Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia
1Când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S‑a arătat și i‑a zis:
– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic1 Ebr.: El‑Șadai.. Umblă înaintea Mea și fii fără pată, 2iar Eu voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult.
3Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:
4– Cât despre Mine, iată care este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5Nu te vei mai numi Avram5 Ebr.: Abram, care poate însemna tată înălțat sau tata este înălțat., ci numele tău va fi Avraam5 Ebr.: Abraham, termen care sună asemănător cu expresia ebraică pentru tatăl unei mulțimi., pentru că te‑am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri. 6Te voi face nespus de roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieși din tine. 7Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța7, 12, 19 Vezi nota de la 12:7. ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. 8Îți voi da, ție și seminței tale8 Vezi nota de la 12:7. după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
9Apoi Dumnezeu i‑a zis lui Avraam:
– În ce te privește pe tine, să păzești legământul Meu, tu și sămânța ta după tine de‑a lungul generațiilor ei. 10Acesta este legământul Meu pe care trebuie să‑l păziți, între Mine și tine și sămânța ta după tine: fiecare persoană de parte bărbătească dintre voi să fie circumcisă. 11Să vă circumcideți în carnea prepuțului vostru. Acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. 12De‑a lungul generațiilor voastre, fiecare băiat va fi circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în casa ta, fie că l‑ai cumpărat cu argint de la vreun străin, care nu este din sămânța ta. 13Trebuie să fie circumcis atât cel născut în casa ta, cât și cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veșnic. 14Orice persoană de parte bărbătească necircumcisă, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuțului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.
15Dumnezeu i‑a zis lui Avraam:
– În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara15 Atât Sara, cât și Sarai, înseamnă prințesă. Schimbarea numelui Sarei funcționează probabil ca un semn referitor la rolul pe care Dumnezeu i l‑a oferit în planul Său (vezi v. 16).. 16Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.
17Atunci Avraam și‑a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“
18Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu:
– Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!
19Dar Dumnezeu i‑a zis:
– Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac19 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde.. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța19 Vezi nota de la 12:7. lui după el. 20În ceea ce‑l privește pe Ismael, te‑am auzit: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face roditor și îl voi înmulți nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinți, iar Eu îl voi face un neam mare. 21Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți‑l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.
22Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el. 23Avraam i‑a luat pe fiul său Ismael, pe toți cei născuți în casa lui și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe toți bărbații din casa lui, și le‑a circumcis carnea prepuțului chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu. 24Avraam avea nouăzeci și nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său. 25Iar fiul său, Ismael, avea treisprezece ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său. 26Avraam și Ismael, fiul său, au fost circumciși chiar în ziua aceea. 27Au fost circumciși împreună cu el și toți bărbații din casa lui, atât cei născuți în casă, cât și cei cumpărați cu argint de la străini.
وعده تولد اسحاق
1وقتی ابرام نود و نه ساله بود، خداوند بر او ظاهر شد و فرمود: «من خدای قادر مطلق هستم. از من اطاعت كن و آنچه راست است بجا آور. 2با تو عهد می‌بندم كه نسل تو را زياد كنم.»
3-4ابرام به خاک افتاد و خدا به وی گفت: «من با تو عهد می‌بندم كه قومهای بسيار از تو به وجود آورم. 5از اين پس نام تو ابرام نخواهد بود، بلكه ابراهيم؛17:5 «ابرام» يعنی «پدر سرافراز» و «ابراهيم» يعنی «پدر قومها». زيرا من تو را پدر قومهای بسيار می‌سازم. 6نسل تو را زياد می‌كنم و از آنها قومها و پادشاهان به وجود می‌آورم. 7من عهد خود را تا ابد با تو و بعد از تو با فرزندانت، نسل اندر نسل برقرار می‌كنم. من خدای تو هستم و خدای فرزندانت نيز خواهم بود. 8تمامی سرزمين كنعان را كه اكنون در آن غريب هستی، تا ابد به تو و به نسل تو خواهم بخشيد و خدای ايشان خواهم بود.»
9-11خدا به ابراهيم فرمود: «وظيفهٔ تو و فرزندانت و نسلهای بعد، اين است كه عهد مرا نگاه داريد. تمام مردان و پسران شما بايد ختنه شوند تا بدين وسيله نشان دهند كه عهد مرا پذيرفته‌اند.
12«هر پسر هشت روزه بايد ختنه شود. اين قانون شامل تمام مردان خانه‌زاد و زرخريد هم می‌شود. 13همه بايد ختنه شوند و اين نشانی بر بدن شما خواهد بود از عهد جاودانی من. 14هر کس نخواهد ختنه شود، بايد از قومِ خود طرد شود، زيرا عهد مرا شكسته است.»
15خدا همچنين فرمود: «اما در خصوص سارای، زن تو: بعد از اين ديگر او را سارای مخوان. نام او ساره (يعنی ”شاهزاده“) خواهد بود. 16من او را بركت خواهم داد و از وی به تو پسری خواهم بخشيد. بلی، او را بركت خواهم داد و از او قومها به وجود خواهم آورد. از ميان فرزندان تو، پادشاهان خواهند برخاست.»
17آنگاه ابراهيم سجده كرد و خنديد و در دل خود گفت: «آيا برای مرد صد ساله پسری متولد شود و ساره در نود سالگی بزايد؟» 18پس به خدا عرض كرد: «خداوندا، همان اسماعيل را منظور بدار.»
19ولی خدا فرمود: «مطمئن باش خودِ ساره برای تو پسری خواهد زاييد و تو نام او را اسحاق (يعنی ”خنده“) خواهی گذاشت. من عهد خود را با او و نسل وی تا ابد برقرار خواهم ساخت. 20اما در مورد اسماعيل نيز تقاضای تو را اجابت نمودم و او را بركت خواهم داد و نسل او را چنان زياد خواهم كرد كه قوم بزرگی از او به وجود آيد. دوازده امير از ميان فرزندان او برخواهند خاست. 21اما عهد خود را با اسحاق كه ساره او را سال ديگر در همين موقع برای تو خواهد زاييد، استوار می‌سازم.»
22آنگاه خدا از سخن گفتن با ابراهيم باز ايستاد و از نزد او رفت. 23سپس ابراهيم، فرزندش اسماعيل و ساير مردان و پسرانی را كه در خانه‌اش بودند، چنانكه خدا فرموده بود ختنه كرد. 24-27در آن زمان ابراهيم نود و نه ساله و اسماعيل سيزده ساله بود. هر دو آنها در همان روز با ساير مردان و پسرانی كه در خانه‌اش بودند، چه خانه‌زاد و چه زرخريد، ختنه شدند.
