umherziehen und in Zelten wohnen. 21Sein Bruder hieß Jubal – auf ihn gehen alle die zurück, die Laute und Flöte spielen. 22Auch Zilla bekam einen Sohn: Tubal-Kain; er war der Erste, der Geräte aus Bronze und Eisen herstellte. Seine Schwester hieß Naama.

23Lamech sagte zu seinen Frauen: »Ada und Zilla, meine Frauen, hört mir gut zu: Wenn ein Mann mich verwundet, erschlage ich ihn – ja, für eine einzige Strieme bringe ich ihn um! 24Wenn schon ein Mord an Kain siebenfach bestraft wird – für Lamech wird alles siebenundsiebzigmal gerächt!«

Set und Enosch

25Adam und Eva bekamen noch einen Sohn. Eva nannte ihn Set (»Ersatz«). »Gott hat mir einen anderen Nachkommen geschenkt!«, sagte sie. »Er wird mir Abel ersetzen, den Kain erschlagen hat!« 26Auch Set bekam später einen Sohn und nannte ihn Enosch (»Mensch«). Zu dieser Zeit begannen die Menschen, zum Herrn zu beten.