Geneza 25 – NTLR & NAV

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 25:1-34

Ultimii ani ai vieții lui Avraam

(1 Cron. 1:32-33)

1Avraam și‑a mai luat1 Sau: își mai luase. o soție, al cărei nume era Chetura.

2Ea i‑a născut pe Zimran, Iokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuah.

3Lui Iokșan i s‑au născut Șeba și Dedan.

Urmașii lui Dedan au fost: assuriții, letușiții și leumiții.

4Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Hanoh, Abida și Eldaa.

Toți aceștia au fost urmașii Cheturei. 5Avraam i‑a dat lui Isaac tot ceea ce avea. 6El le‑a oferit daruri fiilor țiitoarelor6 Vezi nota de la 22:24. sale și, pe când era încă în viață, i‑a trimis de lângă fiul său Isaac, spre răsărit, în țara de la răsărit.

7Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8El și‑a dat ultima suflare, murind după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile. Astfel, el a fost adăugat la poporul său. 9Fiii săi, Isaac și Ismael, l‑au înmormântat în peștera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Țohar, ogor care se află în apropiere de Mamre 10și pe care Avraam îl cumpărase de la fiii lui Het. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu Sara, soția lui. 11După moartea lui Avraam, Dumnezeu l‑a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s‑a așezat lângă Beer Lahai‑Roi11 Vezi nota de la 16:14..

Urmașii lui Ismael

(1 Cron. 1:28-31)

12Aceasta este istoria12 Vezi nota de la 2:4. lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, roaba Sarei, i l‑a născut lui Avraam, 13și acestea au fost numele fiilor lui Ismael, după numele lor, potrivit genealogiilor lor:

Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael,

Chedar, Adbeel, Mibsam,

14Mișma, Duma, Masa,

15Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma.

16Aceștia au fost fiii lui Ismael și acestea au fost numele celor doisprezece prinți ai triburilor lor, după așezările și taberele lor. 17Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și‑a dat duhul și a murit, fiind adăugat la poporul său. 18Ei au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Așura18 Deși Așura a fost identificată ca făcând strict referire la o regiune din peninsula Sinai, este totuși posibil ca această regiune să fi fost mult mai vastă, întinzându‑se din nordul peninsulei Sinai până în partea de vest a granițelor Babilonului.. El se stabilise separat de18 Sau: la răsărit de (lit.: pe fața). toți frații lui.

Esau și Iacov

19Aceasta este istoria19 Vezi nota de la 2:4. lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s‑a născut Isaac. 20Acesta avea patruzeci de ani când s‑a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram20 Un alt nume pentru Aram Naharaim, în NV Mesopotamiei [peste tot în carte]. și sora arameului Laban. 21Isaac s‑a rugat Domnului pentru soția sa, pentru că ea era stearpă. Domnul l‑a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. 22Dar pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, a zis: „Dacă‑i așa, de ce mi s‑a întâmplat acest lucru?22 Afirmația Rebecăi este înțeleasă ca având următorul sens: Dacă Domnul a ascultat rugăciunea, de ce mi se întâmplă astfel?“ Și s‑a dus să‑L întrebe pe Domnul.

23Domnul i‑a răspuns:

„Două neamuri sunt în pântecul tău

și două popoare născute din tine se vor despărți.

Unul va fi mai puternic decât celălalt

și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“

24Când i s‑au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni. 25Primul a ieșit roșcovan peste tot, ca o manta de păr, și i‑au pus numele Esau25 A mai fost numit și Edom, care înseamnă roșcovan/roșiatic.. 26După aceea a ieșit fratele său, ținându‑se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i‑au pus numele Iacov26 Ebr.: Ya’aqob, bazat pe verbul ’aqab (a ține de călcâi). Verbul poate avea atât un sens negativ, unul care urmărește pe altul îndeaproape cu intenții rele, pentru a‑i lua locul (sens dat pentru prima oară de Esau, Gen. 27:6; vezi și Ier. 9:4), cât și un sens pozitiv, unul care urmărește pe altul îndeaproape cu bune intenții, pentru a‑l sluji sau pentru a‑l apăra. În cazul de față semnificația numelui lui Iacov este una pozitivă: Fie ca El să te apere.. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i‑a născut pe cei doi fii.

27Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi. 28Isaac l‑a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l‑a îndrăgit pe Iacov.

29Odată, pe când Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de oboseală.

30Esau i‑a zis lui Iacov:

– Dă‑mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de oboseală.

De aceea i s‑a pus și numele de Edom30 Edom înseamnă roșcovan/roșiatic..

31Iacov i‑a răspuns:

– Vinde‑mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

32Esau a zis:

– Iată, sunt pe cale să mor. La ce‑mi folosește dreptul de întâi născut?

33Iacov i‑a răspuns:

– Jură‑mi mai întâi.

Esau i‑a jurat și i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. 34Apoi Iacov i‑a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s‑a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și‑a desconsiderat dreptul de întâi născut.

Ketab El Hayat

التكوين 25:1-34

موت إبراهيم

1وَعَادَ إِبْرَاهِيمُ فَاتَّخَذَ لِنَفْسِهِ زَوْجَةً تُدْعَى قَطُورَةَ، 2فَأَنْجَبَتْ لَهُ زِمْرَانَ وَيَقْشَانَ وَمَدَانَ وَمِدْيَانَ وَيِشْبَاقَ وَشُوحاً. 3وَأَنْجَبَ يَقْشَانُ شَبَا وَدَدَانَ. أَمَّا أَبْنَاءُ دَدَانَ فَهُمْ: أَشُّورِيمُ وَلَطُوشِيمُ وَلأُمِّيمُ. 4وَأَبْنَاءُ مِدْيَانَ هُمْ: عَيْفَةُ وَعِفْرُ وَحَنُوكُ وَأَبِيدَاعُ، وَأَلْدَعَةُ. وَهَؤُلاءِ جَمِيعاً مِنْ ذُرِّيَّةِ قَطُورَةَ. 5وَوَرَّثَ إِبْرَاهِيمُ إِسْحاقَ كُلَّ مَالَهُ. 6أَمَّا أَبْنَاؤُهُ مِنْ سَرَارِيهِ فَأَعْطَاهُمْ إِبْرَاهِيمُ عَطَايَا، وَصَرَفَهُمْ فِي أَثْنَاءِ حَيَاتِهِ نَحْوَ أَرْضِ الْمَشْرِقِ بَعِيداً عَنْ إِسْحاقَ ابْنِهِ.

7وَعَاشَ إِبْرَاهِيمُ مِئَةً وَخَمْساً وَسَبْعِينَ سَنَةً. 8ثُمَّ مَاتَ بِشَيْبَةٍ صَالِحَةٍ وَانْضَمَّ إِلَى أَسْلافِهِ، 9فَدَفَنَهُ ابْنَاهُ إِسْحاقُ وَإِسْمَاعِيلُ فِي مَغَارَةِ الْمَكْفِيلَةِ، فِي حَقْلِ عِفْرُونَ بْنِ صُوحَرَ الْحِثِّيِّ مُقَابِلَ مَمْرَا، 10وَهُوَ الْحَقْلُ الَّذِي اشْتَرَاهُ إِبْرَاهِيمُ مِنَ الْحِثِّيِّينَ، وَفِيهِ دُفِنَ إِبْرَاهِيمُ وَزَوْجَتُهُ سَارَةُ. 11وَبَعْدَ وَفَاةِ إِبْرَاهِيمَ بَارَكَ اللهُ إِسْحاقَ ابْنَهُ، وَأَقَامَ إِسْحاقُ عِنْدَ بِئْرِ لَحَيْ رُئِي.

ذرية إسماعيل

12وَهَذَا سِجِلُّ مَوَالِيدِ إِسْمَاعِيلَ بْنِ إِبْرَاهِيمَ الَّذِي أَنْجَبَتْهُ هَاجَرُ الْمِصْرِيَّةُ جَارِيَةُ سَارَةَ لإِبْرَاهِيمَ. 13وَهَذِهِ أَسْمَاءُ أَبْنَاءِ إِسْمَاعِيلَ مَدَوَّنَةً حَسَبَ تَرْتِيبِ وِلادَتِهِمْ: نَبَايُوتُ بِكْرُ إِسْمَاعِيلَ، وَقِيدَارُ وَأَدَبْئِيلُ وَمِبْسَامُ، 14وَمِشْمَاعُ وَدُومَةُ وَمَسَّا، 15وَحَدَارُ وَتَيْمَا وَيَطُورُ وَنَافِيشُ وَقِدْمَةُ. 16هَؤُلاءِ هُمْ بَنُو إِسْمَاعِيلَ، وَهَذِهِ هِيَ أَسْمَاؤُهُمْ حَسَبَ دِيَارِهِمْ وَحُصُونِهِمْ، وَقَدْ صَارُوا اثْنَي عَشَرَ رَئِيساً لاثْنَتَيْ عَشْرَةَ قَبِيلَةً. 17وَمَاتَ إِسْمَاعِيلُ وَلَهُ مِنَ الْعُمْرِ مِئَةٌ وَسَبْعٌ وَثَلاثُونَ سَنَةً، وَلَحِقَ بِقَوْمِهِ. 18أَمَّا ذُرِّيَّتُهُ فَقَدِ انْتَشَرَتْ مِنْ حَوِيلَةَ إِلَى شُورَ الْمُتَاخِمَةِ لِمِصْرَ فِي اتِّجَاهِ أَشُّورَ، وَكَانَتْ عَلَى عَدَاءٍ مَعَ بَقِيَّةِ إِخْوَتِهَا.

يعقوب وعيسو

19وَهَذَا سِجِلُّ مَوَالِيدِ إِسْحاقَ بْنِ إِبْرَاهِيمَ. أَنْجَبَ إِبْرَاهِيمُ إِسْحاقَ. 20وَكَانَ إِسْحاقُ فِي الأَرْبَعِينَ مِنْ عُمْرِهِ عِنْدَمَا تَزَوَّجَ رِفْقَةَ بِنْتَ بَتُوئِيلَ الأَرَامِيِّ مِنْ سَهْلِ أَرَامَ، وَأُخْتَ لابَانَ الأَرَامِيِّ. 21وَصَلَّى إِسْحاقُ إِلَى الرَّبِّ مِنْ أَجْلِ امْرَأَتِهِ لأَنَّهَا كَانَتْ عَاقِراً، فَاسْتَجَابَ لَهُ الرَّبُّ، فَحَمَلَتْ رِفْقَةُ زَوْجَتُهُ. 22وَإِذْ تَصَارَعَ الطِّفْلانِ فِي بَطْنِهَا قَالَتْ: «إِنْ كَانَ الأَمْرُ هَكَذَا فَمَالِي وَالْحَبَلُ؟» وَمَضَتْ لِتَسْتَفْهِمَ مِنَ الرَّبِّ 23فَقَالَ لَهَا الرَّبُّ: «فِي أَحْشَائِكِ أُمَّتَانِ، يَتَفَرَّعُ مِنْهُمَا شَعْبَانِ. شَعْبٌ يَسْتَقْوِي عَلَى شَعْبٍ، وَكَبِيرٌ يُسْتَعْبَدُ لِصَغِيرٍ».

24وَعِنْدَمَا اكْتَمَلَتْ أَيَّامُهَا لِتَلِدَ إِذَا فِي أَحْشَائِهَا تَوْأَمَانِ. 25فَخَرَجَ الأَوَّلُ مَكْسُوّاً بِالشَّعْرِ وَكَأَنَّهُ يَرْتَدِي فَرْوَةً حَمْرَاءَ، فَدَعَوْهُ عِيسُو (وَمَعْنَاهُ أَشْعَرُ). 26ثُمَّ خَرَجَ أَخُوهُ وَيَدُهُ قَابِضَةٌ عَلَى عَقِبِ عِيسُو فَدَعَوْهُ يَعْقُوبَ (وَمَعَنَاهُ مُتَعَقِّبٌ). وَكَانَ إِسْحاقُ فِي السِّتِّينَ مِنْ عُمْرِهِ عِنْدَمَا أَنْجَبَتْهُمَا لَهُ رِفْقَةُ.

27وَكَبُرَ الْوَلَدَانِ، فَأَصْبَحَ عِيسُو صَيَّاداً مَاهِراً وَرَجُلَ بَرِّيَّةٍ، بَيْنَمَا كَانَ يَعْقُوبُ رَجُلاً هَادِئاً يُقِيمُ فِي الْخِيَامِ. 28وَأَحَبَّ إِسْحاقُ عِيسُو لأَنَّهُ كَانَ يَأْكُلُ مِنْ صَيْدِهِ، أَمَّا رِفْقَةُ فَقَدْ أَحَبَّتْ يَعْقُوبَ. 29وَذَاتَ مَرَّةٍ عَادَ عِيسُو مِنَ الْحَقْلِ مُرْهَقاً فَوَجَدَ يَعْقُوبَ قَدْ طَبَخَ طَعَاماً، 30فَقَالَ عِيسُو لِيَعْقُوبَ: «أَطْعِمْنِي مِنْ هَذَا الطَّبِيخِ الأَحْمَرِ لأَنَّنِي جَائِعٌ جِدّاً». لِهَذَا دُعِيَ عِيسُو بِأَدُومَ. 31فَقَالَ يَعْقُوبُ: «بِعْنِي أَوَّلاً امْتِيَازَاتِ بَكُورِيَّتِكَ». 32فَقَالَ عِيسُو: «أَنَا لابُدَّ مَائِتٌ، فَأَيُّ نَفْعٍ لِي مِنْ بَكُورِيَّتِي؟» 33فَأَجَابَهُ يَعْقُوبُ: «احْلِفْ لِي أَوَّلًا». فَحَلَفَ لَهُ، وَبَاعَ امْتِيَازَاتِ بَكُورِيَّتِهِ لِيَعْقُوبَ. 34عِنْدَئِذٍ أَعْطَى يَعْقُوبُ عِيسُو خُبْزاً وَطَبِيخَ عَدَسٍ، فَأَكَلَ وَشَرِبَ ثُمَّ قَامَ وَمَضَى فِي سَبِيلِهِ. وَهَكَذَا احْتَقَرَ عِيسُو امْتِيَازَاتِ الْبَكُورِيَّةِ.