Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 1:1-31

Istoria creării cerurilor și a pământului

1La început, Dumnezeu1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT, care exprimă măreția lui Dumnezeu. Deși termenul ebraic este la plural, el funcționează gramatical ca un singular. a creat cerurile1 Termenul ebraic apare întotdeauna la plural, reflectând fie concepția cosmologică ebraică, potrivit căreia există mai mult decât un singur cer, fie un plural de intensitate prin care este evidențiată imensitatea cerului [peste tot în carte]. și pământul. 2Pământul era pustiu2 Sau, posibil, fără formă. și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor.

3Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. 4Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. 5Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l‑a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.

6Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere6 Sau: firmament. în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“ 7Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. 8Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.

9Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“ Și așa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le‑a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în el pe pământ, după felul lor!“ Și așa a fost. 12Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în el, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

14Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie pentru semne14 Cu referire la semnele de pe cer (de ex.: eclipsele, alinierea planetelor, constelațiile)., pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani 15și să slujească drept luminători pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ!“ Și așa a fost. 16Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. 17Dumnezeu i‑a așezat pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ, 18să stăpânească ziua și noaptea și să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a patra.

20Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului, pe suprafața întinderii cerurilor!“ 21Astfel, Dumnezeu a creat făpturile cele mari din ape, orice ființă vie, care se mișcă și de care mișună apele, după felul ei, și orice pasăre înaripată, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 22Dumnezeu le‑a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare, înmulțiți‑vă și umpleți apele mărilor. Să se înmulțească și păsările pe pământ!“ 23Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a cincea.

24Dumnezeu a zis: „Să dea pământul ființe vii, după felul lor: vite,24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite. târâtoare24-26 Sau: animale care mișună; sau: animale care se târăsc. Termenul ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite și de animalele sălbatice mari. De asemenea, termenul poate include și insectele. și vietăți ale pământului, după felul lor!“ Și așa a fost. 25Dumnezeu a făcut vietățile pământului, după felul lor, vitele, după felul lor, și orice târâtoare a pământului, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Crearea omului

26Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om26-27 Termenul ebraic se referă la ființele umane în general, și nu la o singură persoană. după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!“

27Astfel, Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul Său,

după chipul lui Dumnezeu l‑a creat;

bărbat și femeie i‑a creat.

28Dumnezeu i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Fiți roditori și înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ!“ 29Apoi Dumnezeu a zis: „Iată, v‑am dat orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el. Le veți avea ca hrană. 30Iar oricărei vietăți a pământului, oricărei păsări a cerului și oricărui animal care se târăște pe pământ, tuturor acestora deci care au suflare de viață în ele, le‑am dat ca hrană orice plantă verde.“ Și așa a fost.

31Dumnezeu S‑a uitat la tot ce a făcut și iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a șasea.

Amplified Bible

Genesis 1

The Creation

1In the beginning God ([a]Elohim) [b]created [by forming from nothing] the heavens and the earth. The earth was [c]formless and void or a waste and emptiness, and darkness was upon the face of the deep [primeval ocean that covered the unformed earth]. The Spirit of God was moving (hovering, brooding) over the face of the waters. And God said, [d]“Let there be light”; and there was light. God saw that the light was good (pleasing, useful) and [e]He affirmed and sustained it; and God separated the light [distinguishing it] from the darkness. And God called the light day, and the darkness He called night. And there was [f]evening and there was [g]morning, one day.

And God said, “Let there be an [h]expanse [of the sky] in the midst of the waters, and let it separate the waters [below the expanse] from the waters [above the expanse].” And God made the expanse [of sky] and separated the waters which were under the expanse from the waters which were above the expanse; and it was so [just as He commanded]. God called the expanse [of sky] heaven. And there was evening and there was morning, a second day.

Then God said, “Let the waters below the heavens be gathered into one place [of standing, pooling together], and let the dry land appear”; and it was so. 10 God called the dry land earth, and the gathering of the waters He called seas; and God saw that this was good (pleasing, useful) and He affirmed and sustained it. 11 So God said, “Let the earth sprout [tender] [i]vegetation, [j]plants yielding seed, and fruit trees bearing fruit according to (limited to, consistent with) their kind, whose seed is in them upon the earth”; and it was so. 12 The earth sprouted and abundantly produced vegetation, plants yielding seed according to their kind, and trees bearing fruit with seed in them, according to their kind; and God saw that it was good and He affirmed and sustained it. 13 And there was evening and there was morning, a third day.

14 Then God said, “Let there be light-bearers (sun, moon, stars) in the expanse of the heavens to separate the day from the night, and let them be useful for signs (tokens) [of God’s provident care], and for marking seasons, days, and years; 15 and let them be useful as lights in the expanse of the heavens to provide light on the earth”; and it was so, [just as He commanded]. 16 God made the two great lights—the greater light (the sun) to rule the day, and the lesser light (the moon) to rule the night; He made the [galaxies of] stars also [that is, all the amazing wonders in the heavens]. 17 God placed them in the expanse of the heavens to provide light upon the earth, 18 to rule over the day and the night, and to separate the light from the darkness; and God saw that it was good and He affirmed and sustained it. 19 And there was evening and there was morning, a fourth day.

20 Then God said, “Let the waters swarm and abundantly produce living creatures, and let birds soar above the earth [k]in the open expanse of the heavens.” 21 God created the great sea monsters and every living creature that moves, with which the waters swarmed according to their kind, and every winged bird according to its kind; and God saw that it was good and He affirmed and sustained it. 22 And God blessed them, saying, “Be fruitful, multiply, and fill the waters in the seas, and let birds multiply on the earth.” 23 And there was evening and there was morning, a fifth day.

24 Then God said, “Let the earth bring forth living creatures according to (limited to, consistent with) their kind: livestock, crawling things, and wild animals of the earth according to their kinds”; and it was so [because He had spoken them into creation]. 25 So God made the wild animals of the earth according to their kind, and the cattle according to their kind, and everything that creeps and crawls on the earth according to its kind; and God saw that it was good (pleasing, useful) and He affirmed and sustained it.

26 Then God said, “Let Us (Father, Son, Holy Spirit) make man in Our image, according to Our likeness [not physical, but a spiritual personality and moral likeness]; and let them have complete authority over the fish of the sea, the birds of the air, the cattle, and over the entire earth, and over everything that creeps and crawls on the earth.” 27 So God created man in His own image, in the image and likeness of God He created him; male and female He created them. 28 And God blessed them [granting them certain authority] and said to them, “Be fruitful, multiply, and fill the earth, and subjugate it [putting it under your power]; and rule over (dominate) the fish of the sea, the birds of the air, and every living thing that moves upon the earth.” 29 So God said, “Behold, I have given you every plant yielding seed that is on the surface of the entire earth, and every tree which has fruit yielding seed; it shall be food for you; 30 and to all the animals on the earth and to every bird of the air and to everything that moves on the ground—to everything in which there is the breath of life—I have given every green plant for food”; and it was so [because He commanded it]. 31 God saw everything that He had made, and behold, it was very good and He validated it completely. And there was evening and there was morning, a sixth day.

Notas al pie

  1. Genesis 1:1 This is originally a plural form based on el (root meaning: strength), which itself is used to refer to God in compounds like El Shaddai (Almighty God). The word el is also used to refer to false gods, so the context determines whether Elohim means “God” or is better understood as “gods” (elohim).
  2. Genesis 1:1 Heb bara. Here and in 1:21, God created from nothing which is something only He can do. In 1:27, God used preexisting materials (man from the dust of the ground; Eve from Adam’s rib); each use of the word bara (“create”) must be considered in its specific context.
  3. Genesis 1:2 The Hebrew text here has two rhyming words, tohu and bohu, which have similar meanings of “wasteness” and “emptiness.” The construction is a figure of speech called hendiadys, in which two words are used together to express the same idea. The meaning is that the earth had no clearly discernible features at this point in creation but essentially was a mass of raw materials. This proves to be very important from philosophical and scientific viewpoints, because it documents the fact that the raw matter of the earth—and by extension, of the universe—did not coexist eternally with God, but was created by Him ex nihilo (Latin “out of nothing”).
  4. Genesis 1:3 This is not in the imperative mood (the ordinary grammatical form for a command), but God willed these creative events into existence. It is the voluntative mood in Hebrew. This translates, “It is My will that this happen.” English does not have the voluntative mood, which includes the jussive and cohortative forms. When “let” is used in this way, it represents a command not in the imperative mood, but rather an expression of God’s will, the jussive form. God literally commanded (willed) the world into existence.
  5. Genesis 1:4 “He affirmed and sustained it” is understood (deduced) from the context. The italic “and” alerts the reader or student of Hebrew that the word or words that follow are amplifications not found in the Hebrew text itself, but implied by it or by contextual factors.
  6. Genesis 1:5 The Hebrew word translated “evening” indicates dusk or sunset.
  7. Genesis 1:5 The Hebrew word translated “morning” indicates the time when it is getting light (dawn).
  8. Genesis 1:6 Or a firmament.
  9. Genesis 1:11 Or grass.
  10. Genesis 1:11 Or herbs.
  11. Genesis 1:20 Lit over the face of.