Călătoria spre Roma
1Când s‑a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l‑au predat atât pe Pavel, cât și pe alți prizonieri unui centurion pe nume Iulius, centurion al regimentului imperial1 Lit.: cohortei Augusta. Deși există evidențe istorice ale existenței unor cohorte Augusta (cohorta Augusta I în Siria, în timpul lui Augustus și cohorta Augusta a III‑a la Roma), cel mai probabil aici este vorba despre așa‑numiții speculatores, o unitate specială care nu aparținea de o legiune anume, jucând un rol important în situația unor intrigi militare.. 2Ne‑am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre câteva locuri din Asia2 Vezi nota de la 2:9.. Cu noi era și Aristarhus, un macedonean din Tesalonic. 3În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s‑a purtat cu bunăvoință față de Pavel și i‑a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire. 4Apoi am plecat de acolo și am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau împotrivă. 5Am navigat în largul mării – pe lângă Cilicia și Pamfilia – și ne‑am coborât la Myra, în Lycia. 6Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, și ne‑a îmbarcat pe ea. 7Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu lângă Cnidus7 Numele unei peninsule de pe coasta de sud‑vest a Asiei Mici.. Fiindcă vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Capul Salmone. 8După ce am trecut de el cu greu, am ajuns într‑un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.
9Trecuse destul de mult timp și călătoria devenea deja periculoasă, pentru că trecuse chiar și perioada postului9 Este vorba despre postul ținut de Ziua Ispășirii (10 Tișri, septembrie-octombrie). Din sursele istorice aflăm că navigația pe Mediterană era considerată periculoasă în a doua jumătate a lui septembrie și imposibilă în a doua jumătate a lui noiembrie.. Prin urmare, Pavel i‑a sfătuit 10și le‑a zis: „Oamenilor10, 21, 25 Lit.: Bărbaților., văd că această călătorie urmează să se facă cu mare pagubă și cu mare pierdere, nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre.“ 11Dar centurionul era mai convins de cuvintele căpitanului și ale proprietarului corabiei decât de cuvintele lui Pavel. 12Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pe mare, ca să poată ajunge cumva în Fenix – un port din Creta, îndreptat spre sud‑vest și nord-vest – și să ierneze acolo.
Furtună pe mare
13Vântul de sud sufla ușor, astfel încât, crezând că‑și vor putea atinge scopul, au ridicat ancora, pornind de‑a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape. 14Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo14 Sau: Nord-Esticul. Denumirea este una hibridă, formată din grecescul euros (vântul de răsărit) și latinescul aquilo (vântul nordic).. 15Corabia a fost luată de vânt, fără să i se poată împotrivi, și astfel ne‑am lăsat duși de el. 16Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, și cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei. 17Au ridicat‑o la bord și apoi s‑au folosit de niște frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu naufragieze în Sirta17 Cu referire la golful Sirta Mare, ale cărui ape puțin adânci ascundeau bancuri de nisip sau nisipuri mișcătoare., au lăsat pânzele17 Sensul termenului grecesc este nesigur. Sau ancora plutitoare. în jos, lăsându‑se astfel duși de vânt. 18Fiindcă eram prinși într‑o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corabiei, 19iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord și echipamentul corabiei. 20Timp de mai multe zile nu s‑au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n‑a slăbit deloc. În cele din urmă, ni se dusese orice speranță că vom fi salvați. 21După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s‑a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă și de această pierdere. 22Acum însă vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că niciunul dintre voi nu‑și va pierde viața, ci se va pierde doar corabia. 23Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și Căruia Îi slujesc 24și mi‑a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți i‑a dăruit pe toți cei ce navighează împreună cu tine!» 25De aceea, prindeți curaj, oamenilor, pentru că eu am credință în Dumnezeu că va fi așa cum mi s‑a spus! 26Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“
27Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropiau de uscat. 28Au măsurat adâncimea apei și au găsit‑o de douăzeci de stânjeni28 Aproximativ 37 m.. Au înaintat încă puțin, au măsurat din nou adâncimea apei și au găsit‑o de cincisprezece stânjeni28 Aproximativ 27 m.. 29De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și așteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. 30Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie și lăsaseră barca de salvare jos, în mare, sub pretextul că urmează să coboare niște ancore de la proră, 31Pavel le‑a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!“ 32Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat‑o să se depărteze.
33Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i‑a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și, în tot acest timp ați rămas flămânzi și n‑ați mâncat nimic. 34De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este spre salvarea voastră; căci niciun fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“ 35Și zicând acestea, a luat pâine, I‑a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt‑o și a început să mănânce. 36Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva. 37În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete. 38După ce și‑au potolit foamea, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
Naufragiul
39Când s‑a făcut ziuă, n‑au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s‑au hotărât să acosteze corabia acolo, dacă vor putea. 40Au tăiat ancorele și le‑au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile care țineau cârmele. Apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s‑au îndreptat spre plajă. 41S‑au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat; prora s‑a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era distrusă de forța41 Sau: violența. valurilor. 42Planul soldaților era să‑i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând. 43Dar centurionul, dorind să‑l salveze pe Pavel, i‑a împiedicat să‑și îndeplinească planul. El le‑a poruncit celor ce știau să înoate să sară primii peste bord și să ajungă la țărm, 44iar ceilalți să‑i urmeze ținându‑se de scânduri sau de bucăți din corabie. Și așa s‑a făcut că au ajuns cu toții teferi la țărm.
Ang Pagbiyahe ni Pablo Padulong sa Roma
1Human sila makahukom nga palargahon kami padulong sa Italia, gitugyan nila si Pablo ug ang uban pang mga priso kang Julio. Kini si Julio kapitan sa mga sundalo nga Romanhon nga gitawag “Batalyon sa Emperador.” 2Unya, didto sa Cesarea may usa ka barko nga gikan sa Adramitium nga hapit na molarga padulong sa mga dunggoanan sa probinsya sa Asia. Kadto mao ang among gisakyan. Miuban kanamo si Aristarkus nga taga-Tesalonica, nga sakop sa probinsya sa Macedonia. 3Pagkasunod nga adlaw midunggo kami sa Sidon. Giatiman pag-ayo ni Julio si Pablo. Gitugotan niya si Pablo nga mobisita sa iyang mga higala didto aron matabangan siya sa iyang mga panginahanglan. 4Gikan sa Sidon milawig kami ug didto kami miagi sa pikas nga bahin sa isla sa Cyprus nga salipod sa hangin, tungod kay ang hangin pasugat man kanamo. 5Gitabok namo ang dagat nga atbang sa Cilicia ug Panfilia ug midunggo kami sa Mira sa probinsya sa Licia. 6Didto nakakita ang kapitan nga si Julio ug usa ka barko nga gikan sa Alexandria nga molarga paingon sa Italia, busa gipabalhin niya kami didto.
7Sulod sa pila ka adlaw hinay ang among paglawig, ug naglisod gayod kami hangtod nga nakaabot kami duol sa lungsod sa Nidus. Tungod kay pasugat kanamo ang hangin dili kami makadiretso sa among padulngan. Busa dinhi kami miagi sa pikas nga bahin sa isla sa Crete nga salipod sa hangin ug nakalabay kami duol sa Salmon. 8Namaybay lamang kami, apan naglisod gayod kami hangtod nga nakaabot kami sa lugar nga gitawag ug “Maayong mga Dunggoanan.” Kini duol sa lungsod sa Lasea.
9Nadugay kami didto hangtod nga naabtan kami sa panahon nga delikado na ang paglawig, kay milabay na ang adlaw sa Pagpuasa.27:9 adlaw sa Pagpuasa: gitawag usab nga “Yom Kippur” o “Day of Atonement.” Pagkahuman niini nga buluhaton, ting-unos na. Busa miingon si Pablo sa among mga kauban, 10“Gibanabana ko nga delikado na kon modiretso pa kita, ug dili lamang ang mga karga ug ang barko ang mawala kondili tingalig apil ang atong kinabuhi.” 11Apan mas dako ug pagsalig ang kapitan sa mga sundalo sa gisulti sa kapitan ug sa tag-iya sa barko kaysa gipasidaan ni Pablo. 12Ug tungod kay ang dunggoanan didto dili maayo nga tagoanan sa panahon sa ting-unos, kadaghanan sa among mga kauban miuyon nga mobiyahe sa tinguha nga basin pag makaabot kami sa Fenice ug didto magdugay samtang ting-unos pa. Ang Fenice usa ka dunggoanan sa Crete nga adunay maayong tagoanan kon ting-unos.
Ang Unos sa Lawod
13Sa dihang mihinay na ang huros sa hangin gikan sa habagatan, naghunahuna ang among mga kauban nga pwede na kaming molawig. Busa gibira nila ang angkla ug milawig kami nga namaybay sa isla sa Crete. 14Sa wala madugay, mihuros ang kusog nga hangin gikan sa amihan, nga naggikan sa isla sa Crete. 15Sa pag-abot sa kusog nga hangin kanamo, dili na kami makaabante, busa nagpauyon na lamang kon asa kami ipadpad sa hangin. 16Nakapasalipod kami ug gamay sa dihang miagi kami sa habagatang dapit sa isla sa Cauda. Bisan naglisod kami, nakarga pa gihapon namo sa barko ang boti27:16 boti: Ang buot ipasabot, gamay nga sakayan. aron dili kini maunsa. 17Sa dihang nakarga na, gihigot namo kini ug hugot sa barko. Ug tungod kay nahadlok sila nga mosagyad ang barko sa kabalasan duol sa Libya,27:17 Libya: sa Griego, Syrtis. gipaubos nila ang layag ug nagpaanod. 18Nagpadayon pa gayod ang kusog nga unos, busa pagkasunod adlaw nagsugod sila sa pagpanghulog sa mga kargamento sa barko didto sa dagat. 19Sa sunod pa gayod nga adlaw, ang mga kagamitan na mismo sa barko ang ilang gipanghulog. 20Sulod sa pila ka adlaw wala magpakita ang adlaw ug ang mga bitoon, ug wala gayod mohinay ang unos. Sa kaulahian nawad-an na kami ug paglaom nga maluwas pa.
21Pila na ka adlaw nga ang mga tawo wala gayod makakaon, busa miingon si Pablo kanila, “Mga higala, kon naminaw pa lamang kamo kanako nga dili usa kita mogikan sa Crete, nalikayan unta nato nga mahitabo kining mga kalisod ug mga kapildihan. 22Apan karon giaghat ko kamo nga magpakaisog tungod kay walay mamatay kanato. Ang barko lamang ang maguba. 23Kay kagabii ang Dios nga maoy nagapanag-iya kanako ug akong gialagaran nagsugo ug anghel dinhi kanako. 24Miingon siya, ‘Pablo, ayawg kahadlok. Kinahanglan kang moatubang sa Emperador didto sa Roma. Ug sa kalooy sa Dios ang tanan mong mga kauban dinhi sa barko maluwas tungod kanimo.’ 25Busa mga higala, ayaw na kamo ug kahadlok, kay nagasalig ako sa Dios nga tumanon niya ang iyang gisulti kanako. 26Apan idagsa kita ngadto sa usa ka isla.”
27Sa ika-14 na ka gabii nga gianod kami sa bagyo sa Dagat sa Mediteraneo, mga tungang gabii na, gibanabana sa mga tripulante nga duol na kami sa baybayon. 28Busa gitugkad nila ang dagat ug nahibaloan nila nga mga 20 ka dupa ang iyang giladmon. Wala madugay gitugkad nila pag-usab ug mga 15 na lamang ka dupa. 29Ug tungod kay nahadlok sila nga mosagyad kami sa mga bato, gihulog nila ang upat ka angkla didto dapit sa likod sa barko. Ug nagaampo sila nga mobuntag na. 30Buot unta mosibat ang mga tripulante sa barko. Busa gipakanaog nila ang boti ngadto sa dagat, ug nagpasumangil nga maghulog lamang sila sa mga angkla sa dulong. 31Apan miingon si Pablo sa kapitan ug sa mga sundalo, “Kon mobiya ang mga tripulante sa barko dili kamo maluwas.” 32Busa giputol sa mga sundalo ang mga pisi nga gihigot sa boti ug gipasagdan kini nga maanod.
33Sa dihang kadlawon na, gipugos silang tanan ni Pablo nga mokaon. Miingon siya, “Duha na ka semana ang pagpaabot ninyo nga mahuman ang unos, ug wala gayod kamo makakaon. 34Busa kaon una aron mabaskog kamo tungod kay walay bisan usa kaninyo nga mamatay.” 35Human misulti niini si Pablo, mikuha siya ug pan ug sa atubangan sa tanan nagpasalamat siya sa Dios. Ug gipikas-pikas niya ang pan ug mikaon. 36Nadasig silang tanan ug mikaon. 37(276 kaming tanan nga nagsakay didto sa barko.) 38Sa dihang nakakaon na ang tanan ug nabusog na, gihulog nila sa dagat ang mga dalang trigo aron mogaan-gaan ang barko.
Ang Pagkaguba sa Barko
39Pagkabuntag, wala mahibaloi sa mga tripulante kon unsang islaha ang among nahimutangan, apan may nakita sila nga usa ka natago nga bahin sa dagat nga may baybayon, busa nagkasabot sila nga didto nila ipadunggo ang barko. 40Busa gipamutol nila ang mga pisi nga gihigot sa mga angkla. Gihubad usab nila ang mga pisi nga gihigot sa timon. Ug giisa nila ang layag sa dulong aron paliron sila padulong sa baybayon. 41Apan samtang naglawig sila, misagyad ang barko sa mabaw ug miungot ang iyang dulong. Ang likod naanam ug kabungkag tungod sa kakusog sa hapak sa mga balod.
42Pamatyon unta sa mga sundalo ang tanang mga priso aron walay makalangoy padulong sa daplin ug makaikyas. 43Apan gipugngan sila sa ilang kapitan tungod kay gusto niya nga luwason si Pablo. Mimando siya nga molukso una ang tanang makahibalo molangoy, ug magpadaplin. 44Ang dili kahibalo molangoy, mosunod nga magkapyot lang sa mga tabla ug mga bahin sa barko nga nanglutaw. Mao kadto ang among gihimo, ug tanan kami nakaabot sa baybayon nga wala maunsa.
