1Isaac l‑a chemat pe Iacov, l‑a binecuvântat și i‑a poruncit, zicându‑i: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan. 2Ridică‑te, du‑te în Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia‑ți de acolo o soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3Dumnezeul cel Atotputernic3 Ebr.: El‑Șadai. să te binecuvânteze, să te facă roditor și să te înmulțească, pentru ca să ajungi o mulțime de popoare. 4El să‑ți dea, ție și seminței4, 14 Vezi nota de la 12:7. tale, binecuvântarea promisă lui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, țara pe care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.“ 5Astfel, Isaac l‑a trimis pe Iacov, iar acesta s‑a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.
6Esau a văzut că Isaac l‑a binecuvântat pe Iacov și l‑a trimis în Padan-Aram ca să‑și ia o soție de acolo și că, atunci când l‑a binecuvântat, i‑a poruncit, zicând: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.“ 7El a văzut că Iacov i‑a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s‑a dus în Padan-Aram. 8Esau a văzut astfel că tatălui său, Isaac, nu‑i plăceau fiicele lui Canaan. 9Prin urmare, Esau s‑a dus la Ismael și a luat‑o de soție pe Mahalat, sora lui Nebaiot și fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soțiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10Iacov a ieșit din Beer-Șeba și s‑a îndreptat spre Haran. 11A ajuns într‑un anumit loc și, pentru că soarele asfințise, a înnoptat acolo. A luat una din pietrele locului, și‑a pus‑o sub cap și s‑a culcat în locul acela. 12El a avut un vis: iată că o scară era rezemată de pământ, iar capătul ei atingea cerurile. Și iată că îngerii lui Dumnezeu se suiau și coborau pe ea, 13iar Domnul stătea deasupra ei. El a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău, Avraam, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ți‑l voi da ție și seminței13-14 Vezi nota de la 12:7. tale. 14Sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre apus și spre răsărit, spre nord și spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine și prin sămânța ta. 15Iată că Eu sunt cu tine, te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în această țară. Nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți‑am promis.“ 16Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranță Domnul este în acest loc, iar eu n‑am știut!“ 17El s‑a temut și a zis: „Cât de temut este acest loc! Aceasta nu este altceva decât Casa lui Dumnezeu! Aceasta este poarta cerurilor!“ 18Iacov s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat‑o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei. 19El a pus acelui loc numele Betel19 Betel înseamnă Casa lui Dumnezeu., deși, înainte, numele cetății era Luz. 20Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac și îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac, 21astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu, 22iar21-22 Sau: tatăl meu, dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 atunci. această piatră, pe care am așezat‑o ca stâlp, va fi «Casa lui Dumnezeu». Și din tot ceea ce îmi vei da, Îți voi da cu siguranță a zecea parte.“
1Isaac llamó a Jacob, lo bendijo y le ordenó:
—No te cases con ninguna mujer de aquí de Canaán. 2Vete ahora mismo a Padán Aram,28:2 Padán Aram. Es decir, el noroeste de Mesopotamia; también en vv. 5, 6 y 7. a la casa de Betuel, tu abuelo materno, y cásate allá con una de las hijas de tu tío Labán. 3Que el Dios Todopoderoso te bendiga, te haga fecundo y haga que salgan de ti numerosas naciones. 4Que también te dé, a ti y a tu descendencia, la bendición de Abraham, para que puedan poseer esta tierra donde ahora vives como extranjero, esta tierra que Dios prometió a Abraham.
5Así envió Isaac a Jacob a Padán Aram, a la casa de Labán, quien era hijo de Betuel, el arameo, y hermano de Rebeca, la madre de Jacob y de Esaú.
6Esaú supo que Isaac había bendecido a Jacob y que lo había enviado a Padán Aram para casarse allá. También se enteró de que, al bendecirlo, le dio la orden de no casarse con ninguna cananea, 7y de que Jacob había partido hacia Padán Aram en obediencia a su padre y a su madre. 8Entonces Esaú se dio cuenta de la antipatía de su padre por las cananeas. 9Por eso, aunque ya tenía otras esposas cananeas, Esaú fue hasta donde vivía Ismael, hijo de Abraham, y se casó con su hija Majalat, que era hermana de Nebayot.
El sueño de Jacob en Betel
10Jacob partió de Berseba y se encaminó hacia Jarán. 11Cuando llegó a cierto lugar, se detuvo para pasar la noche porque ya estaba anocheciendo. Tomó una piedra, la usó como almohada y se acostó a dormir en ese lugar. 12Allí soñó que había una escalinata apoyada en la tierra y cuyo extremo superior llegaba hasta el cielo. Por ella subían y bajaban los ángeles de Dios. 13En el sueño, el Señor estaba de pie junto a él y le decía: «Yo soy el Señor, el Dios de tu abuelo Abraham y de tu padre Isaac. A ti y a tu descendencia les daré la tierra sobre la que estás acostado. 14Tu descendencia será tan numerosa como el polvo de la tierra. Te extenderás de norte a sur y de oriente a occidente, y todas las familias de la tierra serán bendecidas por medio de ti y de tu descendencia. 15Yo estoy contigo. Te protegeré por dondequiera que vayas y te traeré de vuelta a esta tierra. No te abandonaré hasta cumplir con todo lo que te he prometido».
16Al despertar Jacob de su sueño, pensó: «Sin duda, el Señor está en este lugar y yo no me había dado cuenta». 17Y con mucho temor, añadió: «¡Qué asombroso es este lugar! ¡Es nada menos que la casa de Dios y la puerta del cielo!».
18A la mañana siguiente, Jacob se levantó temprano, tomó la piedra que había usado como almohada, la erigió como monumento y derramó aceite sobre ella. 19En aquel lugar había una ciudad que se llamaba Luz, pero Jacob cambió su nombre por Betel.28:19 En hebreo, Betel significa casa de Dios.
20Luego Jacob hizo esta promesa: «Si Dios me acompaña y me protege en este viaje que estoy haciendo, si me da alimento y ropa para vestirme, 21y si regreso sano y salvo a la casa de mi padre, entonces el Señor será mi Dios. 22Y esta piedra conmemorativa que yo erigí será casa de Dios y de todo lo que Dios me dé, le daré la décima parte».
