Saul înaintea lui Felix
1După cinci zile, marele preot Ananias s‑a coborât împreună cu câțiva dintre bătrâni și cu un anume avocat Tertulus și au adus acuzații împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului.
2Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să‑l acuze astfel înaintea lui Felix:
– Datorită ție, noi avem parte de multă pace și prin prevederile tale s‑au făcut multe reforme pentru neamul acesta. 3Preaalesule Felix, noi mărturisim aceasta pretutindeni și în orice fel, cu toată mulțumirea. 4Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog să ne asculți puțin, în bunăvoința ta! 5Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă. El stârnește răscoale printre toți iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor 6și a încercat să profaneze chiar și Templul. Noi l‑am prins și am vrut să‑l judecăm după Legea noastră. 7Dar a venit tribunul Lisias și l‑a smuls cu mare violență din mâinile noastre, 8poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă‑l vei cerceta, vei putea afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!
9Iudeii s‑au alăturat și ei acuzației, afirmând că toate acestea erau întocmai.
10Când guvernatorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns, zicând:
– Știind că de mulți ani ești judecătorul acestui neam, mă voi apăra cu încredere.10 Sau: cu voioșie. 11După cum poți afla și tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‑am suit să mă închin la Ierusalim. 12Și nu m‑au găsit certându‑mă cu cineva în Templu sau întărâtând mulțimea în sinagogi sau prin cetate. 13Așa că ei nici măcar nu‑ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14Îți mărturisesc însă că eu Îi slujesc Dumnezeului părinților noștri, potrivit Căii despre care ei spun că este o „partidă“, și cred toate lucrurile care sunt potrivit cu Legea și sunt scrise în Profeți. 15Și am aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
17După mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu și să aduc daruri. 18În timp ce făceam aceasta, m‑au găsit curățit în Templu, nu cu mulțime, nici cu tulburare. 19Erau și niște iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia înșiși ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, 21afară numai de strigătul acesta pe care l‑am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: „Cu privire la învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!“
22Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i‑a amânat, zicând:
– Voi decide în privința voastră, când va veni tribunul Lisias.
23A poruncit centurionului să‑l păzească pe Pavel, dar să‑i lase o oarecare libertate și să nu interzică nimănui dintre ai lui să‑i slujească.
24După câteva zile, Felix a venit împreună cu soția lui, Drusilla24 A treia soție a lui Felix, fiica lui Irod Agrippa I (care a domnit între anii 41–44 d.Cr.). A nu se confunda cu Drusilla, prima soție a lui Felix, care era nepoata lui Antoniu și a Cleopatrei (vezi Tacitus, Istorii, 5.9.1)., care era iudeică. El a trimis după Pavel și l‑a ascultat despre credința în Cristos Isus. 25Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata care vine, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te! Când voi mai avea timp, te voi chema.“ 26În același timp, el spera că Pavel îi va da bani și de aceea trimitea adesea după el și discuta cu el.
27Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus27 Felix a fost chemat la Roma în 59/60 d.Cr. pentru a răspunde acuzațiilor care i‑au fost aduse de către iudei cu privire la modul crud și corupt in care a condus provincia. Sursele istorice nu ne oferă prea multe indicii cu privire la Festus. Flavius Josephus ni‑l prezintă ca pe un guvernator mai bun decât predecesorul său, Felix (vezi Flavius Josephus, Antichități, 20.8.9-10) și decât succesorul său, Albinus.. Dorind să câștige favoarea iudeilor, Felix l‑a lăsat pe Pavel în închisoare.
A audiência perante Félix
1Cinco dias depois chegava Ananias, o sumo sacerdote, acompanhado de alguns dos anciãos do povo e de um certo Tertulo, advogado, para apresentarem as suas acusações contra Paulo. 2Quando Paulo foi trazido, Tertulo expôs as acusações que eram feitas a Paulo, no seguinte discurso dirigido ao governador.
“Excelentíssimo Félix, graças à tua pessoa e à tua sábia administração, muita coisa boa e muita paz tem tido este povo. 3E tudo isto é com imensa gratidão que o reconhecemos. 4Todavia, para que não te enfades, solicito a tua atenção durante um instante, enquanto exponho em resumo as nossas acusações contra este homem. 5É que verificámos tratar-se de um agitador, um homem que constantemente incita os judeus no mundo inteiro a tumultos e rebeliões contra o governo romano. É ele o cabecilha da seita conhecida pelo nome de Nazarenos. 6Além disso, tentava profanar o templo quando o prendemos. E quisemos julgá-lo segundo a nossa Lei, 7mas Lísias, comandante da guarnição, apareceu e arrancou-o violentamente das nossas mãos, 8ordenando aos seus acusadores que se apresentasse perante ele. Basta interrogá-lo para comprovar a verdade das nossas acusações contra ele.” 9Logo os outros judeus fizeram coro, afirmando ser verdade tudo quanto Tertulo acabara de dizer.
10Era a vez de Paulo falar. O governador, com um gesto, mandou-lhe que falasse. Paulo começou: “Sei que desde há muitos anos como governador és o juiz desta nação; por isso, com mais confiança faço a minha defesa. 11Poderás facilmente averiguar que há apenas doze dias cheguei a Jerusalém para adorar no templo, 12sem nunca ter provocado tumultos nem no templo, nem em quaisquer sinagogas ou nas ruas de qualquer cidade. 13E estes homens não poderão provar as acusações que têm contra mim.
14Mas uma coisa confesso: é que conforme o Caminho a que eles chamam seita, sirvo o Deus dos nossos antepassados, acredito em tudo o que está escrito na Lei e nos profetas, 15e, tal como eles, acredito na ressurreição de justos e injustos. 16Por isso, procuro em tudo ter uma consciência limpa perante Deus e os homens.
17Depois de diversos anos de ausência, voltei a Jerusalém com dinheiro para auxiliar os judeus e para oferecer um sacrifício a Deus. 18Os meus acusadores viram-me no templo fazendo isso. Tinha terminado o ritual da santificação e não havia nenhuma multidão à minha volta, nenhum motim! 19Estavam lá, porém, alguns judeus da província da Ásia que também aqui deveriam estar, se têm alguma coisa de que me acusar. 20Pergunte-se aos homens que estão presentes de que delitos o seu conselho me considera réu, 21a não ser estas palavras que ali proferi: ‘Estou aqui hoje perante o conselho sob a acusação de acreditar na ressurreição dos mortos!’ ”
22Félix, que estava bem informado acerca do Caminho, suspendeu a audiência e disse: “Assim que Lísias, o comandante da guarnição, chegar, decidirei o caso.” 23Deu instruções ao comandante da guarda para manter Paulo sob custódia, mas que lhe fosse dada alguma liberdade de movimentos e não se impedisse qualquer dos seus amigos de o visitar ou de lhe levar ajuda.
24Alguns dias decorridos, veio Félix com Drusila, sua esposa, que era judia. Esta mandou chamar Paulo e escutou-o acerca da fé em Jesus Cristo. 25E enquanto Paulo discorria acerca da justiça, da temperança e do julgamento futuro, Félix, aterrorizado, respondeu: “Podes ir embora, por agora; tornarei a ouvi-te numa altura mais conveniente.”
26Esperava ainda que Paulo lhe desse dinheiro para sair em liberdade e, por isso, chamava-o muitas vezes para conversarem. 27Assim se passaram dois anos, até que Félix foi substituído por Pórcio Festo. Este, como queria conquistar as boas graças dos judeus, deixou Paulo preso.
