Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 37

Iosif şi fraţii săi

1Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

Aceasta este istoria[a] lui Iacov.

La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată[b]. Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. El le-a zis:

– Ascultaţi visul pe care l-am avut! Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

Fraţii săi i-au răspuns:

– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!

Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi:

– Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i:

– Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

11 Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

12 Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. 13 Israel i-a zis lui Iosif:

– Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.

– Sunt gata, a răspuns el.

14 – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel.

Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem, 15 un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat:

– Ce cauţi?

16 – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

17 Omul acela i-a răspuns:

– Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan.

Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. 19 Ei s-au sfătuit astfel:

– Vine „visătorul“! 20 Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

21 Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând:

– Să nu-i luăm viaţa! 22 Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui.

Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, 24 l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. 25 Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. 26 Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? 27 Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. 28 Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli[c] de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. 29 Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele. 30 Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“ 31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge. 32 I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“ 33 El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“ 34 Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. 35 Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor[d].“ 36 Midianiţii[e] l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii[f].

Notas al pie

  1. Geneza 37:2 Vezi nota de la 2:4
  2. Geneza 37:3 Sau cu mâneci lungi; sau: viu colorată; sensul termenului ebraic este nesigur; şi în vs. 23, 32
  3. Geneza 37:28 Aproximativ 0,25 kg
  4. Geneza 37:35 Ebr.: Şeol; peste tot în carte
  5. Geneza 37:36 PentSam, LXX, VUL, Siriacă (vezi şi v. 28); TM: medaniţi
  6. Geneza 37:36 Nu este sigur la ce se referă această funcţie; se poate referi şi la comandantul temnicerilor (40:4) sau la cel însărcinat cu aprovizionarea bucătăriei palatului

New International Reader's Version

Genesis 37

Joseph Has Two Dreams

1Jacob lived in the land of Canaan. It’s the land where his father had stayed.

Here is the story of the family line of Jacob.

Joseph was a young man. He was 17 years old. He was taking care of the flocks with some of his brothers. They were the sons of Bilhah and the sons of Zilpah, the wives of his father Jacob. Joseph brought their father a bad report about his brothers.

Israel loved Joseph more than any of his other sons. That’s because Joseph had been born to him when he was old. Israel made him a beautiful robe. Joseph’s brothers saw that their father loved him more than any of them. So they hated Joseph. They couldn’t even speak one kind word to him.

Joseph had a dream. When he told it to his brothers, they hated him even more. He said to them, “Listen to the dream I had. We were tying up bundles of grain out in the field. Suddenly my bundle stood up straight. Your bundles gathered around my bundle and bowed down to it.”

His brothers said to him, “Do you plan to be king over us? Will you really rule over us?” So they hated him even more because of his dream. They didn’t like what he had said.

Then Joseph had another dream. He told it to his brothers. “Listen,” he said. “I had another dream. This time the sun and moon and 11 stars were bowing down to me.”

10 He told his father as well as his brothers. Then his father rebuked him. He said, “What about this dream you had? Will your mother and I and your brothers really do that? Will we really come and bow down to the ground in front of you?” 11 His brothers were jealous of him. But his father kept the dreams in mind.

Joseph Is Sold by His Brothers

12 Joseph’s brothers had gone to take care of their father’s flocks near Shechem. 13 Israel said to Joseph, “As you know, your brothers are taking care of the flocks near Shechem. Come. I’m going to send you to them.”

“All right,” Joseph replied.

14 So Israel said to him, “Go to your brothers. See how they are doing. Also see how the flocks are doing. Then come back and tell me.” So he sent him away from the Hebron Valley.

Joseph arrived at Shechem. 15 A man found him wandering around in the fields. He asked Joseph, “What are you looking for?”

16 He replied, “I’m looking for my brothers. Can you tell me where they are taking care of their flocks?”

17 “They’ve moved on from here,” the man answered. “I heard them say, ‘Let’s go to Dothan.’ ”

So Joseph went to look for his brothers. He found them near Dothan. 18 But they saw him a long way off. Before he reached them, they made plans to kill him.

19 “Here comes that dreamer!” they said to one another. 20 “Come. Let’s kill him. Let’s throw him into one of these empty wells. Let’s say that a wild animal ate him up. Then we’ll see whether his dreams will come true.”

21 Reuben heard them talking. He tried to save Joseph from them. “Let’s not take his life,” he said. 22 “Don’t spill any of his blood. Throw him into this empty well here in the desert. But don’t harm him yourselves.” Reuben said that to save Joseph from them. He was hoping he could take him back to his father.

23 When Joseph came to his brothers, he was wearing his beautiful robe. They took it away from him. 24 And they threw him into the well. The well was empty. There wasn’t any water in it.

25 Then they sat down to eat their meal. As they did, they saw some Ishmaelite traders coming from Gilead. Their camels were loaded with spices, lotion and myrrh. They were on their way to take them down to Egypt.

26 Judah said to his brothers, “What will we gain if we kill our brother and try to cover up what we’ve done? 27 Come. Let’s sell him to these traders. Let’s not harm him ourselves. After all, he’s our brother. He’s our own flesh and blood.” Judah’s brothers agreed with him.

28 The traders from Midian came by. Joseph’s brothers pulled him up out of the well. They sold him to the Ishmaelite traders for eight ounces of silver. Then the traders took him to Egypt.

29 Later, Reuben came back to the empty well. He saw that Joseph wasn’t there. He was so upset that he tore his clothes. 30 He went back to his brothers and said, “The boy isn’t there! Now what should I do?”

31 Then they got Joseph’s beautiful robe. They killed a goat and dipped the robe in the blood. 32 They took the robe back to their father. They said, “We found this. Take a look at it. See if it’s your son’s robe.”

33 Jacob recognized it. He said, “It’s my son’s robe! A wild animal has eaten him up. Joseph must have been torn to pieces.”

34 Jacob tore his clothes. He put on the rough clothing people wear when they’re sad. Then he mourned for his son many days. 35 All Jacob’s other sons and daughters came to comfort him. But they weren’t able to. He said, “I will continue to mourn until I go down into the grave to be with my son.” So Joseph’s father mourned for him.

36 But the traders from Midian sold Joseph to Potiphar in Egypt. Potiphar was one of Pharaoh’s officials. He was the captain of the palace guard.