Geneza 21 – NTLR & VCB

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 21:1-34

Nașterea lui Isaac

1Domnul a cercetat‑o pe Sara, după cum a zis; Domnul a făcut pentru Sara ceea ce promisese. 2Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. 3Avraam i‑a pus numele Isaac3 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde. fiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara. 4Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu. 5Avraam avea o sută de ani când s‑a născut fiul său Isaac. 6Sara a zis: „Dumnezeu mi‑a dat un motiv de râs. Oricine va auzi despre aceasta, va râde împreună cu mine.“ 7Apoi a zis: „Cine i‑ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Totuși, i‑am născut un fiu la bătrânețe.“

Agar și Ismael sunt alungați în pustie

8Copilul a crescut și a fost înțărcat. În ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț mare. 9Dar Sara l‑a văzut râzând9 Posibil un joc de cuvinte cu ebraicul Ițhak (el râde). pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i‑l născuse lui Avraam, 10și i‑a zis lui Avraam: „Alung‑o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul acestei roabe nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“ 11Lucrul acesta nu i‑a plăcut deloc lui Avraam,11 Lit.: Și cuvântul a fost foarte rău în ochii lui Avraam. deoarece îl avea în vedere pe fiul său. 12Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburat12 Lit.: Să nu fie rău în ochii tăi. din cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța12 Vezi nota de la 12:7. Ideea care se desprinde de aici, este aceea că promisiunea legământului nu se va împlini pe linia lui Ismael, ci pe linia lui Isaac. ta. 13Cât despre fiul roabei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că este sămânța ta.“

14Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat niște pâine și un burduf cu apă și i le‑a dat lui Agar, punându‑i‑le pe umăr; i‑a dat și copilul și a trimis‑o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba. 15Când apa din burduf s‑a terminat, a aruncat copilul sub unul dintre tufișuri 16și apoi s‑a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului.“ Și, șezând la depărtare, și‑a ridicat glasul și a plâns. 17Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. 18Scoală‑te, ridică băiatul și ține‑l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ 19Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea. 20Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș. 21A locuit în pustia Paran, iar mama lui i‑a luat o soție din țara Egiptului.

Legământul dintre Avraam și Abimelek

22În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând:

– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci. 23Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.

24Avraam i‑a răspuns:

– Jur!

25Dar Avraam i s‑a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care robii acestuia o luaseră cu forța.

26Abimelek i‑a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi‑ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta decât astăzi.“ 27Atunci Avraam a luat oi și vite și i le‑a dat lui Abimelek. Apoi cei doi au încheiat un legământ. 28Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă.

29Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:

– Ce este cu aceste șapte mielușele pe care le‑ai pus deoparte?

30Avraam i‑a răspuns:

– Primește aceste șapte mielușele ca pe o mărturie din partea mea că eu am săpat această fântână.

31De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba31 Beer-Șeba poate însemna fie fântâna jurământului, fie fântâna celor șapte (v. 28-29)., pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. 32După ce au încheiat legământul la Beer-Șeba, Abimelek și Pihol, comandantul oștirii sale, s‑au ridicat și s‑au întors în țara filistenilor. 33Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veșnic33 Ebr.: El‑Olam.. 34El a locuit ca străin în țara filistenilor multă vreme.

Vietnamese Contemporary Bible

Sáng Thế Ký 21:1-34

Y-sác Ra Đời

1Chúa Hằng Hữu thăm viếng Sa-ra như lời Ngài đã hứa. 2Sa-ra thụ thai và sinh cho Áp-ra-ham một con trai trong tuổi già nua, đúng thời gian Đức Chúa Trời đã báo trước. 3Áp-ra-ham đặt tên con là Y-sác 4và làm lễ cắt bì cho Y-sác khi mới được tám ngày, như lời Đức Chúa Trời phán dặn. 5Lúc Y-sác ra đời, Áp-ra-ham đã được 100 tuổi.

6Sa-ra nói: “Chúa cho tôi vui cười, ai nghe tin cũng vui cười với tôi. 7Có ai dám nói với Áp-ra-ham rằng Sa-ra sẽ cho con bú đâu? Thế mà tôi đã sinh được đứa con trai cho ông chồng già yếu.”

A-ga và Ích-ma-ên Bị Đuổi Đi

8Y-sác lớn lên; đến ngày dứt sữa, Áp-ra-ham đãi tiệc ăn mừng. 9Sa-ra chợt thấy Ích-ma-ên—đứa con mà A-ga, người nữ tì Ai Cập, đã sinh cho Áp-ra-ham—trêu chọc Y-sác, 10liền nói với Áp-ra-ham: “Ông phải đuổi mẹ con nô lệ ấy đi! Tôi không cho thằng bé đó hưởng gia tài với Y-sác con tôi đâu!”

11Việc này làm Áp-ra-ham buồn phiền, vì Ích-ma-ên cũng là con trai của ông. 12Đức Chúa Trời phán cùng Áp-ra-ham: “Con đừng buồn vì đứa con hay vì A-ga. Cứ làm như Sa-ra nói, Nhờ Y-sác mà dòng dõi con sẽ sinh sôi nẩy nở. 13Vì Ích-ma-ên cũng là giống nòi con, nên Ta sẽ cho nó thành một nước.”

14Sáng hôm sau, Áp-ra-ham dậy sớm, gói thức ăn và một bầu nước trao cho A-ga, đặt trên vai nàng, và bảo mẹ con lên đường. A-ga dắt con đi lang thang trong hoang mạc miền Bê-e-sê-ba.

15Khi bình đã hết nước, A-ga để con dưới một bụi cây nhỏ. 16Rồi nàng đi khỏi đó độ một khoảng tên bắn, vì nàng nghĩ: “Ta đâu nỡ đứng nhìn con chết khát!”

17Đức Chúa Trời nghe tiếng khóc của đứa nhỏ, nên thiên sứ của Đức Chúa Trời từ trời gọi xuống: “A-ga! Có việc gì thế? Đừng sợ, vì Đức Chúa Trời đã nghe tiếng khóc của đứa nhỏ ở ngay chỗ nó nằm rồi! 18Hãy đứng dậy, đỡ lấy nó, và cầm tay nó vì Ta sẽ làm cho nó thành một nước lớn.”

19Được Đức Chúa Trời mở mắt, A-ga thấy một dòng nước, liền đến múc đầy bình nước cho con uống.

20Chúa Trời phù hộ đứa trẻ. Nó lớn lên, sống giữa hoang mạc, và nổi tiếng về tài bắn cung. 21Khi cư ngụ tại hoang mạc Pha-ran, Ích-ma-ên được mẹ cưới cho một cô vợ người Ai Cập.

Áp-ra-ham và A-bi-mê-léc Lập Giao Ước

22Lúc ấy, Vua A-bi-mê-léc và Tướng Phi-côn, chỉ huy quân đội Ai Cập, đến hội đàm với Áp-ra-ham. Họ nói: “Đức Chúa Trời ban phước cho ông trong mọi việc. 23Hãy nhân danh Chúa mà thề rằng ông chẳng bao giờ dối gạt ta, con trai ta, hay người kế nghiệp ta cũng như hứa sẽ giao hảo với ta và nước ta, như ta đã giao hảo với ông.”

24Áp-ra-ham đáp: “Tôi xin thề!” 25Sau đó, Áp-ra-ham khiếu nại với vua về vụ cái giếng mà đầy tớ vua đã dùng bạo lực chiếm đoạt.

26Vua tỏ vẻ kinh ngạc: “Đây là lần đầu tiên ta nghe vụ ấy. Ta không biết ai là thủ phạm. Sao ngươi không trình báo?”

27Áp-ra-ham cung hiến chiên và bò cho vua để kết ước. 28Áp-ra-ham bắt bảy con chiên tơ trong bầy và để riêng ra. 29A-bi-mê-léc hỏi: “Ông để bảy con chiên đó riêng ra làm gì?”

30Áp-ra-ham đáp: “Xin vua nhận bảy con chiên này nơi tay tôi, để xác nhận tôi đã đào cái giếng này.” 31Vì thế, người ta gọi chỗ này là Bê-e-sê-ba,21:31 Giếng thề nguyện vì tại đó hai người đã thề với nhau.

32Áp-ra-ham và A-bi-mê-léc kết ước với nhau tại Bê-e-sê-ba. Sau đó, Vua A-bi-mê-léc và Tướng Phi-côn lên đường về xứ Phi-li-tin. 33Áp-ra-ham trồng một cây me tại Bê-e-sê-ba và cầu khẩn Danh Chúa Hằng Hữu tại đây. 34Áp-ra-ham kiều ngụ lâu ngày trong xứ Phi-li-tin.