Geneza 12 – NTLR & NIRV

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 12:1-20

Chemarea lui Avram

1Domnul îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți‑o voi arăta!

2Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta;

voi face numele tău mare, ca tu să fii o binecuvântare!

3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta,

dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema!

În tine vor fi binecuvântate toate familiile3 Sau: clanurile. pământului!“

4Avram a plecat, așa cum îi zisese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5El i‑a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate bunurile pe care le‑au adunat și cu robii5 Lit.: sufletele, sensul fiind cel menționat în text. pe care i‑au obținut în Haran, și au ieșit ca să plece spre țara Canaan. Și astfel ei au ajuns în țara Canaan. 6Avram a călătorit prin țară până la locul numit Șechem, până la stejarul lui Moreh. La acea vreme canaaniții erau în țară. 7Domnul i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței7 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. tale îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase.

8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și‑a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului. 9Apoi Avram și‑a continuat călătoria, mergând spre Neghev9 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice..

Avram în Egipt

10A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era mare, Avram s‑a coborât în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11Pe când se apropia să intre în Egipt, Avram i‑a zis soției sale, Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la înfățișare. 12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soția lui.» Și pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață. 13Prin urmare, spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.“ 14Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai14 Lit.: femeia. era foarte frumoasă. 15Demnitarii lui Faraon15 Denumire a suveranului Egiptului. Sensul literal este Marea Casă sau Cea mai mare Casă, indicând inițial palatul regal, iar apoi instituția și persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă) [peste tot în carte]. au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon. Și astfel femeia a fost luată la palatul15 Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat [peste tot în carte]. lui Faraon. 16Faraon i‑a făcut bine lui Avram din pricina ei și i‑a dat oi, vite, măgari, robi, roabe, măgărițe și cămile.

17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram. 18Atunci Faraon l‑a chemat pe Avram și l‑a întrebat: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este soția ta? 19De ce ai spus: «Ea este sora mea», iar eu am luat‑o astfel de soție? Iată‑ți aici soția! Ia‑o și du‑te!“ 20Faraon le‑a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l‑au alungat, pe el, soția lui și tot ce avea.

New International Reader’s Version

Genesis 12:1-20

God Chooses Abram

1The Lord had said to Abram, “Go from your country, your people and your father’s family. Go to the land I will show you.

2“I will make you into a great nation.

And I will bless you.

I will make your name great.

You will be a blessing to others.

3I will bless those who bless you.

I will put a curse on anyone who puts a curse on you.

All nations on earth

will be blessed because of you.”

4So Abram went, just as the Lord had told him. Lot went with him. Abram was 75 years old when he left Harran. 5He took his wife Sarai and his nephew Lot. They took all the people and possessions they had acquired in Harran. They started out for the land of Canaan. And they arrived there.

6Abram traveled through the land. He went as far as the large tree of Moreh at Shechem. At that time the Canaanites were living in the land. 7The Lord appeared to Abram at Shechem. He said, “I will give this land to your family who comes after you.” So Abram built an altar there to honor the Lord, who had appeared to him.

8From there, Abram went on toward the hills east of Bethel. He set up his tent there. Bethel was to the west, and Ai was to the east. Abram built an altar there and called on the name of the Lord.

9Then Abram left and continued south toward the Negev Desert.

Abram Goes to Egypt

10At that time there was not enough food in the land. So Abram went down to Egypt to live there for a while. 11As he was about to enter Egypt, he spoke to his wife Sarai. He said, “I know what a beautiful woman you are. 12The people of Egypt will see you and say, ‘This is his wife.’ Then they will kill me. But they will let you live. 13Tell them you are my sister. Then I’ll be treated well and my life will be spared because of you.”

14Abram arrived in Egypt. The Egyptians saw that Sarai was a very beautiful woman. 15When Pharaoh’s officials saw her, they told Pharaoh how beautiful she was. So she was taken into his palace. 16Pharaoh treated Abram well because of her. So Abram gained more sheep and cattle and male and female donkeys. He also gained more male and female servants and some camels.

17But the Lord sent terrible sicknesses on Pharaoh and everyone in his palace. The Lord did it because of Abram’s wife Sarai. 18So Pharaoh sent for Abram. “What have you done to me?” he said. “Why didn’t you tell me she was your wife? 19Why did you say she was your sister? That’s why I took her to be my wife. Now then, here’s your wife. Take her and go!” 20Then Pharaoh gave orders to his men about Abram. They sent him on his way. So he left with his wife and everything he had.