Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 18:1-33

Cei trei vizitatori

1Domnul i S‑a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în arșița zilei. 2Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că trei bărbați stăteau în apropierea sa. Când i‑a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să‑i întâmpine și s‑a plecat până la pământ.

3El a zis:

– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta3 Lit.: în ochii Tăi (și în 19:19)., Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. 4Îngăduie să se aducă puțină apă ca să vă puteți spăla picioarele și să vă odihniți sub copac. 5Iar eu voi aduce o bucată de pâine, ca să vă înviorați inimile, după care puteți merge mai departe, căci de aceea ați trecut pe la robul vostru.

Ei i‑au răspuns:

– Da; fă cum ai spus.

6Avraam s‑a dus repede în cort la Sara și i‑a zis: „Ia repede trei măsuri6 Peste 20 l – un sac (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât și pentru solide). de făină aleasă, frământă niște aluat și fă turte.“ 7Apoi Avraam a alergat la turmă, a luat un vițel a cărui carne era fragedă și bună, i l‑a dat unui slujitor, iar acesta s‑a grăbit să‑l pregătească. 8Apoi a luat niște iaurt, niște lapte, precum și vițelul pe care îl pregătise și le‑a pus înaintea lor. În timp ce aceștia mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac.

9Ei l‑au întrebat:

– Unde este Sara, soția ta?

El a răspuns:

– Iat‑o în cort.

10Domnul a zis:

– Cam pe vremea aceasta Mă voi întoarce cu siguranță la tine și iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele lui. 11Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, iar Sarei nu‑i mai venea rânduiala femeilor. 12Sara a râs în sinea ei, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am dorință12 Cu referire la plăcerea/bucuria de a avea un copil la bătrânețe.? Domnul meu este, de asemenea, bătrân.“

13Domnul i‑a zis lui Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Voi avea eu într-adevăr un copil tocmai acum când sunt bătrână?“ 14Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La timpul potrivit Mă voi întoarce la tine, cam pe vremea aceasta, iar Sara va avea un fiu.

15Dar Sara a negat, zicând:

– Nu am râs!

Căci se temea.

Însă El a zis:

– Ba da! Ai râs!

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

16Când s‑au ridicat de acolo, bărbații s‑au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să‑i conducă. 17Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18de vreme ce el va deveni cu adevărat un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19Căci l‑am ales19 Lit.: l‑am cunoscut pentru a le porunci copiilor săi și familiei sale după el să țină calea Domnului, împlinind dreptatea și judecata, pentru ca Domnul să‑i dea lui Avraam ceea ce i‑a promis.“ 20Atunci Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei este într-adevăr mare, iar păcatul lor este într-adevăr foarte grav! 21Voi coborî să văd dacă au făcut întru totul după strigătul care a ajuns la Mine; iar dacă nu, voi ști.“

22Acei bărbați s‑au întors de acolo și au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a continuat să stea în picioare înaintea Domnului.

23Avraam s‑a apropiat și a zis:

– Îl vei spulbera Tu oare și pe cel drept împreună cu cel rău? 24Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni drepți. Vei spulbera Tu oare acel loc și nu‑l vei ierta chiar dacă sunt cincizeci de oameni drepți în mijlocul cetății? 25Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să‑l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă precum celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

26Domnul a răspuns:

– Dacă voi găsi în mijlocul cetății Sodoma cincizeci de oameni drepți, voi ierta tot locul acela datorită lor.

27Avraam a răspuns și a zis:

– Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului, eu care nu sunt decât praf și cenușă. 28Dacă din cei cincizeci de oameni drepți vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

El a răspuns:

– Dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci, n‑o voi distruge.

29Avraam I‑a vorbit din nou și a zis:

– Poate vor fi găsiți acolo numai patruzeci.

El a răspuns:

– Datorită celor patruzeci, n‑o voi distruge.

30Avraam a zis:

– Să nu Se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăși. Poate vor fi găsiți doar treizeci.

Domnul a răspuns:

– Dacă voi găsi acolo treizeci, n‑o voi distruge.

31Avraam a zis:

– Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului. Poate vor fi găsiți acolo doar douăzeci.

Domnul a răspuns:

– Datorită celor douăzeci, n‑o voi distruge.

32Avraam a zis:

– Să nu Se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată. Poate vor fi găsiți doar zece.

El a răspuns:

– Datorită celor zece, n‑o voi distruge.

33După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s‑a întors acasă.

New International Reader's Version

Genesis 18:1-33

Three Men Visit Abraham

1The Lord appeared to Abraham near the large trees of Mamre. Abraham was sitting at the entrance to his tent. It was the hottest time of the day. 2Abraham looked up and saw three men standing nearby. So he quickly left the entrance to his tent to greet them. He bowed low to the ground.

3He said, “My lord, if you are pleased with me, don’t pass me by. 4Let me get you some water. Then all of you can wash your feet and rest under this tree. 5Let me get you something to eat to give you strength. Then you can go on your way. I want to do this for you now that you have come to me.”

“All right,” they answered. “Do as you say.”

6So Abraham hurried into the tent to Sarah. “Quick!” he said. “Get about 36 pounds of the finest flour. Prepare it and bake some bread.”

7Then he ran over to the herd. He picked out a choice, tender calf. He gave it to a servant, who hurried to prepare it. 8Then he brought some butter and milk and the calf that had been prepared. He served them to the three men. While they ate, he stood near them under a tree.

9“Where is your wife Sarah?” they asked him.

“Over there in the tent,” he said.

10Then one of them said, “I will surely return to you about this time next year. Your wife Sarah will have a son.”

Sarah was listening at the entrance to the tent, which was behind him. 11Abraham and Sarah were already very old. Sarah was too old to have a baby. 12So she laughed to herself. She thought, “I’m worn out, and my husband is old. Can I really know the joy of having a baby?”

13Then the Lord said to Abraham, “Why did Sarah laugh? Why did she say, ‘Will I really have a baby, now that I am old?’ 14Is anything too hard for me? I will return to you at the appointed time next year. Sarah will have a son.”

15Sarah was afraid. So she lied and said, “I didn’t laugh.”

But the Lord said, “Yes, you laughed.”

Abraham Pleads for Sodom

16The men got up to leave. They looked down toward Sodom. Abraham walked along with them to see them on their way. 17Then the Lord said, “Should I hide from Abraham what I am about to do? 18He will certainly become a great and powerful nation. All nations on earth will be blessed because of him. 19I have chosen him. He must direct his children to live in the way that pleases me. And he must direct the members of his family after him to do the same. So he must guide all of them in doing what is right and fair. Then I, the Lord, will do for Abraham what I have promised him.”

20The Lord also said, “The cries against Sodom and Gomorrah are very great. Their sin is so bad 21that I will go down and see for myself. I want to see if what they have done is as bad as the cries that have reached me. If it is not, then I will know.”

22The men turned away and went toward Sodom. But Abraham remained standing in front of the Lord. 23Then Abraham came up to him. He said, “Will you sweep away godly people along with those who are evil? 24What if there are 50 godly people in the city? Will you really sweep it away? Won’t you spare the place because of the 50 godly people in it? 25You would never kill godly people along with those who are evil, would you? Would you treat them all alike? You would never do anything like that! Won’t the Judge of the whole earth do what is right?”

26The Lord said, “If I find 50 godly people in the city of Sodom, I will spare it. I will spare the whole place because of them.”

27Then Abraham spoke up again. He said, “I have been very bold to speak to the Lord. After all, I’m only dust and ashes. 28What if the number of godly people is five fewer than 50? Will you destroy the whole city because there are five fewer people?”

“If I find 45 there,” he said, “I will not destroy it.”

29Once again Abraham spoke to him. He asked, “What if only 40 are found there?”

He said, “If there are 40, I will not do it.”

30Then Abraham said, “Lord, please don’t be angry with me. Let me speak. What if only 30 can be found there?”

He answered, “If I find 30, I will not do it.”

31Abraham said, “I have been very bold to speak to the Lord. What if only 20 can be found there?”

He said, “If I find 20, I will not destroy it.”

32Then he said, “Lord, please don’t be angry with me. Let me speak just one more time. What if only ten can be found there?”

He answered, “If I find ten, I will not destroy it.”

33When the Lord had finished speaking with Abraham, he left. And Abraham returned home.