Despărțirea lui Avram de Lot
1Avram s‑a suit din Egipt în Neghev1, 3 Vezi nota de la 12:9. împreună cu soția lui și cu tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. 2Avram era foarte bogat în turme, în argint și în aur.
3Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care fusese cortul lui la început, între Betel și Ai, 4până la locul în care el făcuse un altar mai înainte. Acolo, Avram a chemat Numele Domnului.
5Lot, care a mers împreună cu Avram, avea și el turme, cirezi și corturi. 6Dar ținutul locuit nu‑i mai încăpea. Aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. 7De asemenea, s‑a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram și păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniții și periziții locuiau în Canaan. 8Atunci Avram i‑a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, nici între păstorii mei și păstorii tăi, căci suntem frați8 Cu sensul de rude.. 9Nu este oare toată țara înaintea ta? Desparte‑te de mine, te rog! Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ 10Lot și‑a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Țoar era bine udată în întregime, precum grădina Domnului, precum țara Egiptului. Aceasta s‑a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma și Gomora. 11Lot și‑a ales toată Câmpia Iordanului și a pornit spre răsărit. Astfel, ei s‑au despărțit unul de celălalt. 12Avram a locuit în țara Canaan, iar Lot a locuit între cetățile câmpiei și și‑a așezat cortul aproape de Sodoma. 13Oamenii din Sodoma erau răi, foarte păcătoși înaintea Domnului.
14Domnul i‑a zis lui Avram după ce Lot s‑a despărțit de el: „Ridică‑ți ochii acum și, din locul în care ești, privește spre nord și spre sud, spre răsărit și spre apus, 15pentru că toată țara pe care o vezi ți‑o voi da ție și seminței15-16 Vezi nota de la 12:7. tale pentru totdeauna. 16Îți voi face sămânța ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, și sămânța ta va putea fi numărată. 17Ridică‑te, străbate țara în lung și în lat, pentru că ție ți‑o voi da.“
18Astfel, Avram și‑a mutat cortul și a venit să locuiască lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.
Abram und Lot trennen sich
1Abram kehrte in den Süden des Landes Kanaan zurück und mit ihm seine Frau und sein Neffe Lot. Ihren ganzen Besitz führten sie mit sich.
2Abram war sehr reich. Er besaß viele Viehherden, dazu Silber und Gold. 3Sie blieben aber nicht im Süden, sondern zogen in Tagesmärschen nach Bethel – zu jener Stelle, wo sie ihr Zelt zuerst aufgeschlagen hatten, zwischen Bethel und Ai. 4Bei dem Altar, den Abram damals aus Steinen erbaut hatte, betete er nun zum Herrn.
5Auch Abrams Neffe Lot, der sich ihm angeschlossen hatte, war zu einem reichen Mann geworden: Er besaß Schafe, Ziegen und Rinder und eine große Anzahl von Zelten für sein Gefolge. 6Darum gab es nicht genug Weideplätze für alle Viehherden. Sie konnten unmöglich zusammenbleiben, 7zumal die Kanaaniter und die Perisiter noch im Land wohnten. Immer wieder gerieten Abrams und Lots Hirten aneinander. 8Abram besprach das mit Lot: »Es soll kein böses Blut zwischen unseren Hirten geben! Wir sind doch Verwandte und sollten uns nicht streiten! 9Es ist besser, wenn wir uns trennen. Das Land ist groß genug. Entscheide du, wo du dich niederlassen möchtest! Wenn du das Land auf der linken Seite wählst, gehe ich nach rechts. Wenn du lieber nach rechts ziehst, gehe ich nach links.«
10Lot betrachtete das Land genau und sah die fruchtbare Jordan-Ebene – überall reich bewässert, bis nach Zoar hin. Später veränderte sich die Landschaft, nachdem der Herr Sodom und Gomorra vernichtet hatte. Jetzt aber sah die Jordan-Ebene aus wie der Garten Eden13,10 Wörtlich: Garten des Herrn. oder das Nildelta in Ägypten. 11Darum wählte Lot diese Gegend. Er verabschiedete sich von Abram und machte sich auf den Weg nach Osten. 12Abram blieb im Land Kanaan, während Lot sich bei den Städten in der Jordan-Ebene aufhielt und mit seinen Zelten umherzog, bis er an die Stadt Sodom herankam. 13Die Menschen in dieser Stadt waren voller Bosheit und lebten in ständiger Auflehnung gegen den Herrn.
Gott wiederholt seine Zusage
14Nachdem die beiden sich getrennt hatten, sagte der Herr zu Abram: »Schau dich nach allen Seiten um! 15Das ganze Land, alles, was du jetzt siehst, will ich dir und deinen Nachkommen geben – für immer! 16Ich will dir so viele Nachkommen schenken, dass sie unzählbar sind wie der Staub auf der Erde! 17Mach dich auf den Weg und durchziehe das Land nach allen Richtungen, denn dir will ich es geben!«
18Abram zog also weiter und schlug seine Zelte bei den großen Eichen von Mamre auf, nahe bei Hebron. Dort baute er aus Steinen einen Altar für den Herrn.
