Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 18

Cei trei vizitatori

1Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. El a zis:

– Stăpâne[a], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.

– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.

Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri[b] de făină, frământă şi fă pâine.“ El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. Ei l-au întrebat:

– Unde este Sara, soţia ta?

– Acolo, în cort, a răspuns el.

10 Apoi Unul dintre ei[c] a spus:

– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. 12 De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ 13 Domnul l-a întrebat pe Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ 14 Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

15 Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:

– Nu am râs.

– Ba da, ai râs! a răspuns El.

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

16 Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. 17 Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18 din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19 Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ 20 Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! 21 Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“

22 Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.[d] 23 Avraam s-a apropiat de El şi a zis:

– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? 24 Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? 25 Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?

26 – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.

27 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, 28 dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

29 – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.

– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

30 – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.

– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

31 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.

– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

32 – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.

– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

33 După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.

Notas al pie

  1. Geneza 18:3 Ebr.: Adonai
  2. Geneza 18:6 Peste 20 l – un sac (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât şi pentru solide)
  3. Geneza 18:10 Sau: Domnul
  4. Geneza 18:22 TM (vezi şi 19:27); o tradiţie scribală ebraică: dar Domnul a rămas, stând înaintea lui Avraam

New International Reader's Version

Genesis 18

Three Men Visit Abraham

1The Lord appeared to Abraham near the large trees of Mamre. Abraham was sitting at the entrance to his tent. It was the hottest time of the day. Abraham looked up and saw three men standing nearby. So he quickly left the entrance to his tent to greet them. He bowed low to the ground.

He said, “My lord, if you are pleased with me, don’t pass me by. Let me get you some water. Then all of you can wash your feet and rest under this tree. Let me get you something to eat to give you strength. Then you can go on your way. I want to do this for you now that you have come to me.”

“All right,” they answered. “Do as you say.”

So Abraham hurried into the tent to Sarah. “Quick!” he said. “Get about 36 pounds of the finest flour. Prepare it and bake some bread.”

Then he ran over to the herd. He picked out a choice, tender calf. He gave it to a servant, who hurried to prepare it. Then he brought some butter and milk and the calf that had been prepared. He served them to the three men. While they ate, he stood near them under a tree.

“Where is your wife Sarah?” they asked him.

“Over there in the tent,” he said.

10 Then one of them said, “I will surely return to you about this time next year. Your wife Sarah will have a son.”

Sarah was listening at the entrance to the tent, which was behind him. 11 Abraham and Sarah were already very old. Sarah was too old to have a baby. 12 So she laughed to herself. She thought, “I’m worn out, and my husband is old. Can I really know the joy of having a baby?”

13 Then the Lord said to Abraham, “Why did Sarah laugh? Why did she say, ‘Will I really have a baby, now that I am old?’ 14 Is anything too hard for me? I will return to you at the appointed time next year. Sarah will have a son.”

15 Sarah was afraid. So she lied and said, “I didn’t laugh.”

But the Lord said, “Yes, you laughed.”

Abraham Pleads for Sodom

16 The men got up to leave. They looked down toward Sodom. Abraham walked along with them to see them on their way. 17 Then the Lord said, “Should I hide from Abraham what I am about to do? 18 He will certainly become a great and powerful nation. All nations on earth will be blessed because of him. 19 I have chosen him. He must direct his children to live in the way that pleases me. And he must direct the members of his family after him to do the same. So he must guide all of them in doing what is right and fair. Then I, the Lord, will do for Abraham what I have promised him.”

20 The Lord also said, “The cries against Sodom and Gomorrah are very great. Their sin is so bad 21 that I will go down and see for myself. I want to see if what they have done is as bad as the cries that have reached me. If it is not, then I will know.”

22 The men turned away and went toward Sodom. But Abraham remained standing in front of the Lord. 23 Then Abraham came up to him. He said, “Will you sweep away godly people along with those who are evil? 24 What if there are 50 godly people in the city? Will you really sweep it away? Won’t you spare the place because of the 50 godly people in it? 25 You would never kill godly people along with those who are evil, would you? Would you treat them all alike? You would never do anything like that! Won’t the Judge of the whole earth do what is right?”

26 The Lord said, “If I find 50 godly people in the city of Sodom, I will spare it. I will spare the whole place because of them.”

27 Then Abraham spoke up again. He said, “I have been very bold to speak to the Lord. After all, I’m only dust and ashes. 28 What if the number of godly people is five fewer than 50? Will you destroy the whole city because there are five fewer people?”

“If I find 45 there,” he said, “I will not destroy it.”

29 Once again Abraham spoke to him. He asked, “What if only 40 are found there?”

He said, “If there are 40, I will not do it.”

30 Then Abraham said, “Lord, please don’t be angry with me. Let me speak. What if only 30 can be found there?”

He answered, “If I find 30, I will not do it.”

31 Abraham said, “I have been very bold to speak to the Lord. What if only 20 can be found there?”

He said, “If I find 20, I will not destroy it.”

32 Then he said, “Lord, please don’t be angry with me. Let me speak just one more time. What if only ten can be found there?”

He answered, “If I find ten, I will not destroy it.”

33 When the Lord had finished speaking with Abraham, he left. And Abraham returned home.