Prin Macedonia și Grecia
1Când s‑a sfârșit tulburarea, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce i‑a încurajat, și‑a luat rămas bun și a plecat în Macedonia. 2A călătorit prin părțile acelea și i‑a încurajat pe credincioși prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3unde a stat timp de trei luni. Tocmai când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui; atunci el a luat decizia să se întoarcă prin Macedonia. 4Îl însoțeau Sopater, fiul lui Pirus din Beroia –, Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia4 Vezi nota de la 2:9.. 5Aceștia au luat‑o înainte și ne‑au5 Vezi nota de la 16:10. așteptat în Troa. 6Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.
Învierea lui Eutih
7În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea7 Posibilă referire la Cina Domnului (vezi Lc. 22:19; F.A. 2:42)., Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și astfel și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l‑a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. 10Pavel a coborât, s‑a aplecat asupra lui și l‑a luat în brațe10 Vezi 1 Regi 17:21., zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“ 11Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutat cu ei destul de mult timp, până în zori, după care a plecat. 12Tânărul a fost adus viu, și ei au fost nespus de încurajați.
Pavel își ia rămas bun de la bătrânii din Efes
13Noi ne‑am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat. 14Când s‑a întâlnit cu noi în Assos, l‑am luat și ne‑am dus în Mitilene. 15De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne‑am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia16 Vezi nota de la 2:9 [peste tot în capitol]., pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă‑i va fi posibil.
17Din Milet el a trimis la Efes și i‑a chemat pe bătrânii17 Sau: prezbiterii. bisericii.
18Când aceștia au venit la el, le‑a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19slujindu‑I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20N‑am oprit nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu‑vă și învățându‑vă în public și prin case, 21și mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor despre pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus. 22Și acum, iată că, împins22 Lit.: legat. de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Doar Duhul Sfânt mă avertizează23 Sau: mă înștiințează; îmi mărturisește. în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24Însă îmi privesc viața ca nefiind prețioasă pentru mine, ca să‑mi pot sfârși alergarea și slujba pe care am primit‑o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, iată, știu că nu‑mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția. 26De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27Căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28Fiți atenți deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v‑a pus episcopi28 Funcția aceasta este asimilabilă prezbiterilor și pastorilor. Sau supraveghetori. ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu28 Unele mss conțin: Biserica Domnului., pe care El a câștigat‑o prin propriul Său sânge!28 Lit.: prin sângele Lui propriu sau prin sângele propriului Său. Construcția genitivală poate fi tradusă în ambele sensuri: prin Însuși sângele Său sau prin sângele propriului Său (Fiu). 29Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma. 30Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să‑i tragă pe ucenici după ei. 31De aceea, vegheați, aducându‑vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi! 32Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți! 33N‑am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui. 34Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine. 35În toate v‑am arătat că, ostenindu‑ne astfel, trebuie să‑i ajutăm pe cei neputincioși și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești!»“
36După ce a spus acestea, s‑a pus în genunchi împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l‑au sărutat mult. 38Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu‑i vor mai vedea fața. Apoi l‑au însoțit până la corabie.
Através da Macedónia e Grécia
1Acabada a confusão, Paulo reuniu os discípulos, dirigiu-lhes uma mensagem de encorajamento, despediu-se e partiu para a Macedónia. 2Viajou através dessa região, encorajando os crentes em todas as vilas e cidades. Depois chegou à Grécia, 3ficando ali durante três meses. Preparava-se para embarcar para a Síria, quando descobriu que os judeus conspiravam contra a sua vida. Resolveu então ir primeiro ao norte, à Macedónia.
4Acompanharam-no: Sópatro, filho de Pirro, de Bereia; Aristarco e Segundo de Tessalónica; Gaio de Derbe; Timóteo; Tíquico e Trófimo que eram da província da Ásia. 5Estes últimos, tendo partido à frente, esperaram-nos em Tróade. 6Mal terminaram as cerimónias da Páscoa, embarcámos em Filipos e passados cinco dias chegávamos a Tróade, na província da Ásia, onde ficámos uma semana.
Êutico é ressuscitado em Tróade
7No domingo, reunimo-nos para cear juntos. Paulo pregou nesse encontro e, porque ia partir no dia seguinte, alongou o seu discurso até à meia-noite. 8A sala no andar onde nos reunimos estava iluminada com muitas lâmpadas a óleo. 9E como Paulo prolongasse muito o seu sermão, um jovem chamado Êutico, que estava sentado no parapeito duma janela, adormeceu e caiu da altura de três andares, tendo morrido. 10Paulo desceu e, levantando-o nos braços, disse: “Não se preocupem; ele está vivo!” 11Voltaram todos para cima e tomaram juntos uma refeição. Paulo ainda lhes falou longamente e já era madrugada quando partiu. 12Levaram o rapaz dali vivo, o que os deixou não pouco consolados.
A despedida de Paulo dos anciãos de Éfeso
13Nós seguimos à frente de barco e navegámos até Asson, onde ficámos de receber Paulo, pois assim ele no-lo ordenara, ponde-se ele a caminho por terra. 14Ali, reuniu-se connosco e embarcámos juntos para Mitilene. 15No dia seguinte passámos junto a Quio; no outro aproámos a Samos; um dia mais tarde chegámos a Mileto.
16Paulo resolvera não parar em Éfeso desta vez, para evitar passar tempo na província da Ásia, visto ter pressa em chegar a Jerusalém, se possível para celebrar o Pentecostes. 17Por isso, quando desembarcámos em Mileto, mandou recado aos anciãos da igreja de Éfeso, pedindo-lhes para virem ter com ele.
18Quando chegaram, disse-lhes: “Desde o dia em que desembarquei na província da Ásia, até agora, sabem de que modo tenho passado todo o tempo na vossa companhia 19servindo humildemente o Senhor, no meio de lágrimas e grandes perigos, devido às conspirações dos judeus contra a minha vida. 20No entanto, nunca deixei de dizer-vos nem de ensinar-vos tudo o que vos fosse útil, quer publicamente quer em vossas casas. 21O meu testemunho tanto para os judeus como para gentios tem sido o mesmo: que é preciso arrependerem-se do pecado, converterem-se a Deus e crerem no nosso Senhor Jesus Cristo.
22Agora sigo para Jerusalém, levado pelo Espírito Santo, sem saber o que me espera, 23a não ser que o Espírito Santo me tem dito que me esperam a prisão e o sofrimento, de cidade em cidade. 24Porém, não atribuo à minha vida valor algum se não completar a carreira e cumprir a tarefa que me foi confiada pelo Senhor Jesus, ou seja, dar testemunho do evangelho da graça de Deus.
25Sei bem que nenhum de vocês, junto de quem estive a pregar o reino de Deus, nunca mais tornará a ver-me. 26Por isso, vos testemunho solenemente, hoje mesmo, que estou inocente da perdição eterna seja de quem for; 27pois nunca deixei de vos anunciar integralmente a vontade de Deus.
28Olhem agora por vocês próprios e pelo rebanho de Deus, sobre o qual o Espírito Santo vos constituiu líderes, para alimentar a igreja que Jesus comprou com o seu próprio sangue. 29Sei muito bem que, quando vos deixar, hão de aparecer no vosso meio mestres que, como lobos ferozes, não pouparão o rebanho. 30Mesmo alguns de vocês hão de torcer a verdade só para arranjar discípulos.
31Cuidado e vigiem! Lembrem-se dos três anos que convosco passei, do meu constante cuidado noite e dia, aconselhando-vos e avisando-vos, até com lágrimas. 32E agora confio-vos a Deus, ao seu cuidado e à palavra da sua graça. É esta palavra que pode construir a vossa fé e garantir-vos a herança que vos reserva, a vocês e a todos os que são santificados.
33Nunca cobicei nem prata nem ouro, nem o vestuário, nem as riquezas de ninguém. 34Sabem que estas minhas mãos trabalharam para me sustentar, e até para atender às necessidades dos que estavam comigo. 35Em tudo, quis mostrar-vos como, trabalhando esforçadamente, devemos auxiliar os fracos e lembrar-nos das palavras do Senhor Jesus: ‘É mais feliz dar do que receber!’ ”
36Quando acabou de falar, ajoelhou-se e orou com todos os crentes. 37Todos choravam copiosamente, abraçando e beijando Paulo, 38entristecendo-se, sobretudo, por ele ter dito que nunca mais eles haveriam de o ver. Seguidamente, acompanharam-no até ao navio.
