Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 22:1-30

1„Frați și părinți,1 Lit.: Bărbați, frați și părinți. ascultați‑mi acum apărarea față de voi!“ 2Când au auzit ei că li se adresează în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște. Pavel a zis: 3„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi. 4Am persecutat până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în închisoare bărbați și femei, 5după cum îmi sunt martori atât marele preot, cât și tot Sfatul Bătrânilor5 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi nota de la 4:15), capi ai celor mai importante familii evreiești.; de la ei am primit scrisori către frații din Damasc, ca să merg și să‑i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.

6În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuți?» 8Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne8 Vezi nota de la 9:5.?» El mi‑a răspuns: «Eu sunt Isus nazarineanul, Cel pe Care tu Îl persecuți!» 9Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înțelegeau cuvintele Celui Ce‑mi vorbea. 10Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi‑a răspuns: «Ridică‑te, du‑te în Damasc, și acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care ai fost desemnat să le faci.» 11Fiindcă n‑am mai putut vedea, din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m‑au luat de mână și m‑au dus în Damasc.

12Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, potrivit Legii, care avea o bună mărturie printre toți iudeii care locuiau acolo, 13a venit la mine și, stând alături de mine, mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și m‑am uitat la el. 14Ananias a zis: «Dumnezeul strămoșilor14 Lit.: taților. noștri te‑a ales ca să‑I cunoști voia, să‑L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui, 15pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le‑ai văzut și auzit. 16Iar acum, ce aștepți?! Ridică‑te, fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!»

17După ce m‑am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într‑o răpire sufletească 18și L‑am văzut pe Domnul zicându‑mi: «Grăbește‑te, ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» 19Eu am zis: «Doamne, ei știu că eu îi aruncam în închisoare și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, 20iar când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul20 Sau: martirul. Tău, eram și eu de față, dându‑mi acordul și păzind hainele celor ce‑l omorau!» 21Însă El mi‑a zis: «Du‑te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“

Pavel și tribunul roman

22Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“ 23În timp ce ei țipau, își azvârleau hainele și aruncau cu praf în văzduh, 24tribunul a poruncit ca Pavel să fie dus în fort, cerând să fie interogat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau așa împotriva lui. 25Dar când l‑au întins pentru a‑l biciui25 Lit.: pentru curele– cu referire la curelele din care era confecționat biciul., Pavel i‑a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n‑a fost judecat?“25 Legea romană interzicea aplicarea vreunui tratament degradant cetățenilor romani (de ex., lovirea cu nuiele, biciuirea sau răstignirea). 26Auzind aceasta, centurionul s‑a dus la tribun și l‑a anunțat, zicând: „Ce vrei să faci? Căci omul acesta este roman!“

27Tribunul a venit și l‑a întrebat:

– Spune‑mi, ești roman?

Pavel a zis:

– Da.

28Tribunul a răspuns:

– Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.

Pavel i‑a zis:

– Eu sunt chiar născut roman.28 Este posibil ca Pavel să se fi născut într‑o familie de iudei care erau cetățeni romani (vezi nota de la 21:39).

29Atunci cei ce urmau să‑l interogheze s‑au îndepărtat imediat de la el, iar tribunul, aflând că este cetățean roman, s‑a temut, pentru că‑l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

30În ziua următoare, dorind să știe exact de ce era acuzat de iudei, l‑a dezlegat și a poruncit să se adune conducătorii preoților și tot Sinedriul. Apoi l‑a adus pe Pavel jos și l‑a pus să stea înaintea lor.

New International Version

Acts 22:1-30

1“Brothers and fathers, listen now to my defense.”

2When they heard him speak to them in Aramaic, they became very quiet.

Then Paul said: 3“I am a Jew, born in Tarsus of Cilicia, but brought up in this city. I studied under Gamaliel and was thoroughly trained in the law of our ancestors. I was just as zealous for God as any of you are today. 4I persecuted the followers of this Way to their death, arresting both men and women and throwing them into prison, 5as the high priest and all the Council can themselves testify. I even obtained letters from them to their associates in Damascus, and went there to bring these people as prisoners to Jerusalem to be punished.

6“About noon as I came near Damascus, suddenly a bright light from heaven flashed around me. 7I fell to the ground and heard a voice say to me, ‘Saul! Saul! Why do you persecute me?’

8“ ‘Who are you, Lord?’ I asked.

‘I am Jesus of Nazareth, whom you are persecuting,’ he replied. 9My companions saw the light, but they did not understand the voice of him who was speaking to me.

10“ ‘What shall I do, Lord?’ I asked.

‘Get up,’ the Lord said, ‘and go into Damascus. There you will be told all that you have been assigned to do.’ 11My companions led me by the hand into Damascus, because the brilliance of the light had blinded me.

12“A man named Ananias came to see me. He was a devout observer of the law and highly respected by all the Jews living there. 13He stood beside me and said, ‘Brother Saul, receive your sight!’ And at that very moment I was able to see him.

14“Then he said: ‘The God of our ancestors has chosen you to know his will and to see the Righteous One and to hear words from his mouth. 15You will be his witness to all people of what you have seen and heard. 16And now what are you waiting for? Get up, be baptized and wash your sins away, calling on his name.’

17“When I returned to Jerusalem and was praying at the temple, I fell into a trance 18and saw the Lord speaking to me. ‘Quick!’ he said. ‘Leave Jerusalem immediately, because the people here will not accept your testimony about me.’

19“ ‘Lord,’ I replied, ‘these people know that I went from one synagogue to another to imprison and beat those who believe in you. 20And when the blood of your martyr22:20 Or witness Stephen was shed, I stood there giving my approval and guarding the clothes of those who were killing him.’

21“Then the Lord said to me, ‘Go; I will send you far away to the Gentiles.’

Paul the Roman Citizen

22The crowd listened to Paul until he said this. Then they raised their voices and shouted, “Rid the earth of him! He’s not fit to live!”

23As they were shouting and throwing off their cloaks and flinging dust into the air, 24the commander ordered that Paul be taken into the barracks. He directed that he be flogged and interrogated in order to find out why the people were shouting at him like this. 25As they stretched him out to flog him, Paul said to the centurion standing there, “Is it legal for you to flog a Roman citizen who hasn’t even been found guilty?”

26When the centurion heard this, he went to the commander and reported it. “What are you going to do?” he asked. “This man is a Roman citizen.”

27The commander went to Paul and asked, “Tell me, are you a Roman citizen?”

“Yes, I am,” he answered.

28Then the commander said, “I had to pay a lot of money for my citizenship.”

“But I was born a citizen,” Paul replied.

29Those who were about to interrogate him withdrew immediately. The commander himself was alarmed when he realized that he had put Paul, a Roman citizen, in chains.

Paul Before the Sanhedrin

30The commander wanted to find out exactly why Paul was being accused by the Jews. So the next day he released him and ordered the chief priests and all the members of the Sanhedrin to assemble. Then he brought Paul and had him stand before them.