Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 33:1-20

Întâlnirea dintre Iacov și Esau

1Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și‑a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. 2Le‑a pus pe cele două roabe împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif. 3El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 4Dar Esau a alergat să‑l întâmpine, l‑a îmbrățișat, l‑a cuprins de gât și i‑a dat sărutare. Și au plâns împreună.

5Când Esau și‑a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceștia care vin în urma ta?

Iacov a răspuns:

– Sunt copiii pe care Dumnezeu i‑a dat cu bunăvoință robului tău.

6Roabele și copiii lor s‑au apropiat și s‑au plecat înaintea lui Esau. 7De asemenea, Lea și copiii ei s‑au apropiat și s‑au plecat înaintea lui, iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s‑au apropiat și s‑au plecat și ei înaintea lui.

8Esau a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit‑o?

Iacov a răspuns:

– Să găsesc bunăvoință înaintea8, 10, 15 Lit.: în ochii. stăpânului meu.

9Esau i‑a zis:

– Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine.

10Dar Iacov i‑a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți‑am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți‑a fost adusă, căci Dumnezeu Și‑a arătat bunăvoința față de mine și am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

12Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta.

13Însă Iacov i‑a răspuns:

– Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma. 14Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

15Esau i‑a zis:

– Atunci, dă‑mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine.

Iacov a răspuns:

– Pentru ce aceasta? Mi‑ajunge să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.

16În aceeași zi, Esau s‑a întors în Seir. 17Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și‑a zidit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s‑a pus acelui loc numele Sucot17 Sucot înseamnă Adăposturi temporare sau Corturi..

18Întorcându‑se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șehem, care se află în țara Canaan, și și‑a așezat tabăra înaintea cetății. 19Cu o sută de chesita19 Unitate de măsură arhaică cu origine și greutate necunoscute., el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șehem, partea de teren pe care și‑a întins cortul. 20Acolo a ridicat un altar și l‑a numit El-Elohe-Israel20 El-Elohe-Israel înseamnă Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel sau El, Dumnezeul lui Israel..

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Génesis 33:1-20

Encuentro de Jacob con Esaú

1Cuando Jacob alzó la vista y vio que Esaú se acercaba con cuatrocientos hombres, repartió a los niños entre Lea, Raquel y las dos esclavas. 2Al frente de todos colocó a las criadas con sus hijos, luego a Lea con sus hijos, y por último a Raquel con José. 3Jacob, por su parte, se adelantó a ellos, inclinándose hasta el suelo siete veces mientras se iba acercando a su hermano. 4Pero Esaú corrió a su encuentro y, echándole los brazos al cuello, lo abrazó y lo besó. Entonces los dos se pusieron a llorar. 5Luego Esaú alzó la vista y, al ver a las mujeres y a los niños, preguntó:

―¿Quiénes son estos que te acompañan?

―Son los hijos que Dios le ha concedido a tu siervo —respondió Jacob.

6Las esclavas y sus hijos se acercaron y se inclinaron ante Esaú. 7Luego, Lea y sus hijos hicieron lo mismo y, por último, también se inclinaron José y Raquel.

8―¿Qué significan todas estas manadas que han salido a mi encuentro? —preguntó Esaú.

―Intentaba con ellas ganarme tu confianza —contestó Jacob.

9―Hermano mío —repuso Esaú—, yo tengo más que suficiente. Quédate con lo que te pertenece.

10―No, por favor —insistió Jacob—; si me he ganado tu confianza, acepta este presente que te ofrezco. Ya que me has recibido tan bien, ¡ver tu rostro es como ver a Dios mismo! 11Acéptame el regalo que te he traído. Dios ha sido muy bueno conmigo, y tengo más de lo que necesito.

Fue tanta la insistencia de Jacob que, finalmente, Esaú aceptó. 12Más tarde, Esaú le dijo:

―Sigamos nuestro viaje; yo te acompañaré.

13Pero Jacob se disculpó:

―Mi hermano y señor debe saber que los niños son todavía muy débiles, y que las ovejas y las vacas acaban de tener cría, y debo cuidarlas. Si les exijo demasiado, en un solo día se me puede morir todo el rebaño. 14Es mejor que mi señor se adelante a su siervo, que yo seguiré al paso de la manada y de los niños, hasta que nos encontremos en Seír.

15―Está bien —accedió Esaú—, pero permíteme dejarte algunos de mis hombres para que te acompañen.

―¿Para qué te vas a molestar? —contestó Jacob—. Lo importante es que me he ganado tu confianza.

16Aquel mismo día, Esaú regresó a Seír. 17Jacob, en cambio, se fue hacia Sucot, y allí se hizo una casa para él y cobertizos para su ganado. Por eso a ese lugar se le llamó Sucot.33:17 En hebreo, Sucot significa cobertizos, enramadas o cabañas.

18Cuando Jacob volvió de Padán Aram,33:18 Padán Aram. Es decir, el noroeste de Mesopotamia. llegó sano y salvo a la ciudad de Siquén, en Canaán, y acampó frente a ella. 19Luego, por cien monedas de plata33:19 monedas de plata. Lit. quesitas (término monetario hebreo cuyo peso y valor no se conocen). les compró una parcela a los hijos de Jamor, el padre de Siquén, y allí instaló su tienda. 20También construyó un altar, y lo llamó El Elohé Israel.33:20 En hebreo, El Elohé Israel puede significar Dios, el Dios de Israel, o poderoso es el Dios de Israel.