Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 27

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

1Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

– Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

25 Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
    pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
    să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
    şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
    şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
    şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“

30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

37 Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
    şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
    şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
    îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

Fuga lui Iacov la Laban

41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

Notas al pie

  1. Geneza 27:36 Iacov înseamnă Cel care Ţine de Călcâi (în sens figurat: Înşelător)
  2. Geneza 27:40 Sensul textului ebraic este nesigur

New International Reader's Version

Genesis 27

1Isaac had become old. His eyes were so weak he couldn’t see anymore. One day he called for his older son Esau. He said to him, “My son.”

“Here I am,” he answered.

Isaac said, “I’m an old man now. And I don’t know when I’ll die. Now then, get your weapons. Get your bow and arrows. Go out to the open country. Hunt some wild animals for me. Prepare for me the kind of tasty food I like. Bring it to me to eat. Then I’ll give you my blessing before I die.”

Rebekah was listening when Isaac spoke to his son Esau. Esau left for the open country. He went to hunt for a wild animal and bring it back. Then Rebekah said to her son Jacob, “Look, I heard your father speaking to your brother Esau. He said, ‘Bring me a wild animal. Prepare some tasty food for me to eat. Then I’ll give you my blessing before I die. The Lord will be my witness.’ ” Rebekah continued, “My son, listen carefully. Do what I tell you. Go out to the flock. Bring me two of the finest young goats. I will prepare tasty food for your father. I’ll make it just the way he likes it. 10 I want you to take it to your father to eat. Then he’ll give you his blessing before he dies.”

11 Jacob said to his mother Rebekah, “My brother Esau’s body is covered with hair. But my skin is smooth. 12 What if my father touches me? He would know I was trying to trick him. He would curse me instead of giving me a blessing.”

13 His mother said to him, “My son, let the curse be on me. Just do what I say. Go and get the goats for me.”

14 So he went and got the goats. He brought them to his mother. And she prepared some tasty food. She made it just the way his father liked it. 15 The clothes of her older son Esau were in her house. She took Esau’s best clothes and put them on her younger son Jacob. 16 She covered his hands with the skins of the goats. She also covered the smooth part of his neck with them. 17 Then she handed to her son Jacob the tasty food and the bread she had made.

18 He went to his father and said, “My father.”

“Yes, my son,” Isaac answered. “Who is it?”

19 Jacob said to his father, “I’m your oldest son Esau. I’ve done as you told me. Please sit up. Eat some of my wild meat. Then give me your blessing.”

20 Isaac asked his son, “How did you find it so quickly, my son?”

“The Lord your God gave me success,” he replied.

21 Then Isaac said to Jacob, “Come near so I can touch you, my son. I want to know whether you really are my son Esau.”

22 Jacob went close to his father. Isaac touched him and said, “The voice is the voice of Jacob. But the hands are the hands of Esau.” 23 Isaac didn’t recognize Jacob. Jacob’s hands were covered with hair like those of his brother Esau. So Isaac blessed him. 24 “Are you really my son Esau?” he asked.

“I am,” Jacob replied.

25 Isaac said, “My son, bring me some of your wild meat to eat. Then I’ll give you my blessing.”

Jacob brought it to him. So Isaac ate. Jacob also brought some wine. And Isaac drank. 26 Then Jacob’s father Isaac said to him, “Come here, my son. Kiss me.”

27 So Jacob went to him and kissed him. When Isaac smelled the clothes, he gave Jacob his blessing. He said,

“It really is the smell of my son.
    It’s like the smell of a field
    that the Lord has blessed.
28 May God give you dew from heaven.
    May he give you the richness of the earth.
    May he give you plenty of grain and fresh wine.
29 May nations serve you.
    May they bow down to you.
Rule over your brothers.
    May the sons of your mother bow down to you.
May those who curse you be cursed.
    And may those who bless you be blessed.”

30 When Isaac finished blessing him, Jacob left his father. Just then his brother Esau came in from hunting. 31 He too prepared some tasty food. He brought it to his father. Then Esau said to him, “My father, please sit up. Eat some of my wild meat. Then give me your blessing.”

32 His father Isaac asked him, “Who are you?”

“I’m your son,” he answered. “I’m Esau, your oldest son.”

33 Isaac began to shake all over. He said, “Then who hunted a wild animal and brought it to me? I ate it just before you came. I gave him my blessing. And he will certainly be blessed!”

34 Esau heard his father’s words. Then he yelled loudly and bitterly. He said to his father, “Bless me! Bless me too, my father!”

35 But Isaac said, “Your brother came and tricked me. He took your blessing.”

36 Esau said, “Isn’t Jacob just the right name for him? This is the second time he has taken advantage of me. First, he took my rights as the oldest son. And now he’s taken my blessing!” Then Esau asked, “Haven’t you saved any blessing for me?”

37 Isaac answered Esau, “I’ve made him ruler over you. I’ve made all his relatives serve him. And I’ve provided him with grain and fresh wine. So what can I possibly do for you, my son?”

38 Esau said to his father, “Do you have only one blessing, my father? Bless me too, my father!” Then Esau wept loudly.

39 His father Isaac answered him,

“You will live far away from the fruit of the earth.
    You will live far away from the dew of heaven above.
40 You will live by using the sword.
    And you will serve your brother.
But you will grow restless.
    Then you will throw off the heavy load
    he has caused you to carry.”

41 Esau was angry with Jacob. He was angry because of the blessing his father had given to Jacob. He said to himself, “The days of sorrow over my father’s death are near. Then I’ll kill my brother Jacob.”

42 Rebekah was told what her older son Esau had said. So she sent for her younger son Jacob. She said to him, “Your brother Esau is planning to get back at you by killing you. 43 Now then, my son, do what I say. Run away at once to my brother Laban in Harran. 44 Stay with him until your brother’s anger calms down. 45 When he forgets what you did to him, I’ll let you know. Then you can come back from there. Why should I lose both of you in one day?”

46 Then Rebekah spoke to Isaac. She said, “I’m sick of living because of Esau’s Hittite wives. Suppose Jacob also marries a Hittite woman. If he does, my life won’t be worth living.”