Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 24

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

1Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile. El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el:

– Pune-ţi mâna sub coapsa mea şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci că te vei duce în ţara mea, la rudele mele, şi de acolo vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac.

– Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit?

– Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam. Domnul, Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat spunând: „Seminţei[a] tale îi voi da această ţară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo. Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru.

10 El a luat zece dintre cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri alese şi a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim[b], spre cetatea lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se aşeze în afara cetăţii, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă – 12 apoi s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlineşte-mi astăzi dorinţa şi arată-Ţi îndurarea faţă de stăpânul meu, Avraam. 13 Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă. 14 Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» şi care îmi va răspunde: «Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaşte că Ţi-ai arătat îndurarea faţă de stăpânul meu.“

15 Înainte ca el să-şi fi terminat rugăciunea, a ieşit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors. 17 Sclavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis:

– Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău.

18 – Bea, domnul meu, a răspuns ea.

Şi a coborât repede vasul pe mână şi i-a dat să bea.

19 După ce i-a dat de băut, ea a spus:

– Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

20 A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă şi a scos apă pentru toate cămilele lui. 21 Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reuşită călătoria sau nu. 22 După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel[c] de aur, cântărind o jumătate de şechel[d] şi două brăţări de aur, cântărind zece şecheli[e]. 23 Apoi a întrebat-o:

– A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc în locuinţa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?

24 – Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea. 25 Avem paie şi hrană din belşug, precum şi loc de înnoptat, a continuat ea.

26 Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului 27 şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Şi-a îndepărtat îndurarea şi credincioşia de la stăpânul meu. În ceea ce mă priveşte, Domnul m-a condus pe cale, până la locuinţa rudelor stăpânului meu.“

28 Fata a alergat şi le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri. 29 Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. 30 De îndată ce a văzut inelul şi brăţările în mâinile surorii sale şi a auzit-o spunând: „Aşa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor. 31 I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuinţa şi un loc pentru cămile?“

32 Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile şi să li se dea acestora paie şi nutreţ; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-şi poată spăla picioarele, atât el, cât şi bărbaţii care erau cu el. 33 I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus:

– Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.

– Spune! i-a zis Laban.

34 – Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el. 35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari. 36 Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc, 38 ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, şi de acolo să iei o soţie pentru fiul meu!“ 39 Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“ 40 Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Îşi va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va face reuşită călătoria, iar tu vei lua o soţie pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. 41 Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“ 42 Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o, 43 iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieşi să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău» 44 şi care îmi va răspunde: «Bea! şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale», aceea să fie soţia pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“ 45 Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieşit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“ 46 Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: „Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat şi cămilele. 47 După aceea am întrebat-o: „A cui fiică eşti?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. 48 Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49 Astfel dar, dacă vreţi să arătaţi bunătate şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns:

– Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul.

52 Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. 53 Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. 54 După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei:

– Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.

55 Fratele şi mama fetei i-au răspuns:

– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

56 Dar el le-a zis:

– Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

57 – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.

58 Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o:

– Vrei să mergi cu acest bărbat?

– Da, a răspuns ea.

59 Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. 60 Ei au binecuvântat-o şi i-au zis:

„Sora noastră, fie ca să ajungi
    mama a mii de mii
şi fie ca sămânţa[f] ta să stăpânească
    cetăţile duşmanilor lor.“

61 Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi[g], pentru că locuia în Neghev[h]. 63 El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze[i] şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. 64 Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă 65 şi l-a întrebat pe sclav:

– Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească?

– Este stăpânul meu, a răspuns sclavul.

Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. 66 Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Notas al pie

  1. Geneza 24:7 Vezi nota de la 12:7
  2. Geneza 24:10 Sau: Aram al celor două râuri, localizat în NV Mesopotamiei
  3. Geneza 24:22 Inel purtat în nas sau în urechi, care făcea parte din podoabele unui bărbat, ale unei femei sau ale unui idol
  4. Geneza 24:22 Sau: o beka; aproximativ 6 gr
  5. Geneza 24:22 Aproximativ 0,1 kg
  6. Geneza 24:60 Vezi nota de la 12:7
  7. Geneza 24:62 Vezi nota de la 16:14
  8. Geneza 24:62 Vezi nota de la 12:9
  9. Geneza 24:63 Sensul termenului ebraic este nesigur

New International Reader's Version

Genesis 24

Abraham’s Servant Finds a Wife for Isaac

1By that time Abraham was very old. The Lord had blessed Abraham in every way. The best servant in his house was in charge of everything Abraham had. Abraham said to him, “Put your hand under my thigh. The Lord is the God of heaven and the God of earth. I want you to make a promise to me in his name. I’m living among the people of Canaan. But I want you to promise me that you won’t get a wife for my son from their daughters. Instead, promise me that you will go to my country and to my own relatives. Get a wife for my son Isaac from there.”

The servant asked Abraham, “What if the woman doesn’t want to come back with me to this land? Then should I take your son back to the country you came from?”

“Make sure you don’t take my son back there,” Abraham said. “The Lord, the God of heaven, took me away from my father’s family. He brought me out of my own land. He made me a promise. He said, ‘I will give this land to your family after you.’ The Lord will send his angel ahead of you. So you will be able to get a wife for my son from there. The woman may not want to come back with you. If she doesn’t, you will be free from your promise. But don’t take my son back there.” So the servant put his hand under Abraham’s thigh. He promised to do what his master wanted.

10 The servant chose ten of his master’s camels and left. He loaded the camels with all kinds of good things from his master. He started out for Aram Naharaim and made his way to the town of Nahor. 11 He stopped near the well outside the town. There he made the camels get down on their knees. It was almost evening, the time when women go out to get water.

12 Then he prayed, “Lord, you are the God of my master Abraham. Make me successful today. Be kind to my master Abraham. 13 I’m standing beside this spring. The daughters of the people who live in the town are coming out here to get water. 14 I will speak to a young woman. I’ll say to her, ‘Please lower your jar so I can have a drink.’ Suppose she says, ‘Have a drink of water, and I’ll get some for your camels too.’ Then let her be the one you have chosen for your servant Isaac. That’s how I’ll know you have been kind to my master.”

15 Before he had finished praying, Rebekah came out. She was carrying a jar on her shoulder. She was the daughter of Milkah’s son Bethuel. Milkah was the wife of Abraham’s brother Nahor. 16 The young woman was very beautiful. No man had ever slept with her. She went down to the spring. She filled her jar and came up again.

17 The servant hurried to meet her. He said, “Please give me a little water from your jar.”

18 “Have a drink, sir,” she said. She quickly lowered the jar to her hands and gave him a drink.

19 After she had given him a drink, she said, “I’ll get water for your camels too. I’ll keep doing it until they have had enough to drink.” 20 So she quickly emptied her jar into the stone tub. Then she ran back to the well to get more water. She got enough for all his camels. 21 The man didn’t say a word. He watched her closely. He wanted to learn whether the Lord had given him success on the journey he had made.

22 The camels finished drinking. Then the man took out a gold nose ring. It weighed about a fifth of an ounce. He also took out two gold bracelets. They weighed about four ounces. 23 Then he asked, “Whose daughter are you? And please tell me something else. Is there room in your father’s house for us? Can we spend the night there?”

24 She answered, “I’m the daughter of Bethuel. He’s the son Milkah had by Nahor.” 25 She continued, “We have plenty of straw and feed for your camels. We also have room for you to spend the night.”

26 Then the man bowed down and worshiped the Lord. 27 He said, “I praise the Lord, the God of my master Abraham. The Lord hasn’t stopped being kind and faithful to my master. The Lord has led me on this journey. He has brought me to the house of my master’s relatives.”

28 The young woman ran home. She told her mother’s family what had happened. 29 Rebekah had a brother named Laban. He hurried out to the spring to meet the man. 30 Laban had seen the nose ring. He had seen the bracelets on his sister’s arms. And he had heard Rebekah tell what the man had said to her. So Laban went out to the man. He found him standing by the camels near the spring. 31 “The Lord has given you his blessing,” he said. “So come with me. Why are you standing out here? I’ve prepared my house for you. I also have a place for the camels.”

32 So the man went to the house. The camels were unloaded. Straw and feed were brought for the camels. And water was brought for him and his men to wash their feet. 33 Then food was placed in front of him. But he said, “I won’t eat until I’ve told you what I have to say.”

“Then tell us,” Laban said.

34 So he said, “I am Abraham’s servant. 35 The Lord has blessed my master greatly, and he has become rich. The Lord has given him sheep and cattle, silver and gold. He has also given him male and female servants, camels and donkeys. 36 My master’s wife Sarah had a son by him when she was old. He has given that son everything he owns. 37 My master made me promise him. He said, ‘I’m living in the land of the people of Canaan. But promise me that you won’t get a wife for my son from their daughters. 38 Instead, go to my father’s family and to my own relatives. Get a wife for my son there.’

39 “Then I asked my master, ‘What if the woman won’t come back with me?’

40 “He replied, ‘I have walked faithfully with the Lord. He will send his angel with you. He will give you success on your journey. So you will be able to get a wife for my son. She will be from my own relatives and from my father’s family. 41 When you go to my relatives, suppose they refuse to give her to you. Then you will be free from the promise you made to me.’

42 “Today I came to the spring. I said, ‘Lord, you are the God of my master Abraham. Please make me successful on this journey I’ve made. 43 I’m standing beside this spring. A young woman will come out to get water. I’ll say to her, “Please let me drink a little water from your jar.” 44 Suppose she says, “Have a drink of water, and I’ll get some for your camels too.” Then let her be the one the Lord has chosen for my master’s son.’

45 “Before I finished praying in my heart, Rebekah came out. She was carrying a jar on her shoulder. She went down to the spring and got water. I said to her, ‘Please give me a drink.’

46 “She quickly lowered her jar from her shoulder. She said, ‘Have a drink, and I’ll get water for your camels too.’ So I drank. She also got water for the camels.

47 “I asked her, ‘Whose daughter are you?’

“She said, ‘The daughter of Bethuel. He’s the son Milkah had by Nahor.’

“Then I put the ring in her nose. I put the bracelets on her arms. 48 And I bowed down and worshiped the Lord. I praised the Lord, the God of my master Abraham. He had led me on the right road. He had led me to get for my master’s son the granddaughter of my master’s brother. 49 Now will you be kind and faithful to my master? If you will, tell me. And if you won’t, tell me. Then I’ll know which way to turn.”

50 Laban and Bethuel answered, “The Lord has done all of this. We can’t say anything to you one way or the other. 51 Here is Rebekah. Take her and go. Let her become the wife of your master’s son, just as the Lord has said.”

52 Abraham’s servant heard what they said. So he bowed down to the Lord with his face to the ground. 53 He brought out gold and silver jewelry and articles of clothing. He gave all of them to Rebekah. He also gave expensive gifts to her brother and her mother. 54 Then Abraham’s servant and the men who were with him ate and drank. They spent the night there.

When they got up the next morning, Abraham’s servant said, “Send me back to my master.”

55 But her brother and her mother replied, “Let the young woman stay with us ten days or so. Then you can go.”

56 But he said to them, “Don’t make me wait. The Lord has given me success on my journey. Send me on my way so I can go to my master.”

57 Then they said, “Let’s get Rebekah and ask her about it.” 58 So they sent for her and asked, “Will you go with this man?”

“Yes, I’ll go,” she said.

59 So they sent their sister Rebekah on her way with Abraham’s servant and his men. They also sent Rebekah’s servant with her. 60 And they gave Rebekah their blessing. They said to her,

“Dear sister, may your family grow
    by thousands and thousands.
May they take over
    the cities of their enemies.”

61 Then Rebekah and her female servants got ready. They got on their camels to go back with the man. So Abraham’s servant took Rebekah and left.

62 By that time Isaac had come from Beer Lahai Roi. He was living in the Negev Desert. 63 One evening he went out to the field. He wanted to spend some time thinking. When he looked up, he saw camels approaching. 64 Rebekah also looked up and saw Isaac. She got down from her camel. 65 She asked the servant, “Who is that man in the field coming to meet us?”

“He’s my master,” the servant answered. So she covered her face with her veil.

66 Then the servant told Isaac everything he had done. 67 Isaac brought Rebekah into the tent that had belonged to his mother Sarah. And he married Rebekah. She became his wife, and he loved her. So Isaac was comforted after his mother died.