Cei trei vizitatori
1Domnul i S‑a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în arșița zilei. 2Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că trei bărbați stăteau în apropierea sa. Când i‑a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să‑i întâmpine și s‑a plecat până la pământ.
3El a zis:
– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta3 Lit.: în ochii Tăi (și în 19:19)., Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. 4Îngăduie să se aducă puțină apă ca să vă puteți spăla picioarele și să vă odihniți sub copac. 5Iar eu voi aduce o bucată de pâine, ca să vă înviorați inimile, după care puteți merge mai departe, căci de aceea ați trecut pe la robul vostru.
Ei i‑au răspuns:
– Da; fă cum ai spus.
6Avraam s‑a dus repede în cort la Sara și i‑a zis: „Ia repede trei măsuri6 Peste 20 l – un sac (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât și pentru solide). de făină aleasă, frământă niște aluat și fă turte.“ 7Apoi Avraam a alergat la turmă, a luat un vițel a cărui carne era fragedă și bună, i l‑a dat unui slujitor, iar acesta s‑a grăbit să‑l pregătească. 8Apoi a luat niște iaurt, niște lapte, precum și vițelul pe care îl pregătise și le‑a pus înaintea lor. În timp ce aceștia mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac.
9Ei l‑au întrebat:
– Unde este Sara, soția ta?
El a răspuns:
– Iat‑o în cort.
10Domnul a zis:
– Cam pe vremea aceasta Mă voi întoarce cu siguranță la tine și iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.
Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele lui. 11Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, iar Sarei nu‑i mai venea rânduiala femeilor. 12Sara a râs în sinea ei, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am dorință12 Cu referire la plăcerea/bucuria de a avea un copil la bătrânețe.? Domnul meu este, de asemenea, bătrân.“
13Domnul i‑a zis lui Avraam:
– De ce a râs Sara, zicând: „Voi avea eu într-adevăr un copil tocmai acum când sunt bătrână?“ 14Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La timpul potrivit Mă voi întoarce la tine, cam pe vremea aceasta, iar Sara va avea un fiu.
15Dar Sara a negat, zicând:
– Nu am râs!
Căci se temea.
Însă El a zis:
– Ba da! Ai râs!
Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma
16Când s‑au ridicat de acolo, bărbații s‑au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să‑i conducă. 17Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18de vreme ce el va deveni cu adevărat un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19Căci l‑am ales19 Lit.: l‑am cunoscut pentru a le porunci copiilor săi și familiei sale după el să țină calea Domnului, împlinind dreptatea și judecata, pentru ca Domnul să‑i dea lui Avraam ceea ce i‑a promis.“ 20Atunci Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei este într-adevăr mare, iar păcatul lor este într-adevăr foarte grav! 21Voi coborî să văd dacă au făcut întru totul după strigătul care a ajuns la Mine; iar dacă nu, voi ști.“
22Acei bărbați s‑au întors de acolo și au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a continuat să stea în picioare înaintea Domnului.
23Avraam s‑a apropiat și a zis:
– Îl vei spulbera Tu oare și pe cel drept împreună cu cel rău? 24Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni drepți. Vei spulbera Tu oare acel loc și nu‑l vei ierta chiar dacă sunt cincizeci de oameni drepți în mijlocul cetății? 25Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să‑l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă precum celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?
26Domnul a răspuns:
– Dacă voi găsi în mijlocul cetății Sodoma cincizeci de oameni drepți, voi ierta tot locul acela datorită lor.
27Avraam a răspuns și a zis:
– Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului, eu care nu sunt decât praf și cenușă. 28Dacă din cei cincizeci de oameni drepți vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?
El a răspuns:
– Dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci, n‑o voi distruge.
29Avraam I‑a vorbit din nou și a zis:
– Poate vor fi găsiți acolo numai patruzeci.
El a răspuns:
– Datorită celor patruzeci, n‑o voi distruge.
30Avraam a zis:
– Să nu Se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăși. Poate vor fi găsiți doar treizeci.
Domnul a răspuns:
– Dacă voi găsi acolo treizeci, n‑o voi distruge.
31Avraam a zis:
– Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului. Poate vor fi găsiți acolo doar douăzeci.
Domnul a răspuns:
– Datorită celor douăzeci, n‑o voi distruge.
32Avraam a zis:
– Să nu Se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată. Poate vor fi găsiți doar zece.
El a răspuns:
– Datorită celor zece, n‑o voi distruge.
33După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s‑a întors acasă.
The Three Visitors
1The Lord appeared to Abraham near the great trees of Mamre while he was sitting at the entrance to his tent in the heat of the day. 2Abraham looked up and saw three men standing nearby. When he saw them, he hurried from the entrance of his tent to meet them and bowed low to the ground.
3He said, “If I have found favor in your eyes, my lord,18:3 Or eyes, Lord do not pass your servant by. 4Let a little water be brought, and then you may all wash your feet and rest under this tree. 5Let me get you something to eat, so you can be refreshed and then go on your way—now that you have come to your servant.”
“Very well,” they answered, “do as you say.”
6So Abraham hurried into the tent to Sarah. “Quick,” he said, “get three seahs18:6 That is, probably about 36 pounds or about 16 kilograms of the finest flour and knead it and bake some bread.”
7Then he ran to the herd and selected a choice, tender calf and gave it to a servant, who hurried to prepare it. 8He then brought some curds and milk and the calf that had been prepared, and set these before them. While they ate, he stood near them under a tree.
9“Where is your wife Sarah?” they asked him.
“There, in the tent,” he said.
10Then one of them said, “I will surely return to you about this time next year, and Sarah your wife will have a son.”
Now Sarah was listening at the entrance to the tent, which was behind him. 11Abraham and Sarah were already very old, and Sarah was past the age of childbearing. 12So Sarah laughed to herself as she thought, “After I am worn out and my lord is old, will I now have this pleasure?”
13Then the Lord said to Abraham, “Why did Sarah laugh and say, ‘Will I really have a child, now that I am old?’ 14Is anything too hard for the Lord? I will return to you at the appointed time next year, and Sarah will have a son.”
15Sarah was afraid, so she lied and said, “I did not laugh.”
But he said, “Yes, you did laugh.”
Abraham Pleads for Sodom
16When the men got up to leave, they looked down toward Sodom, and Abraham walked along with them to see them on their way. 17Then the Lord said, “Shall I hide from Abraham what I am about to do? 18Abraham will surely become a great and powerful nation, and all nations on earth will be blessed through him.18:18 Or will use his name in blessings (see 48:20) 19For I have chosen him, so that he will direct his children and his household after him to keep the way of the Lord by doing what is right and just, so that the Lord will bring about for Abraham what he has promised him.”
20Then the Lord said, “The outcry against Sodom and Gomorrah is so great and their sin so grievous 21that I will go down and see if what they have done is as bad as the outcry that has reached me. If not, I will know.”
22The men turned away and went toward Sodom, but Abraham remained standing before the Lord.18:22 Masoretic Text; an ancient Hebrew scribal tradition but the Lord remained standing before Abraham 23Then Abraham approached him and said: “Will you sweep away the righteous with the wicked? 24What if there are fifty righteous people in the city? Will you really sweep it away and not spare18:24 Or forgive; also in verse 26 the place for the sake of the fifty righteous people in it? 25Far be it from you to do such a thing—to kill the righteous with the wicked, treating the righteous and the wicked alike. Far be it from you! Will not the Judge of all the earth do right?”
26The Lord said, “If I find fifty righteous people in the city of Sodom, I will spare the whole place for their sake.”
27Then Abraham spoke up again: “Now that I have been so bold as to speak to the Lord, though I am nothing but dust and ashes, 28what if the number of the righteous is five less than fifty? Will you destroy the whole city for lack of five people?”
“If I find forty-five there,” he said, “I will not destroy it.”
29Once again he spoke to him, “What if only forty are found there?”
He said, “For the sake of forty, I will not do it.”
30Then he said, “May the Lord not be angry, but let me speak. What if only thirty can be found there?”
He answered, “I will not do it if I find thirty there.”
31Abraham said, “Now that I have been so bold as to speak to the Lord, what if only twenty can be found there?”
He said, “For the sake of twenty, I will not destroy it.”
32Then he said, “May the Lord not be angry, but let me speak just once more. What if only ten can be found there?”
He answered, “For the sake of ten, I will not destroy it.”
33When the Lord had finished speaking with Abraham, he left, and Abraham returned home.
