Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 17:1-27

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia

1Când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S‑a arătat și i‑a zis:

– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic1 Ebr.: El‑Șadai.. Umblă înaintea Mea și fii fără pată, 2iar Eu voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult.

3Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:

4– Cât despre Mine, iată care este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5Nu te vei mai numi Avram5 Ebr.: Abram, care poate însemna tată înălțat sau tata este înălțat., ci numele tău va fi Avraam5 Ebr.: Abraham, termen care sună asemănător cu expresia ebraică pentru tatăl unei mulțimi., pentru că te‑am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri. 6Te voi face nespus de roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieși din tine. 7Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța7, 12, 19 Vezi nota de la 12:7. ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. 8Îți voi da, ție și seminței tale8 Vezi nota de la 12:7. după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

9Apoi Dumnezeu i‑a zis lui Avraam:

– În ce te privește pe tine, să păzești legământul Meu, tu și sămânța ta după tine de‑a lungul generațiilor ei. 10Acesta este legământul Meu pe care trebuie să‑l păziți, între Mine și tine și sămânța ta după tine: fiecare persoană de parte bărbătească dintre voi să fie circumcisă. 11Să vă circumcideți în carnea prepuțului vostru. Acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. 12De‑a lungul generațiilor voastre, fiecare băiat va fi circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în casa ta, fie că l‑ai cumpărat cu argint de la vreun străin, care nu este din sămânța ta. 13Trebuie să fie circumcis atât cel născut în casa ta, cât și cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veșnic. 14Orice persoană de parte bărbătească necircumcisă, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuțului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.

15Dumnezeu i‑a zis lui Avraam:

– În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara15 Atât Sara, cât și Sarai, înseamnă prințesă. Schimbarea numelui Sarei funcționează probabil ca un semn referitor la rolul pe care Dumnezeu i l‑a oferit în planul Său (vezi v. 16).. 16Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.

17Atunci Avraam și‑a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“

18Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu:

– Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!

19Dar Dumnezeu i‑a zis:

– Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac19 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde.. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța19 Vezi nota de la 12:7. lui după el. 20În ceea ce‑l privește pe Ismael, te‑am auzit: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face roditor și îl voi înmulți nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinți, iar Eu îl voi face un neam mare. 21Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți‑l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.

22Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el. 23Avraam i‑a luat pe fiul său Ismael, pe toți cei născuți în casa lui și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe toți bărbații din casa lui, și le‑a circumcis carnea prepuțului chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu. 24Avraam avea nouăzeci și nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său. 25Iar fiul său, Ismael, avea treisprezece ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său. 26Avraam și Ismael, fiul său, au fost circumciși chiar în ziua aceea. 27Au fost circumciși împreună cu el și toți bărbații din casa lui, atât cei născuți în casă, cât și cei cumpărați cu argint de la străini.

Hoffnung für Alle

1. Mose 17:1-27

Das Zeichen des Bundes: Die Beschneidung

1Als Abram 99 Jahre alt war, erschien ihm der Herr und sagte zu ihm: »Ich bin der allmächtige Gott. Geh deinen Weg mit mir und lebe so, wie es in meinen Augen recht ist. 2Ich will zu meinem Bund mit dir stehen und dir unzählbar viele Nachkommen schenken.«

3Da warf sich Abram zu Boden, und Gott sprach weiter zu ihm: 4-5»Ich verspreche dir: Du wirst zum Stammvater vieler Völker werden. Darum sollst du von nun an nicht mehr Abram (›erhabener Vater‹) heißen, sondern Abraham (›Vater der Völkermenge‹). 6Ich werde dir so viele Nachkommen geben, dass zahlreiche Völker daraus entstehen – sogar Könige sollen von dir abstammen! 7Dieser Bund gilt für alle Zeiten, für dich und für deine Nachkommen. Es ist ein Versprechen, das niemals gebrochen wird: Ich bin dein Gott und der Gott deiner Nachkommen, 8und ich gebe euch das ganze Land Kanaan, wo ihr bisher nur Fremde seid. Ihr werdet es für immer besitzen, und ich werde euer Gott sein.

9Doch auch du, Abraham, musst dich bei unserem Bund zu etwas verpflichten, und deine Nachkommen sollen sich ebenfalls daran halten: 10-11Alle Männer unter euch sollen an der Vorhaut ihres Gliedes beschnitten werden – als Zeichen dafür, dass ich mit euch einen Bund geschlossen habe und dass ihr treu dazu steht. 12-13Bei allen männlichen Neugeborenen soll die Beschneidung am achten Tag durchgeführt werden. Das gilt auch für eure Sklaven, egal ob sie bei euch geboren wurden oder ob ihr sie aus dem Ausland gekauft habt. So tragt ihr an eurem Körper das Zeichen des Bundes, der niemals aufhören wird. 14Wer sich nicht beschneiden lassen will, der hat sein Leben verwirkt. Er darf nicht länger zum Volk gehören, denn er hat den Bund mit mir gebrochen.«

15Dann sagte Gott: »Auch deine Frau soll einen anderen Namen erhalten: Nenne sie nicht mehr Sarai, denn von nun an heißt sie Sara (›Fürstin‹). 16Ich werde sie reich beschenken; auch sie wird einen Sohn von dir empfangen. Mein Segen bedeutet noch mehr: Sie soll die Stammmutter zahlreicher Völker werden, und Könige werden von ihr abstammen!«

17Da warf Abraham sich erneut zu Boden – aber im Stillen lachte er in sich hinein. Er dachte: »Wie kann ich mit 100 Jahren noch einen Sohn zeugen? Und Sara ist schon 90, wie kann sie da noch Mutter werden?« 18Laut sagte er dann zu Gott: »Wenn nur Ismael am Leben bleibt! Lass doch ihn deinen Segen erfahren!«

19»Nein, so habe ich es nicht gemeint«, entgegnete Gott, »sondern deine Frau Sara wird einen Sohn bekommen! Gib ihm den Namen Isaak (›Gelächter‹)! Mit ihm werde ich meinen Bund aufrechterhalten, und für seine Nachkommen wird der Bund ebenfalls gelten. In alle Ewigkeit bleibt er bestehen. 20Aber auch deine Bitte für Ismael will ich erfüllen. Ja, ich werde ihn segnen und ihm unzählige Nachkommen schenken. Zwölf Fürsten sollen von ihm abstammen, und er wird der Stammvater eines großen Volkes werden. 21Trotzdem werde ich meinen Bund mit Isaak schließen; nächstes Jahr um diese Zeit wird Sara Mutter werden.«

22Nachdem Gott dies gesagt hatte, erhob er sich zum Himmel.

23Kurz darauf, noch am selben Tag, beschnitt Abraham seinen Sohn Ismael und alle männlichen Sklaven, die bei ihm geboren oder von Ausländern gekauft worden waren – so wie Gott es ihm aufgetragen hatte. 24Auch Abraham selbst ließ sich beschneiden. Er war zu dem Zeitpunkt 99 Jahre alt 25und Ismael 13 Jahre. 26Beide wurden am selben Tag beschnitten, 27zusammen mit allen, die bei ihnen wohnten.