Întâlnirea dintre Iacov și Esau
1Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și‑a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. 2Le‑a pus pe cele două roabe împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif. 3El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 4Dar Esau a alergat să‑l întâmpine, l‑a îmbrățișat, l‑a cuprins de gât și i‑a dat sărutare. Și au plâns împreună.
5Când Esau și‑a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat:
– Cine sunt aceștia care vin în urma ta?
Iacov a răspuns:
– Sunt copiii pe care Dumnezeu i‑a dat cu bunăvoință robului tău.
6Roabele și copiii lor s‑au apropiat și s‑au plecat înaintea lui Esau. 7De asemenea, Lea și copiii ei s‑au apropiat și s‑au plecat înaintea lui, iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s‑au apropiat și s‑au plecat și ei înaintea lui.
8Esau a întrebat:
– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit‑o?
Iacov a răspuns:
– Să găsesc bunăvoință înaintea8, 10, 15 Lit.: în ochii. stăpânului meu.
9Esau i‑a zis:
– Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine.
10Dar Iacov i‑a răspuns:
– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți‑am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți‑a fost adusă, căci Dumnezeu Și‑a arătat bunăvoința față de mine și am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.
12Apoi Esau a zis:
– Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta.
13Însă Iacov i‑a răspuns:
– Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma. 14Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.
15Esau i‑a zis:
– Atunci, dă‑mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine.
Iacov a răspuns:
– Pentru ce aceasta? Mi‑ajunge să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.
16În aceeași zi, Esau s‑a întors în Seir. 17Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și‑a zidit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s‑a pus acelui loc numele Sucot17 Sucot înseamnă Adăposturi temporare sau Corturi..
18Întorcându‑se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șechem, care se află în țara Canaan, și și‑a așezat tabăra înaintea cetății. 19Cu o sută de chesita19 Unitate de măsură arhaică cu origine și greutate necunoscute., el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șechem, partea de teren pe care și‑a întins cortul. 20Acolo a ridicat un altar și l‑a numit El-Elohe-Israel20 El-Elohe-Israel înseamnă Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel sau El, Dumnezeul lui Israel..
Yakob Ne Esau Ka Wɔn Ho Bom
1Yakob pagyaa nʼani hunuu sɛ Esau ne ne mmarima ahanan a wɔka no ho firi akyirikyiri reba. Enti, ɔkyekyɛɛ ne mma no mu maa Lea, Rahel ne nʼasomfoɔ baanu no. 2Ɔmaa asomfoɔ no ne wɔn mma dii ɛkan. Lea ne ne mma nso dii hɔ. Ɛnna Rahel ne ne ba Yosef nso dii akyire. 3Yakob deɛ, ɔdii wɔn anim. Ɔreyɛ abɛn ne nua Esau no, ɔbɔɔ ne mu ase mprɛnson.
4Esau tuu mmirika kɔhyiaa Yakob, yɛɛ no atuu. Ɔbam Yakob, fee nʼano. Na wɔn baanu nyinaa suiɛ. 5Afei, Esau maa nʼani so hunuu mmaa no ne mmɔfra no. Ɔbisaa Yakob sɛ, “Yeinom yɛ ɛhefoɔ?”
Ɔbuaa sɛ, “Wɔyɛ mma a Onyankopɔn de wɔn adom me a meyɛ wʼakoa.”
6Afei, Yakob asomfoɔ ne wɔn mma twe bɛn Esau bɛkotoo no. 7Saa ara na Lea ne ne mma nso bɛkotoo no. Afei, Yosef ne ne maame Rahel nso ba bɛkotoo no.
8Esau bisaa sɛ, “Nnwan ne anantwie ne mmoa bebrebe a wɔsa so reba yi nso, aseɛ ne sɛn?”
Yakob buaa sɛ, “Me wura, ɛyɛ akyɛdeɛ a mede rebrɛ wo, na manya wʼanim animuonyam.”
9Nanso, Esau sere buaa no sɛ, “Me nua, mewɔ saa mmoa yi bebree ma ɛboro so. Enti, fa deɛ wode rebrɛ me yi ka wo deɛ ho.”
10Yakob kaa sɛ, “Dabi, sɛ woagye me fɛ so deɛ a, mesrɛ wo, gye akyɛdeɛ a mede rebrɛ wo yi. Nokorɛ ni, ɛsiane sɛ wogyee me ɔdɔ so enti, mehunuu wʼanim no, na ayɛ me sɛdeɛ mahunu Onyankopɔn anim. 11Mesrɛ wo, gye mʼakyɛdeɛ a mede rebrɛ wo yi, ɛfiri sɛ, Awurade adom me ama mayɛ ɔdefoɔ.” Esiane sɛ Yakob kɔɔ so srɛɛ no ara sɛ ɔnnye nʼakyɛdeɛ no enti, Esau gyeeɛ.
12Afei, Esau kaa sɛ, “Ma yɛnkɔ. Yɛbɛdi mo anim ne mo akɔ.”
13Nanso, Yakob buaa no sɛ, “Me wura ankasa nim sɛ, mmɔfra no bi susua. Ɛsɛ sɛ mehwɛ anantwie ne nnwan ne mmoa a wɔawowo no nso ka wɔn so brɛoo. Sɛ meka wɔn so den ɛda koro pɛ mpo a, wɔn nyinaa bɛwuwu. 14Enti, me wura, di yɛn ɛkan na yɛne nyɛmmoa no bɛdi wʼakyi nkakrankakra abɛto wo wɔ Seir.”
Yakob Kɔ Sekem
15Enti, Esau kaa sɛ, “Anyɛ bi koraa no, ma mennya me mmarima na wɔnni wʼanim, mmɔ wo ho ban.”
Yakob kaa sɛ, “Ɛho nhia sɛ ɛsɛ sɛ woyɛ me saa adɔeɛ no.”
16Enti, ɛda no ara, Esau sane nʼakyiri kɔɔ Seir. 17Nanso, Yakob deɛ, ɔkɔɔ Sukot kɔsisii ne ntomadan, pɛɛ baabi a ne mmoa no nso bɛda, de hɔ yɛɛ nʼatenaeɛ. Ɛno enti na wɔfrɛ saa beaeɛ hɔ Sukot, a asekyerɛ ne Asese no.
18Yakob firii Paddan-Aram no, ɔkɔduruu Sekem kuro a ɛwɔ Kanaan asase so asomdwoeɛ mu. 19Yakob tɔɔ asase a ɔtenaa so no nnwetɛ mpɔ ɔha firii Sekem agya Hamor mma nkyɛn. 20Wɔsii afɔrebukyia wɔ hɔ, too saa afɔrebukyia no edin El-Elohe-Israel, a asekyerɛ ne Onyankopɔn, Israel Onyankopɔn Afɔrebukyia.
