Iosif și frații săi
1Iacov s‑a așezat în țara în care a locuit ca străin tatăl său, în țara Canaan.
2Aceasta este istoria2 Vezi nota de la 2:4. lui Iacov.
La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său. Iosif a adus tatălui lor un raport rău despre ei. 3Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică decorată3, 23, 32 Sau: cu mâneci lungi; sau: viu colorată. Sensul termenului ebraic este nesigur.. 4Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, l‑au urât pe Iosif și n‑au putut să‑i vorbească prietenește. 5Iosif a avut un vis pe care l‑a istorisit fraților săi, dar aceștia l‑au urât și mai mult.
6El le‑a zis:
– Ascultați, vă rog, visul pe care l‑am avut! 7Se făcea că noi legam snopii în mijlocul câmpului. Dar iată că snopul meu s‑a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri s‑au adunat în jurul lui și s‑au plecat înaintea snopului meu.
8Frații săi i‑au răspuns:
– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!
Și l‑au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale. 9Iosif a mai avut un vis și l‑a istorisit și pe acesta fraților săi.
El a zis:
– Iată, am mai avut un vis. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10Dar când le‑a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l‑a mustrat, zicându‑i:
– Ce fel de vis este acesta pe care l‑ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne plecăm până la pământ înaintea ta?
11Frații săi l‑au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis.
Iosif este vândut de frații săi
12Frații săi s‑au dus să pască turma tatălui lor lângă Șechem12 La aproximativ 80 km depărtare..
13Israel i‑a zis lui Iosif:
– Știi că frații tăi pasc oile lângă Șechem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.
El a răspuns:
– Iată‑mă, sunt gata.
14Israel i‑a zis:
– Du‑te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu‑mi vești.
Apoi l‑a trimis din valea Hebron.
Când a ajuns la Șechem, 15un om l‑a găsit rătăcind pe câmp și l‑a întrebat:
– Ce cauți?
16El a zis:
– Îi caut pe frații mei. Spune‑mi, te rog, unde pasc ei turma?
17Omul acela i‑a răspuns:
– Au plecat de aici. Căci i‑am auzit: „Să mergem la Dotan.“
Iosif s‑a dus pe urma fraților săi și i‑a găsit la Dotan. 18Aceștia l‑au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să‑l omoare.
19Ei și‑au zis unul altuia:
– Iată că vine „stăpânul viselor“!19 Lit.: Iată, vine acest stăpân al viselor! 20Haideți acum să‑l omorâm și să‑l aruncăm într-unul din aceste puțuri. Vom spune că l‑a devorat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.
21Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să‑l scape din mâinile lor, zicând:
– Să nu‑i luăm viața!
22Apoi Ruben le‑a zis:
– Să nu vărsați sânge! Aruncați‑l în acest puț din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui.
Spunea aceasta pentru ca să‑l scape din mâinile lor și să‑l aducă înapoi la tatăl său. 23Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l‑au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, 24l‑au luat și l‑au aruncat într‑un puț. Puțul era gol, fără pic de apă în el. 25Apoi s‑au așezat să mănânce pâine. Ridicându‑și ochii, s‑au uitat și iată că o caravană de‑a ismaeliților venea din Ghilad. Cămilele lor erau încărcate cu condimente, balsam și smirnă, și mergeau să le ducă în Egipt. 26Iuda le‑a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne vom ucide fratele și‑i ascundem sângele? 27Haideți să‑l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, pentru că este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord. 28Când s‑au apropiat negustorii midianiți28 Un alt nume pentru caravana ismaelită., frații săi l‑au scos pe Iosif din puț și l‑au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli28 Aproximativ 0,25 kg. de argint. Aceștia l‑au dus pe Iosif în Egipt.
29Ruben s‑a întors la puț și iată că Iosif nu mai era acolo. El și‑a sfâșiat hainele, 30s‑a întors la frații săi și a zis: „Băiatul a dispărut. Ce mă fac?“ 31Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge. 32I‑au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta. Vezi dacă nu cumva este tunica fiului tău.“ 33El a recunoscut‑o și a zis: „Este tunica fiului meu. L‑a devorat o fiară sălbatică. Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți.“ 34Atunci Iacov și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe coapse și l‑a bocit pe fiul său multe zile. 35Toți fiii săi și toate fiicele sale au venit să‑l mângâie, dar el n‑a vrut să fie mângâiat, și a zis: „Bocind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților35 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]..“ Așa l‑a plâns tatăl său. 36Midianiții l‑au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un demnitar al lui Faraon și comandant al gărzii36 Nu este sigur la ce se referă această funcție. Se poate referi și la comandantul temnicerilor (40:4) sau la cel responsabil cu aprovizionarea bucătăriei palatului..
Јосиф и његова браћа
1Јосиф је живео у земљи где је његов отац живео као странац – у земљи хананској.
2Ово је извештај о Јаковљевој породици.
Јосиф, младић од седамнаест година, је чувао стада свога оца са синовима Вале и Зелфе, које су биле жене његовог оца. Јосиф је њиховом оцу подносио лоше извештаје о њима.
3Израиљ је Јосифа волео више од свих својих синова, јер му се овај родио под старост. Зато му је направио дугачку одору с рукавима37,3 Значење речи која описује Јосифову одору се не може јасно одредити. Библијски стручњаци се разилазе у тумачењу речи. Неки сматрају да је одора имала дуге рукаве и да је сезала до пета, док други сматрају да је одора била богато украшена или извезена.. 4Његова браћа су приметила да га њихов отац више воли него ли иједног од њих, па су га толико замрзели да нису могли ни да га поздраве.
5Једном је Јосиф уснио сан и испричао га својој браћи, због чега су га они још више замрзели. 6„Послушајте, молим вас – рекао је Јосиф – сан који сам уснио. 7Везујемо ми жито у снопље насред поља, кад се наједном мој сноп дигне и усправи. Уто се ваши снопови окупе око мога снопа и дубоко му се поклоне.“
8Његова браћа му рекоше: „Да не мислиш да се зацариш над нама? Да нећеш, можда, да владаш над нама?“ Због његових снова и због његових речи су га још више замрзели.
9Јосиф је уснио још један сан и испричао га својој браћи: „Ево, уснио сам још један сан. Сунце, месец и једанаест звезда дубоко су ми се поклонили.“
10Али, кад је испричао сан своме оцу и својој браћи, његов га отац укори: „Шта значи тај сан који си уснио? Зар ћемо доћи ја, твоја мајка и твоја браћа и до земље ти се клањати?“ 11Његова браћа су му завидела, али је његов отац држао целу ствар на уму.
Браћа продају Јосифа
12Једном Јосифова браћа оду да чувају овце свога оца код Сихема. 13Израиљ рече Јосифу: „Не чувају ли твоја браћа овце код Сихема? Хајде да те пошаљем к њима!“
„Добро“ – одговори Јосиф.
14Отац му онда рече: „Иди и види је ли све у реду с твојом браћом и овцама, па ми јави.“ Тако га је послао из хевронске долине.
Јосиф је стигао у Сихем. 15Неки човек га нађе како лута по пољима, па га упита: „Шта тражиш?“
16Јосиф одговори: „Тражим своју браћу. Реци ми, молим те, где чувају стадо.“
17Човек му одговори: „Отишли су одавде. Чуо сам, наиме, да су рекли: ’Хајдемо у Дотан!’“
Јосиф крене за својом браћом и нађе их код Дотана. 18Угледали су га из даљине. Но, пре него што им се приближио, они се договоре да га убију.
19Рекли су један другоме: „Ево, стиже онај сањар. 20Хајде сад да га убијемо и да га бацимо у неку чатрњу!37,20 Чатрња је озидана подземна цистерна за сакупљање воде у безводним крајевима. Рећи ћемо да га је прождрла дивља звер. Онда ћемо видети шта ће бити од његових снова.“
21Кад је то чуо Рувим, гледао је да га избави из њихових руку, рекавши: „Немојмо му одузимати живот! 22Не проливајмо његову крв – наставио је – баците га у ову чатрњу ту у пустињи, али не дижите руку на њега!“ Хтео је да га тако избави из њихових руку и да га врати његовом оцу.
23Кад је Јосиф стигао к њима, они свуку његову одору, ону украшену одору која је била на њему, 24па га зграбе и баце у чатрњу. Чатрња је била празна; није било воде у њој.
25Затим су сели да једу. Уто подигну поглед и угледају караван Исмаиљаца како долазе из Галада. Њихове камиле су носиле миришљаву смолу, мелем, и смирну. Ишли су у Египат.
26Тада Јуда рече: „Какву ћемо корист имати ако убијемо нашег брата и прикријемо његово убиство? 27Хајде да га продамо Исмаиљцима! Тако нећемо подићи руке на њега, јер он је, ипак, наш брат, наша крв.“ Његова браћа га послушаше.
28И кад су ту пролазили неки Мадијански трговци, они извуку и подигну Јосифа из чатрње и продају га Исмаиљцима за двадесет сребрњака, који га потом одведу у Египат.
29Кад се Рувим вратио, видео је да нема Јосифа у чатрњи. Тада је раздро своју одећу. 30Затим се вратио својој браћи и рекао: „Дечака нема! Шта ћу сад и куда ћу?“
31Но, они узму Јосифову одору, закољу једно јаре и умоче одору у крв. 32Затим узму украшену одору и донесу је своме оцу. Рекли су му: „Нашли смо ово. Погледај да ли је ово одора твога сина или није.“
33Јаков је препознао одору, па је рекао: „То је одора мога сина! Прождрла га је дивља звер! Нема сумње, Јосиф је растргнут на комаде!“
34Јаков је тада раздрао своју одећу, ставио кострет око струка, те је дуго времена оплакивао свога сина. 35Сви његови синови и све његове ћерке су се трудили да га утеше, али је он одбијао да га утеше. Говорио је: „Не! У жалости ћу сићи к своме сину у Свет мртвих37,35 У изворном тексту Шеол, или подземље, где пребивају душе умрлих..“ Тако је његов отац нарицао за њим.
36А Мадијанци продају Јосифа у Египат Петефрију, дворанину фараоновом, заповеднику његове телесне страже.
