Întoarcerea lui Iacov la Betel
1Dumnezeu i‑a zis lui Iacov: „Ridică‑te, suie‑te la Betel, locuiește acolo și zidește un altar pentru Dumnezeul Care ți S‑a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“
2Iacov a zis familiei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii care sunt în mijlocul vostru, curățiți‑vă și schimbați‑vă hainele. 3Să ne ridicăm și să ne suim la Betel. Voi zidi acolo un altar pentru Dumnezeul Care mi‑a răspuns în ziua necazului meu și a fost cu mine pe oriunde3 Lit.: a fost cu mine în drumul pe care. am umblat.“ 4Ei i‑au dat lui Iacov toți dumnezeii, care erau în mâinile lor, și cerceii care erau în urechile lor. Iacov i‑a îngropat sub terebintul care se afla lângă Șechem. 5Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetățile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i‑a urmărit.
6Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în țara Canaan, împreună cu toți oamenii care erau cu el. 7Acolo a zidit un altar și a pus acelui loc numele El‑Betel7 El‑Betel înseamnă Dumnezeul Betelului., pentru că Dumnezeu Însuși i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său. 8Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel. De aceea stejarului i s‑a pus numele Alon-Bakut8 Alon-Bakut înseamnă Stejarul Bocetului..
9După ce Iacov s‑a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S‑a arătat din nou, l‑a binecuvântat 10și i‑a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov10 Ebr.: Ya’aqob înseamnă Cel care ține de călcâi (în sens figurat: Înșelător). Vezi nota de la 25:26., ci numele tău va fi Israel10 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu..“ Și i‑a pus numele Israel.
11Apoi Dumnezeu i‑a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic11 Ebr.: El‑Șadai.: fii roditor și înmulțește‑te. Un neam și o mulțime de neamuri vor ieși din tine, chiar regi vor ieși din coapsele tale. 12Țara pe care le‑am dat‑o lui Avraam și Isaac ți‑o voi da ție și seminței12 Vezi nota de la 12:7. tale după tine.“ 13Apoi Dumnezeu S‑a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise. 14Iacov a ridicat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise și a turnat o jertfă de băutură și untdelemn pe el. 15Iacov a pus numele Betel15 Betel înseamnă Casa lui Dumnezeu. locului în care îi vorbise Dumnezeu.
Moartea Rahelei și a lui Isaac
16După aceea au plecat din Betel și, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat‑o durerile nașterii. A avut o naștere grea. 17Pe când era în durerile nașterii, moașa i‑a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ 18În timp ce‑și dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i‑a pus băiatului numele Ben‑Oni18 Ben‑Oni înseamnă Fiul necazului meu.; însă tatăl său i‑a pus numele Beniamin18 Beniamin înseamnă Fiul dreptei mele sau Fiul născut în sud, deosebindu‑l de ceilalți fii care s‑au născut în nord. Stând cu fața spre răsărit, sudul se află în partea dreaptă.. 19Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. 20Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care a rămas pe mormântul Rahelei până în ziua aceasta.
21Israel și‑a continuat călătoria și apoi și‑a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 22În timp ce Israel locuia în acel ținut, Ruben s‑a dus și s‑a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru.
Iacov avea doisprezece fii.
23Fiii Leei au fost:
Ruben, întâiul născut al lui Iacov;
Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon.
24Fiii Rahelei au fost:
Iosif și Beniamin.
25Fiii Bilhei, roaba Rahelei, au fost:
Dan și Neftali.
26Fiii Zilpei, roaba Leei, au fost:
Gad și Așer.
Aceștia au fost fiii lui Iacov, care i s‑au născut în Padan-Aram.
Moartea lui Isaac
27Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam și Isaac. 28Isaac a trăit o sută optzeci de ani. 29El și‑a dat ultima suflare și astfel a murit bătrân și sătul de zile, fiind adăugat la poporul său. Iar Esau și Iacov, fiii săi, l‑au înmormântat.
Jacob volta a Betel
1Depois disto, Deus disse a Jacob para ir até Betel e estabelecer-se lá. “Levanta ali um altar”, acrescentou Deus, “para adorares a Deus que te apareceu quando fugias do teu irmão Esaú.”
2Jacob deu também instruções a toda a sua gente para destruirem os ídolos que tivessem trazido consigo, se purificassem e vestissem roupa limpa. 3“Porque vamos para Betel”, disse, “e tenho a intenção de construir lá um altar a Deus que respondeu às minhas orações, na altura em que atravessava grande angústia e tristeza, e que sempre esteve comigo por onde tenho andado.”
4Então deram a Jacob todos os ídolos que traziam, os pendentes das pulseiras, os brincos das orelhas, e enterraram tudo debaixo dum carvalho perto de Siquem. 5Depois partiram dali. E Deus semeou o terror sobre as povoações de toda aquela região, de tal forma que não houve ninguém que tivesse coragem para os perseguir. 6Por fim, chegaram a Luz, também chamada Betel, em Canaã. 7Jacob erigiu um altar e chamou-lhe Deus de Betel, porque tinha sido ali mesmo que Deus lhe aparecera quando fugia de Esaú.
8Pouco depois faleceu Débora, a velha ama de Rebeca, tendo sido enterrada sob um carvalho num vale um pouco abaixo de Betel, a que puseram o nome de Carvalho do Choro.
9Depois da passagem de Jacob por Betel, a caminho de Padan-Arã, Deus apareceu-lhe uma vez mais e abençoou-o; 10tendo-lhe dito: “Não te chamarás mais Jacob, mas Israel. 11Eu sou o Deus Todo-Poderoso! Frutifica e multiplica-te! De ti sairá uma nação e uma multidão de povos, e haverá reis entre os teus descendentes. 12Dar-te-ei a terra que ofereci a Abraão e a Isaque; não só a ti como aos teus descendentes.”
13Deus subiu dele, do lugar onde falara com ele. 14Após esse aparecimento Jacob fez uma coluna de pedra no lugar em que Deus lhe aparecera, derramou vinho sobre ela, como oferta a Deus, e ungiu-a com óleo. 15Chamou a esse lugar, Betel, porque Deus lhe tinha falado ali.
A morte de Raquel e Isaque
16Deixando Betel, ele e os seus continuaram em direção a Efrata. Raquel começou a ter as dores de parto quando ainda estavam a uma certa distância desse local. 17Após um parto muito difícil, a parteira exclamou: “Não tenhas medo! É outro rapaz!” 18Raquel, antes de dar o seu último suspiro, porque morreu, teve ainda tempo de chamar ao menino Ben-Oni (filho do meu sofrimento). Mas o pai preferiu chamar-lhe Benjamim (filho da direita).35.18 Ou: filho do sul.
19Foi pois desta forma que Raquel faleceu. E enterraram-na junto ao caminho de Efrata, também chamada Belém. 20Jacob levantou um memorial de pedras sobre o seu túmulo. Ainda lá está atualmente.
21Israel prosseguiu a sua viagem e acampou para lá da torre de Eder. 22Foi nessa altura que Rúben dormiu com Bila, concubina do seu pai. Contudo, Jacob veio a sabê-lo.
Seguem-se os nomes dos doze filhos de Jacob.
23Os filhos de Leia:
Rúben, o filho mais velho de Jacob,
Simeão, Levi, Judá, Issacar e Zebulão.
24Os filhos de Raquel:
José e Benjamim.
25Os filhos de Bila, a criada de Raquel:
Dan e Naftali.
26E os filhos de Zilpa, a criada de Leia:
Gad e Aser.
Estes são pois os filhos que lhe nasceram em Padan-Arã.
27Jacob chegou por fim junto de seu pai Isaque, em Mamre, em Quiriate-Arba, agora chamada Hebrom, onde também tinha vivido Abraão. 28-29Isaque morreu algum tempo depois com a avançada idade de 180 anos, tendo sido sepultado pelos seus dois filhos Esaú e Jacob.
