Nouă Traducere În Limba Română

Galateni 1:1-24

Salutări

1Pavel – apostol nu de la oameni, nici printr‑un om, ci prin Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl, Care L‑a înviat dintre cei morți – 2și toți frații care sunt cu mine, către bisericile2 Scrisoarea trebuia citită în mai multe biserici din acea regiune. Galatiei2 Probabil cu referire la provincia romană Galatia și la teritoriul din partea de sud a acestei provincii, pe care Pavel l‑a traversat în prima sa călătorie misionară (vezi F.A. 13:14–14:23).:

3Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos, 4Care S‑a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scape din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 5A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.

Nu este o altă Evanghelie

6Sunt uimit că treceți așa de repede de la Cel Care v‑a chemat în harul lui Cristos, la o altă evanghelie. 7Nu că ar exista o altă evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură și vor să pervertească Evanghelia7 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună. lui Cristos. 8Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v‑ar vesti o altă evanghelie decât cea pe care v‑am vestit‑o, să fie blestemat8 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. El poate avea sensul de însemnat pentru a fi blestemat. Termenul apare și în LXX (de 15 ori), având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). În acest context semnificația este apropiată de sensul să fie însemnat ca să nu vă apropiați de el, precum erau însemnați condamnații care își pierdeau drepturile și deveneau obiectul disprețului public.! 9Așa cum v‑am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vestește o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, să fie blestemat!

10Încerc eu acum să‑i conving pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau încerc eu să plac oamenilor? Dacă aș mai încerca să plac oamenilor, n‑aș fi un rob al lui Cristos!

Pavel chemat de Dumnezeu

11Vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine omenească11 Lit.: nu este potrivit cu omul. Apostolul Pavel creează tensiune între evangheliile „de jos“, nerevelate, în conformitate cu nevoile oamenilor, și Evanghelia „de sus“, revelată, de origine dumnezeiască., 12pentru că n‑am primit‑o, nici n‑am învățat‑o de la vreun om, ci prin descoperire din partea lui Isus Cristos.

13Căci ați auzit despre felul meu de viață13 Sau: purtarea mea. din trecut, în iudaism, cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o distrugeam. 14Eram mai înaintat în iudaism decât mulți dintre cei de o vârstă cu mine, din neamul meu, având un mai mare zel pentru tradițiile strămoșești. 15Dar când Dumnezeu, Care m‑a pus deoparte încă din pântecul mamei mele și m‑a chemat prin harul Său, a găsit potrivit 16să‑L descopere pe Fiul Său în mine, ca să‑L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om16 Lit.: sfatul cărnii și sângelui., 17nici nu m‑am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m‑am dus în Arabia, iar după aceea m‑am reîntors în Damasc.

18Apoi, după trei ani, m‑am suit la Ierusalim să‑l vizitez pe Chifa18 Atât Chifa/Chefa (aramaică), cât și Petros (greacă), înseamnă piatră. și am rămas la el cincisprezece zile, 19dar n‑am văzut pe niciun alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20În cele ce vă scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint.

21M‑am dus apoi în regiunile Siriei și ale Ciliciei, 22dar le eram încă necunoscut la față bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. 23Ei doar auzeau spunându‑se: „Cel care înainte ne persecuta, vestește acum credința pe care încerca s‑o distrugă.“ 24Și Îl slăveau pe Dumnezeu datorită mie.

La Parola è Vita

Galati 1:1-24

1Questa lettera è scritta dallʼapostolo Paolo e da tutti gli altri cristiani che sono con lui, ed è indirizzata alle chiese della Galazia.

2Non sono apostolo, perché mi abbia incaricato qualcuno di questa terra, e nemmeno per autorità umana. Ma questo incarico mi è stato dato da Gesù Cristo stesso e da Dio Padre, che lo ha resuscitato dai morti. 3Dio Padre e il Signore nostro, Gesù Cristo, vi diano pace e grazia. 4Gesù Cristo è morto per i nostri peccati, proprio come aveva programmato Dio, nostro Padre, e ci ha strappati da questo mondo corrotto in cui viviamo. 5Sia gloria a Dio per sempre. Amen.

6Mi meraviglio di voi! Dio vi ha chiamato a ricevere la grazia, la vita eterna che vi dà per mezzo di Cristo, e voi così presto vi allontanate da lui per seguire unʼaltra «via per il cielo», che però non porta affatto in cielo! 7Infatti, non cʼè altra via allʼinfuori di quella che vi ho indicato; esistono invece certi individui che vi confondono le idee e cercano di cambiare la verità del messaggio di salvezza di Cristo.

8Che Dio maledica chiunque, me compreso, predichi un modo per essere salvati diverso da quello di cui vi ho parlato; anche se fosse un angelo sceso dal cielo a predicarvi un Vangelo diverso, sia maledetto per sempre! 9Sì, lʼho detto e Io ripeto: chiunque predica un vangelo diverso da quello che avete accettato sia maledetto da Dio!

10Vedete bene che in questo momento non cerco di entrare nelle vostre grazie, usando la gentilezza e la adulazione; il mio scopo, invece, è soltanto quello di piacere a Dio. Se ancora cercassi di piacere agli uomini, non sarei servo di Cristo.

11Cari fratelli, in tutta serietà, vi dichiaro che la via per il cielo che io annuncio non si basa su qualche semplice convinzione o utopia umana, 12perché il mio messaggio non lʼho ricevuto, né imparato da altri uomini: è Gesù Cristo stesso che me lʼha rivelato!

13Voi ben sapete come agivo tempo fa, quando seguivo la religione ebraica: perseguitavo senza pietà i cristiani, decimandoli e facendo del mio meglio per eliminarli tutti. 14In tutto il paese, fra i connazionali della mia età, ero uno dei più religiosi, addirittura un fanatico, quando si trattava di seguire le antiche tradizioni della mia religione. 15Ma fu allora che accadde qualcosa! Ancor prima che io nascessi, Dio mi aveva destinato a questo incarico, perciò mi chiamò, per mezzo della sua grazia, 16per farmi conoscere suo Figlio, perché potessi parlare di lui fra i pagani.

Quando mi capitò tutto questo, non lo dissi a nessuno; 17non andai neppure a Gerusalemme a parlare con quelli che erano stati apostoli prima di me. No, me ne andai subito nei deserti dellʼArabia e poi tornai di nuovo a Damasco. 18Fu soltanto tre anni dopo che andai a Gerusalemme per conoscere Pietro, con cui rimasi quindici giorni. 19Oltre a Pietro, lʼunico altro apostolo che incontrai a quel tempo fu Giacomo, il fratello del Signore. 20Ascoltate bene ciò che vi dico, perché vi parlo davanti a Dio: questo è esattamente ciò che è accaduto, non sto dicendo bugie. 21Dopo questa visita, mi recai in Siria e in Cilicia, 22ma i cristiani della Giudea non sapevano ancora chi fossi realmente. 23Tutto ciò che sapevano era quello che si diceva in giro, e cioè: «Il nostro peggior nemico adesso predica proprio quella fede che allora cercava di distruggere». 24Così, per causa mia, glorificavano il Signore.