Nouă Traducere În Limba Română

Filipeni 1

1Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii[a] şi cu diaconii: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire şi rugăciune

Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie pentru părtăşia voastră la Evanghelie[b], din prima zi şi până acum, şi sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus. Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, fie că sunt în lanţuri, fie că apăr sau întăresc Evanghelia, toţi sunteţi părtaşi ai harului lui Dumnezeu împreună cu mine. Căci martor îmi este Dumnezeu că îmi este dor de voi toţi cu o afecţiune[c] ca cea a lui Cristos Isus[d]. Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere, 10 ca să puteţi deosebi lucrurile de valoare şi să fiţi curaţi şi fără pată în ziua lui Isus Cristos, 11 plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Lanţurile lui Pavel şi înaintarea Evangheliei

12 Vreau să ştiţi, fraţilor, că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea Evangheliei. 13 Astfel, toată garda palatului[e] şi toţi ceilalţi ştiu că eu sunt închis din pricina lui Cristos, 14 iar cei mai mulţi dintre fraţi, încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele, au şi mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.

15 Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie şi dintr-un spirit de competiţie, iar alţii din bunăvoinţă. 16 Aceştia din urmă Îl proclamă din dragoste, ştiind că mie mi-a fost încredinţată apărarea Evangheliei. 17 Dar ceilalţi Îl proclamă pe Cristos din ambiţii egoiste, nu din motive sincere, ci intenţionând să-mi mărească necazul, în timp ce sunt în lanţuri. 18 Dar ce contează? Important este că, fie sub un anume pretext, fie cu adevărat, Cristos este proclamat şi de acest lucru mă bucur şi mă voi bucura. 19 Căci ştiu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos. 20 Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine cu nimic, ci să am, acum şi întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. 21 Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine şi nu ştiu ce să aleg. 23 Sunt strâns din două părţi: doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine, 24 însă pentru voi este mai bine să rămân în trup. 25 Fiind convins de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria voastră în credinţă, 26 pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi motive să vă lăudaţi cu mine în Cristos Isus.

27 Numai trăiţi-vă viaţa într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin şi vă văd, fie că sunt absent, dar aud despre voi, să ştiu că rămâneţi fermi într-un duh, luptând cu un singur gând pentru credinţa Evangheliei, 28 fără să fiţi înspăimântaţi deloc de potrivnicii voştri. Aceasta este o dovadă pentru ei că vor fi nimiciţi, dar voi veţi fi mântuiţi; şi Dumnezeu este Cel Care face aceasta. 29 Căci vouă vi s-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, 30 întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.

Notas al pie

  1. Filipeni 1:1 Lit.: episcopii
  2. Filipeni 1:5 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  3. Filipeni 1:8 Sau: cu un dor
  4. Filipeni 1:8 Sau: cu afecţiunea / dorul lui Cristos Isus
  5. Filipeni 1:13 Gr.: tot pretoriul; pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetaţi, şi reşedinţa guvernatorului, care era reprezentantul împăratului; în cazul în care Pavel se afla la Roma când a scris această scrisoare, el se putea referi la garda pretoriană, trupele de elită ale împăratului

The Message

Philippians 1

11-2 Paul and Timothy, both of us committed servants of Christ Jesus, write this letter to all the followers of Jesus in Philippi, pastors and ministers included. We greet you with the grace and peace that comes from God our Father and our Master, Jesus Christ.

A Love That Will Grow

3-6 Every time you cross my mind, I break out in exclamations of thanks to God. Each exclamation is a trigger to prayer. I find myself praying for you with a glad heart. I am so pleased that you have continued on in this with us, believing and proclaiming God’s Message, from the day you heard it right up to the present. There has never been the slightest doubt in my mind that the God who started this great work in you would keep at it and bring it to a flourishing finish on the very day Christ Jesus appears.

7-8 It’s not at all fanciful for me to think this way about you. My prayers and hopes have deep roots in reality. You have, after all, stuck with me all the way from the time I was thrown in jail, put on trial, and came out of it in one piece. All along you have experienced with me the most generous help from God. He knows how much I love and miss you these days. Sometimes I think I feel as strongly about you as Christ does!

9-11 So this is my prayer: that your love will flourish and that you will not only love much but well. Learn to love appropriately. You need to use your head and test your feelings so that your love is sincere and intelligent, not sentimental gush. Live a lover’s life, circumspect and exemplary, a life Jesus will be proud of: bountiful in fruits from the soul, making Jesus Christ attractive to all, getting everyone involved in the glory and praise of God.

They Can’t Imprison the Message

12-14 I want to report to you, friends, that my imprisonment here has had the opposite of its intended effect. Instead of being squelched, the Message has actually prospered. All the soldiers here, and everyone else, too, found out that I’m in jail because of this Messiah. That piqued their curiosity, and now they’ve learned all about him. Not only that, but most of the followers of Jesus here have become far more sure of themselves in the faith than ever, speaking out fearlessly about God, about the Messiah.

15-17 It’s true that some here preach Christ because with me out of the way, they think they’ll step right into the spotlight. But the others do it with the best heart in the world. One group is motivated by pure love, knowing that I am here defending the Message, wanting to help. The others, now that I’m out of the picture, are merely greedy, hoping to get something out of it for themselves. Their motives are bad. They see me as their competition, and so the worse it goes for me, the better—they think—for them.

18-21 So how am I to respond? I’ve decided that I really don’t care about their motives, whether mixed, bad, or indifferent. Every time one of them opens his mouth, Christ is proclaimed, so I just cheer them on!

And I’m going to keep that celebration going because I know how it’s going to turn out. Through your faithful prayers and the generous response of the Spirit of Jesus Christ, everything he wants to do in and through me will be done. I can hardly wait to continue on my course. I don’t expect to be embarrassed in the least. On the contrary, everything happening to me in this jail only serves to make Christ more accurately known, regardless of whether I live or die. They didn’t shut me up; they gave me a pulpit! Alive, I’m Christ’s messenger; dead, I’m his bounty. Life versus even more life! I can’t lose.

22-26 As long as I’m alive in this body, there is good work for me to do. If I had to choose right now, I hardly know which I’d choose. Hard choice! The desire to break camp here and be with Christ is powerful. Some days I can think of nothing better. But most days, because of what you are going through, I am sure that it’s better for me to stick it out here. So I plan to be around awhile, companion to you as your growth and joy in this life of trusting God continues. You can start looking forward to a great reunion when I come visit you again. We’ll be praising Christ, enjoying each other.

27-30 Meanwhile, live in such a way that you are a credit to the Message of Christ. Let nothing in your conduct hang on whether I come or not. Your conduct must be the same whether I show up to see things for myself or hear of it from a distance. Stand united, singular in vision, contending for people’s trust in the Message, the good news, not flinching or dodging in the slightest before the opposition. Your courage and unity will show them what they’re up against: defeat for them, victory for you—and both because of God. There’s far more to this life than trusting in Christ. There’s also suffering for him. And the suffering is as much a gift as the trusting. You’re involved in the same kind of struggle you saw me go through, on which you are now getting an updated report in this letter.