Geneza 32 – NTLR & HTB

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32:1-32

1Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim2 Mahanayim înseamnă Două Tabere..

Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau

3Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom. 4El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 5Am boi, măgari, turme, robi și roabe și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta.5 Lit.: în ochii tăi.’»“

6Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“ 7Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape.“

9Apoi Iacov a zis: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine», 10sunt prea neînsemnat pentru toată îndurarea și toată credincioșia pe care le‑ai arătat față de robul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11Scapă‑mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca pe mine, pe mame și pe copii. 12Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și‑ți voi face sămânța12 Vezi nota de la 12:7. la fel de numeroasă precum nisipul mării, care nu poate fi numărat.»“

13El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari. 16El le‑a dat robilor săi câte o turmă la fiecare, și le‑a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între fiecare turmă.“ 17El i‑a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“ 19Iacov le‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 20Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“ 21Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok. 23I‑a luat, i‑a trecut uedul23 Vezi nota de la Gen. 26:17, 19., iar apoi a trecut tot ce avea.

24Iacov a rămas singur, iar un bărbat s‑a luptat24 Autorul face un joc de cuvinte: el s‑a luptat (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya’aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq). cu el până la ivirea zorilor. 25Când bărbatul acela a văzut că nu‑l poate învinge, l‑a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.

26Apoi a zis:

– Lasă‑Mă să plec pentru că se ivesc zorii.

Dar Iacov a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27Și El l‑a întrebat:

– Cum te cheamă?

El a răspuns:

– Iacov.

28Atunci bărbatul acela i‑a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu., pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.

29Iacov L‑a întrebat:

– Spune‑mi, Te rog, Numele Tău.

El i‑a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Și l‑a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus acelui loc numele Peniel30 Peniel înseamnă Fața lui Dumnezeu., zicând: „L‑am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață.“

31Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel, șchiopătând din coapsă. 32Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Het Boek

Genesis 32:1-32

Een geschenk voor Esau

1Jakob en zijn metgezellen trokken verder. En engelen van God ontmoetten hem. 2Toen Jakob hen zag, riep hij: ‘Dat is een leger van God!’ 3Daarom noemde hij die plaats Machanaïm (Twee Legers). Jakob zond daarna boodschappers voor zich uit naar zijn broer Esau in Edom, in het land Seïr. 4Zij kregen de boodschap mee: ‘Ik ben uw knecht Jakob. Ik heb tot voor kort bij oom Laban gewoond en nu ik terugkom, heb ik runderen, ezels, schapen en veel dienaren en dienaressen. 5Ik stuur deze boodschappers naar u toe om u te zeggen dat ik er aan kom. Ik hoop dat u ons vriendelijk zult ontvangen.’

6De boodschappers keerden na enige tijd terug met het nieuws dat Esau hen tegemoet kwam met een leger van vierhonderd man! 7Jakob verbleekte van schrik. Hij deelde zijn huishouden met de kudde en de kamelen in twee groepen en zei: 8‘Als Esau de ene groep aanvalt, kan de andere groep misschien ontsnappen.’

9-10 Toen bad Jakob: ‘God van mijn grootvader Abraham en mijn vader Isaak, Here, die mij heeft gezegd dat ik moest teruggaan naar het land van mijn familie en die beloofde goed voor mij te zijn—ik ben het niet waard dat U mij zoveel goedheid hebt bewezen, steeds weer, zoals U had beloofd. Toen ik van huis vertrok, had ik alleen maar een staf en nu heb ik twee legers! 11Och Here, bescherm mij nu ook tegen mijn broer Esau, want ik ben bang. Bang dat hij mij en deze moeders en hun kinderen komt doden. 12Maar U hebt mij beloofd goed voor mij te zijn en mijn nakomelingen talrijk te maken als het zand langs de zee!’

13Jakob bleef daar die nacht en maakte een geschenk voor zijn broer Esau klaar, 14dat bestond uit tweehonderd geiten, twintig bokken, tweehonderd ooien, twintig rammen, 15dertig zogende kamelen met hun veulens, veertig koeien, tien stieren, twintig ezelinnen en tien ezels. 16Jakob gaf zijn dienaren de opdracht de dieren voor hen uit te leiden, elke groep apart, met tussenruimtes. 17Hij zei de mannen die de eerste groep moesten leiden, dat als zij Esau tegenkwamen en hij zou vragen: ‘Waar gaan jullie heen?’, ‘Wiens dienaren zijn jullie?’, ‘Wiens dieren zijn dit?’, 18zij zouden moeten antwoorden: ‘Deze dieren zijn van uw dienaar Jakob. Zij zijn een geschenk voor zijn meester Esau! Hij komt vlak achter ons aan!’ 19Die opdracht gaf Jakob aan iedere herder, met dezelfde boodschap. 20Jakob hoopte Esau gunstig te stemmen, voordat hij hem ontmoette. ‘Misschien,’ redeneerde Jakob, ‘zal hij ons dan vriendelijk behandelen.’

21Zo werd het vee vooruit gedreven en Jakob bleef die nacht in het kamp.

Jakob krijgt een nieuwe naam

22Maar midden in de nacht stond hij op, wekte zijn twee vrouwen, de twee bijvrouwen en de elf kinderen en trok bij een doorwaadbare plaats het riviertje de Jabbok over. 23Toen ging hij alleen terug naar het kamp. 24En daar vocht Iemand met hem tot het dag werd. 25En toen de Ander merkte dat Hij het gevecht niet kon winnen, sloeg Hij Jakob op de heup zodat het gewricht uit de kom schoot. 26Toen zei de Ander: ‘Laat Mij los, want het wordt dag.’ Maar Jakob hijgde: ‘Ik laat U niet los, voordat U mij hebt gezegend.’ 27‘Hoe heet u?’ vroeg de Ander. ‘Jakob,’ was het antwoord. 28‘Zo zult u niet langer heten,’ vertelde de Ander hem. ‘Voortaan heet u Israël, want u hebt met God en de mensen gestreden en overwonnen.’ 29Toen vroeg Jakob de Ander: ‘Wat is uw naam?’ ‘Dat moet u niet vragen,’ antwoordde de Ander. En Hij zegende Jakob daar.

30Jakob noemde die plaats Peniël (Het Gezicht van God) en zei: ‘Ik heb God recht in de ogen gekeken en toch is mijn leven gespaard.’ 31De zon was al op, toen Jakob Peniël verliet. Hij liep mank door de klap op zijn heup. 32Dit is de reden waarom de Israëlieten nog steeds niet het stuk van de heupspier eten, die de heup rekt.