Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 25:1-27

Pavel înaintea lui Festus

1La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s‑a suit din Cezareea1, 4, 6, 13 Vezi nota de la 8:40. la Ierusalim. 2Conducătorii preoților și fruntașii iudeilor i‑au făcut cunoscute acuzațiile împotriva lui Pavel 3și l‑au rugat să le facă favoarea de a‑l trimite pe Pavel la Ierusalim; ei pregătiseră o cursă, ca să‑l omoare pe drum. 4Atunci Festus le‑a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși urmează să plece într-acolo cât de curând. 5„Prin urmare, a spus el, cei mai de seamă5 Lit.: puternici. dintre voi să coboare cu mine în Cezareea și, dacă este ceva greșit în omul acela, să‑l acuze.“

6După ce Festus a rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, a coborât în Cezareea. În ziua următoare, s‑a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit Pavel, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim s‑au adunat în jurul lui și au adus împotriva lui multe acuzații grave, pe care nu le puteau dovedi.

8Pavel s‑a apărat astfel:

– N‑am păcătuit nici față de Legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cezar.

9Însă Festus, dorind să câștige favoarea iudeilor, l‑a întrebat pe Pavel, zicând:

– Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat acolo pentru aceste lucruri înaintea mea?

10Pavel a zis:

– Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le‑am făcut nimic rău iudeilor, după cum știi și tu foarte bine. 11Dacă am făcut vreun rău sau dacă am săvârșit ceva vrednic de moarte, nu încerc să scap de ea. Însă dacă nu este nimic adevărat cu privire la lucrurile de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar!11 Lat.: provocatio ad Caesarem. Conform legii Iuliane (lex Iulia), un cetățean avea acest drept de apel dacă fapta sa se încadra în extra ordinem, adică trecea dincolo de jurisdicția provincială (ordo). Acuzațiile aduse lui Pavel se încadrau în extra ordinem. Legal, guvernatorul putea fie să‑l achite, fie să‑i acorde acest drept. Nedorind să intre în conflict cu liderii iudei, a‑i acorda dreptul de apel era cea mai bună soluție pentru Festus.

12Atunci Festus, după ce a discutat cu membrii consiliului, a răspuns:

– Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce!

Festus se consultă cu regele Agrippa

13După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa13 Irod Agrippa al II‑lea, ultimul dintre Irozi. La moartea tatălui său (Irod Agrippa I, care a domnit între anii 41–44 d.Cr.), Irod Agrippa al II‑lea era prea tânăr pentru a conduce, fiind înlocuit cu procuratorii romani. El a fost educat la curtea imperială, fiind considerat un fervent apărător al iudeilor. În anul 48 d.Cr. primește tetrarhia unchiului său Irod de Calcis. După patru ani primește vechile tetrarhii ale lui Filip și Lisinias, iar mai târziu teritorii în Galileea și Perea. El i‑a avertizat pe iudei să nu se răscoale împotriva romanilor și a trecut de partea romanilor în războiul iudeo-roman (66–70 d.Cr.); vezi Flavius Josephus, Antichități 19.9.2. și Berenice13 Fata cea mai mare a lui Irod Agrippa I. Viața ei incestuoasă a fost aspru criticată nu doar de către iudei, ci și de către romani (Flavius Josephus, Antichități 19.5.1; 20.7.1-3; Iuvenalus, Satire, 6.156). Ea a fost căsătorită mai întâi cu unchiul ei, Irod de Calcis, trăind după moartea acestuia cu propriul ei frate, Irod Agrippa al II‑lea., ca să‑l salute pe Festus.

14Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i‑a relatat regelui cazul lui Pavel, zicând:

– Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare, 15despre care m‑au informat conducătorii preoților și bătrânii iudeilor, când am fost în Ierusalim, cerând condamnarea lui. 16Le‑am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca acuzatul să fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și să se fi putut apăra împotriva acuzației. 17Ei au venit deci aici, iar eu n‑am amânat, ci m‑am așezat pe scaunul de judecată chiar în ziua următoare și am poruncit ca omul să fie adus. 18Acuzatorii, când s‑au ridicat, n‑au adus nicio acuzație cu privire la vreuna din faptele rele la care mă așteptam, 19ci aveau cu el niște dispute referitoare la propria lor religie și la un oarecare Isus, Care a murit și despre Care Pavel susținea că este viu. 20Fiindcă eram nedumerit cu privire la aceste controverse, l‑am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Pavel însă a făcut apel să fie ținut sub pază pentru hotărârea împăratului21, 25 Gr.: Sebastos, denumirea în greacă a titlului de Augustus (cu prerogative divine), pe care‑l purtau împărații romani., așa că am poruncit să fie ținut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.

22Agrippa i‑a zis lui Festus:

– Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta!

Festus i‑a răspuns:

– Îl vei auzi mâine.

Pavel înaintea lui Agrippa

23Așadar, în ziua următoare, Agrippa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii și cu oamenii de seamă ai cetății, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel.

24Festus a zis:

– Rege Agrippa și voi, toți bărbații care sunteți prezenți aici cu noi! Iată‑l pe omul cu privire la care toată mulțimea iudeilor a făcut apel la mine, atât în Ierusalim, cât și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25Fiindcă am înțeles că nu a săvârșit nimic vrednic de moarte și, întrucât el însuși a făcut apel la împărat, am hotărât să‑l trimit la acesta. 26Eu n‑am ceva sigur să‑i scriu stăpânului cu privire la el. De aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agrippa, pentru ca, după ce se va face investigarea, să am ce să scriu. 27Căci mi se pare absurd să trimit la împărat un deținut fără să arăt care sunt acuzațiile împotriva lui.

La Parola è Vita

Atti 25:1-27

1Tre giorni dopo aver assunto lʼincarico nella sua provincia, Festo lasciò Cesarèa e si recò a Gerusalemme. 2Allora vennero da lui i capi sacerdoti e i Giudei più importanti per presentargli le loro accuse contro Paolo; 3e pregarono Festo di mandarlo a Gerusalemme. La loro intenzione era di tendergli un agguato e ucciderlo durante il viaggio. 4Ma Festo rispose che Paolo era tenuto in custodia a Cesarèa, dove egli stesso doveva tornare quanto prima. 5«Quelli che si occupano di questo affare», aggiunse Festo, «devono venire con me a Cesarèa per il processo».

Inizia il processo

6Dopo una decina di giorni, Festo tornò a Cesarèa e, il giorno successivo, aprì il processo contro Paolo.

7Quando Paolo arrivò in tribunale, i Giudei venuti da Gerusalemme lo circondarono, lanciandogli contro accuse molto pesanti, che però non potevano provare. 8Paolo diceva in sua difesa: «Io non ho fatto niente di male né contro la legge dei Giudei, né contro il tempio, e neppure contro Cesare».

9Allora Festo, per entrare nelle grazie dei Giudei, chiese a Paolo: «Accetti di andare a Gerusalemme? Per queste accuse potresti essere processato là in mia presenza…»

10-11Ma Paolo rispose: «No, anzi, chiedo il privilegio di essere ascoltato dallʼimperatore stesso! Voi sapete molto bene che non sono colpevole. Se ho fatto qualche cosa che merita la morte, non sarò io a tirarmi indietro! Ma se sono innocente, né tu, né nessun altro avete il diritto di consegnarmi a costoro che mi vogliono morto. Mʼappello a Cesare!»

12Allora Festo, dopo aver conferito con i suoi consiglieri, rispose: «Benissimo, ti sei appellato a Cesare e da Cesare andrai!»

13Dopo alcuni giorni, il re Agrippa, insieme con sua sorella Berenice, venne a far visita a Festo. 14Siccome si trattennero per diversi giorni, Festo parlò al re del caso di Paolo. «Abbiamo qui un prigioniero», gli disse, «il cui caso mi è stato lasciato da Felice. 15Quandʼero a Gerusalemme, i capi sacerdoti e gli anziani mi hanno dato la loro versione dei fatti ed hanno chiesto di condannarlo. 16Naturalmente ho subito detto loro che non rientra nella legge romana condannare un uomo prima del processo. Gli si deve dare la possibilità di difendersi faccia a faccia con i suoi accusatori.

17Quando i capi sacerdoti e gli anziani Giudei sono venuti per il processo, io, senza perdere tempo, ho fissato lʼudienza per il giorno dopo e ho ordinato che fosse portato Paolo. 18Ma le accuse fatte contro di lui non erano proprio quelle che mi aspettavo. 19Si tratta di una questione che riguarda la loro religione… un certo Gesù che morì, ma che, secondo Paolo, è tuttora vivo. 20Io ero molto perplesso. Come portare avanti un caso di questo genere? Allora ho chiesto a Paolo se voleva andare a Gerusalemme per essere processato in quella città. 21Invece lui si è appellato a Cesare. Così ho ordinato che fosse di nuovo rinchiuso in prigione, dove resterà finché non lo manderò dallʼimperatore».

22«Mi piacerebbe proprio sentire questʼuomo!» esclamò Agrippa.

«Domani ne avrai lʼoccasione», rispose Festo. 23Il giorno seguente, il re Agrippa e Berenice arrivarono in pompa magna nella sala dʼudienza, accompagnati dagli ufficiali e dagli uomini importanti della città. Festo allora ordinò che fosse portato Paolo.

24Poi si rivolse ai presenti: «Re Agrippa e voi tutti qui presenti», disse, «questo è lʼuomo, per cui i Giudei di questa città e quelli di Gerusalemme chiedono la pena di morte! 25Secondo me, però, costui non ha fatto niente che meriti tale condanna. Siccome lo stesso imputato sʼè appellato a Cesare, non ho altra alternativa: glielo manderò. 26Ma che cosa devo scrivere allʼimperatore? In effetti, non ci sono contro di lui accuse che reggano. Perciò lʼho portato qui, davanti a tutti voi, e specialmente davanti a te, re Agrippa, perché dopo questʼesame, tu mi dica cosa devo scrivere. 27Mi pare assurdo mandare un prigioniero allʼimperatore, senza precisare di che cosa sia accusato!»