Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 27:1-46

Iacov obține binecuvântarea prin înșelăciune

1Când Isaac a îmbătrânit și i‑au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l‑a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i‑a zis:

– Fiule!

El i‑a răspuns:

– Iată‑mă!

2Isaac i‑a zis:

– Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. 3Te rog, ia‑ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu‑mi vânat. 4Apoi pregătește‑mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie și adu‑mi‑o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.

5Rebeca a auzit ceea ce Isaac i‑a spus fiului său Esau.

Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să‑l aducă, 6Rebeca i‑a zis fiului său Iacov:

– Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău, Esau, și zicând: 7„Adu‑mi niște vânat și pregătește‑mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența Domnului, înainte de moartea mea.“ 8De aceea, fiule, ascultă‑mă și fă ce‑ți poruncesc! 9Du‑te la turmă și ia‑mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. 10Apoi o vei aduce tatălui tău ca s‑o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.

11Dar Iacov i‑a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13Mama sa i‑a zis:

– Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă‑mi glasul! Du‑te și adu‑mi iezii.

14El s‑a dus, i‑a luat și i‑a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 15După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. 16Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. 17Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.

18El a venit la tatăl său și a zis:

– Tată!

El a zis:

– Iată‑mă! Care ești, fiule?

19Iacov i‑a zis tatălui său:

– Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi‑ai spus. Te rog, ridică‑te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.

20Isaac i‑a zis fiului său:

– Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?

El a răspuns:

– Pentru că Domnul, Dumnezeul tău, mi l‑a scos în cale.

21Atunci Isaac i‑a zis lui Iacov:

– Te rog, apropie‑te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?

22Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, care l‑a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca și mâinile fratelui său, Esau; așa că l‑a binecuvântat.

24Isaac l‑a întrebat:

– Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?

Iacov a răspuns:

– Da, eu sunt!

25Atunci Isaac a zis:

– Adu‑mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze.

Iacov i‑a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. I‑a adus și vin și a băut.

26Apoi tatăl său, Isaac, i‑a zis:

– Te rog, apropie‑te și dă‑mi sărutare, fiule!

27El s‑a apropiat și i‑a dat sărutare. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând:

„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului

pe care Domnul l‑a binecuvântat.

28Dumnezeu să‑ți dea din roua cerului

și din grăsimea pământului;

să‑ți dea grâne și must din belșug.

29Popoare să‑ți slujească

și neamuri să se plece înaintea ta.

Stăpânește peste frații tăi,

și fiii mamei tale să se plece înaintea ta.

Blestemați să fie cei care te vor blestema

și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“

30Isaac tocmai terminase să‑l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele său.

31A pregătit și el o mâncare gustoasă și i‑a adus‑o tatălui său.

El i‑a zis tatălui său:

– Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.

32Tatăl său, Isaac, l‑a întrebat:

– Tu cine ești?

El a răspuns:

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!

33Atunci Isaac s‑a cutremurat foarte tare și a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l‑a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l‑am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.

34Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i‑a zis tatălui său:

– Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!

35El i‑a răspuns:

– Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți‑a luat binecuvântarea.

36Esau a zis:

– Nu pe bună dreptate se numește el Iacov36 Ya’aqob înseamnă cel care ține de călcâi (în sens figurat: înșelător). Vezi nota de la 25:26.? M‑a înșelat de două ori: mi‑a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi‑a luat și binecuvântarea.

Apoi a zis:

– N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?

37Isaac i‑a răspuns lui Esau și i‑a zis:

– Iată, l‑am pus stăpân peste tine, i‑am dat lui ca robi pe toți frații37 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi și i‑am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?

38Esau i‑a zis tatălui său:

– Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!

Apoi Esau și‑a ridicat glasul și a plâns.

39Tatăl său, Isaac, a răspuns și i‑a zis:

– Iată, locuința ta va fi departe de grăsimea pământului

și de roua cerului de sus.

40Vei trăi din sabia ta

și‑i vei sluji fratelui tău;

dar când te vei răscula40 Sensul textului ebraic este nesigur.,

îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

Fuga lui Iacov la Laban

41Esau l‑a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i‑a dat‑o tatăl său și zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“

42Când i s‑a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i‑a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide. 43De aceea, fiule, ascultă‑mă! Ridică‑te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran, 44și stai la el pentru câteva zile, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până se va potoli furia lui față de tine și va uita ce i‑ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“

46După aceea, Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din cauza acestor fiice a lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fiicele lui Het, dintre fiicele țării, la ce‑mi mai este bună viața?“

New International Reader's Version

Genesis 27:1-46

1Isaac had become old. His eyes were so weak he couldn’t see anymore. One day he called for his older son Esau. He said to him, “My son.”

“Here I am,” he answered.

2Isaac said, “I’m an old man now. And I don’t know when I’ll die. 3Now then, get your weapons. Get your bow and arrows. Go out to the open country. Hunt some wild animals for me. 4Prepare for me the kind of tasty food I like. Bring it to me to eat. Then I’ll give you my blessing before I die.”

5Rebekah was listening when Isaac spoke to his son Esau. Esau left for the open country. He went to hunt for a wild animal and bring it back. 6Then Rebekah said to her son Jacob, “Look, I heard your father speaking to your brother Esau. 7He said, ‘Bring me a wild animal. Prepare some tasty food for me to eat. Then I’ll give you my blessing before I die. The Lord will be my witness.’ ” 8Rebekah continued, “My son, listen carefully. Do what I tell you. 9Go out to the flock. Bring me two of the finest young goats. I will prepare tasty food for your father. I’ll make it just the way he likes it. 10I want you to take it to your father to eat. Then he’ll give you his blessing before he dies.”

11Jacob said to his mother Rebekah, “My brother Esau’s body is covered with hair. But my skin is smooth. 12What if my father touches me? He would know I was trying to trick him. He would curse me instead of giving me a blessing.”

13His mother said to him, “My son, let the curse be on me. Just do what I say. Go and get the goats for me.”

14So he went and got the goats. He brought them to his mother. And she prepared some tasty food. She made it just the way his father liked it. 15The clothes of her older son Esau were in her house. She took Esau’s best clothes and put them on her younger son Jacob. 16She covered his hands with the skins of the goats. She also covered the smooth part of his neck with them. 17Then she handed to her son Jacob the tasty food and the bread she had made.

18He went to his father and said, “My father.”

“Yes, my son,” Isaac answered. “Who is it?”

19Jacob said to his father, “I’m your oldest son Esau. I’ve done as you told me. Please sit up. Eat some of my wild meat. Then give me your blessing.”

20Isaac asked his son, “How did you find it so quickly, my son?”

“The Lord your God gave me success,” he replied.

21Then Isaac said to Jacob, “Come near so I can touch you, my son. I want to know whether you really are my son Esau.”

22Jacob went close to his father. Isaac touched him and said, “The voice is the voice of Jacob. But the hands are the hands of Esau.” 23Isaac didn’t recognize Jacob. Jacob’s hands were covered with hair like those of his brother Esau. So Isaac blessed him. 24“Are you really my son Esau?” he asked.

“I am,” Jacob replied.

25Isaac said, “My son, bring me some of your wild meat to eat. Then I’ll give you my blessing.”

Jacob brought it to him. So Isaac ate. Jacob also brought some wine. And Isaac drank. 26Then Jacob’s father Isaac said to him, “Come here, my son. Kiss me.”

27So Jacob went to him and kissed him. When Isaac smelled the clothes, he gave Jacob his blessing. He said,

“It really is the smell of my son.

It’s like the smell of a field

that the Lord has blessed.

28May God give you dew from heaven.

May he give you the richness of the earth.

May he give you plenty of grain and fresh wine.

29May nations serve you.

May they bow down to you.

Rule over your brothers.

May the sons of your mother bow down to you.

May those who curse you be cursed.

And may those who bless you be blessed.”

30When Isaac finished blessing him, Jacob left his father. Just then his brother Esau came in from hunting. 31He too prepared some tasty food. He brought it to his father. Then Esau said to him, “My father, please sit up. Eat some of my wild meat. Then give me your blessing.”

32His father Isaac asked him, “Who are you?”

“I’m your son,” he answered. “I’m Esau, your oldest son.”

33Isaac began to shake all over. He said, “Then who hunted a wild animal and brought it to me? I ate it just before you came. I gave him my blessing. And he will certainly be blessed!”

34Esau heard his father’s words. Then he yelled loudly and bitterly. He said to his father, “Bless me! Bless me too, my father!”

35But Isaac said, “Your brother came and tricked me. He took your blessing.”

36Esau said, “Isn’t Jacob just the right name for him? This is the second time he has taken advantage of me. First, he took my rights as the oldest son. And now he’s taken my blessing!” Then Esau asked, “Haven’t you saved any blessing for me?”

37Isaac answered Esau, “I’ve made him ruler over you. I’ve made all his relatives serve him. And I’ve provided him with grain and fresh wine. So what can I possibly do for you, my son?”

38Esau said to his father, “Do you have only one blessing, my father? Bless me too, my father!” Then Esau wept loudly.

39His father Isaac answered him,

“You will live far away from the fruit of the earth.

You will live far away from the dew of heaven above.

40You will live by using the sword.

And you will serve your brother.

But you will grow restless.

Then you will throw off the heavy load

he has caused you to carry.”

41Esau was angry with Jacob. He was angry because of the blessing his father had given to Jacob. He said to himself, “The days of sorrow over my father’s death are near. Then I’ll kill my brother Jacob.”

42Rebekah was told what her older son Esau had said. So she sent for her younger son Jacob. She said to him, “Your brother Esau is planning to get back at you by killing you. 43Now then, my son, do what I say. Run away at once to my brother Laban in Harran. 44Stay with him until your brother’s anger calms down. 45When he forgets what you did to him, I’ll let you know. Then you can come back from there. Why should I lose both of you in one day?”

46Then Rebekah spoke to Isaac. She said, “I’m sick of living because of Esau’s Hittite wives. Suppose Jacob also marries a Hittite woman. If he does, my life won’t be worth living.”