Coborârea Duhului Sfânt
1Când a sosit ziua Cincizecimii1 Gr.: Pentecoste, denumirea în greacă a Sărbătorii Săptămânilor (vezi Lev. 23:15-22), sărbătoare ce avea loc la cincizeci de zile după Paște. În perioada NT, sărbătoarea aniversa darea Legii pe muntele Sinai, fiind un moment de rededicare față de legământul mozaic. Ea era, în același timp, una dintre cele trei sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat israelit (vezi Deut. 16:16)., erau cu toții la un loc. 2Și deodată, din cer a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic2 Vântul sau suflarea sunt asociate de obicei în Biblie cu Duhul Sfânt (vezi Eze. 37:9, 14; In. 3:8; 20:22). și a umplut toată casa în care ședeau ei. 3Li s‑au arătat niște limbi ca de foc3 În VT, focul este adesea un simbol al prezenței divine (vezi Ex. 3:2; 19:18). În Ex. 19:18 se menționează că Dumnezeu coboară în mijlocul focului pentru a iniția legământul cu poporul Său., care s‑au împărțit și s‑au așezat pe fiecare dintre ei.3 Sau: care s‑au împrăștiat și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice neam de sub cer. 6Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu‑se acolo propria sa limbă. 7Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc?! 8Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu‑se propria noastră limbă în care ne‑am născut?! 9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia9 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică., 10din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena10 Partea de vest a Libiei, Libia Cirenaica., vizitatori din Roma, 11iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu‑se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“ 12Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“
Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii
14Dar Petru s‑a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și‑a ridicat glasul și le‑a vorbit astfel:
– Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi15 Ora 9:00., 16ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi turna din Duhul Meu peste orice om.17 Gr.: carne.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea17 Lit.: vor vedea. viziuni,
iar bătrânii voștri vor avea17 Lit.: vor visa. vise!
18Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în acele zile
și vor profeți.
19Voi face minuni sus în cer
și semne jos pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
20Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.
21Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!“21 Vezi Ioel 2:28-32.
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le‑a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fără de Lege23 Adică neamurile, cei care nu aveau Legea.! 24Dumnezeu însă L‑a înviat, dezlegându‑L de durerile24 Termenul grecesc este asociat de obicei în NT cu durerile nașterii. morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba26 Textul citează Ps. 16:9 în versiunea LXX, unde se folosește termenul limba în loc de sufletul (cum apare în TM).!
Mai mult, trupul meu va locui în speranță,
27căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților27 Gr.: Hades
și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții;
mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“28 Vezi Ps. 16:8-11.
29Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că‑l va pune pe tronul lui pe unul din rodul trupului lui30 Lit.: rodul coapsei lui. Vezi 2 Sam. 7:12-13; Ps. 132:11., 31deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori. 33Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el însuși zice:
„Domnul I‑a zis Domnului meu34 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.:
«Șezi la dreapta Mea,
35până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș35 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). pentru picioarele Tale!»“35 Vezi Ps. 110:1.
36Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Cristos36 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]. pe acest Isus, pe Care L‑ați răstignit voi!
37Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i‑au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli:
– Bărbați, fraților, ce să facem?
38Petru le‑a răspuns:
– Pocăiți‑vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos38 Această formulă scurtă nu este în contradicție cu cea completă, din Mt. 28:19. În F.A., ea subliniază autoritatea lui Isus în ce privește mântuirea, subliniind în același timp distincția dintre botezul în Numele lui Isus și cel propovăduit de Ioan (vezi 19:4-5). spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt! 39Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!
40Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna, zicând:
– Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații corupte!
41Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor.
Părtășia credincioșilor
42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate în comun. 45Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, după cum avea nevoie fiecare. 46În fiecare zi continuau să se întâlnească, în același gând, în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și simplitate a inimii, 47Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Témoins à Jérusalem
Le don de l’Esprit
1Quand le jour de la Pentecôte arriva, ils2.1 Voir 1.14-15, 26 ; 2.14, 32. étaient tous rassemblés au même endroit. 2Tout à coup, un grand bruit survint du ciel : c’était comme si un violent coup de vent s’abattait sur eux et remplissait toute la maison où ils se trouvaient assis. 3Au même moment, ils virent apparaître des sortes de langues qui ressemblaient à des flammèches. Elles se séparèrent et allèrent se poser sur la tête de chacun d’eux. 4Aussitôt, ils furent tous remplis du Saint-Esprit et commencèrent à parler dans différentes langues, chacun s’exprimant comme le Saint-Esprit lui donnait de le faire.
5Or, à ce moment-là, des Juifs pieux, venus de chez tous les peuples du monde, séjournaient à Jérusalem. 6En entendant ce bruit, ils accoururent en foule et furent saisis de stupeur. En effet, chacun d’eux les entendait parler dans sa propre langue. 7Dans leur étonnement, ils n’en croyaient pas leurs oreilles et disaient : Voyons ! Ces gens qui parlent, ne viennent-ils pas tous de Galilée ? 8Comment se fait-il donc que nous les entendions s’exprimer chacun dans notre langue maternelle ? 9Nous sommes Parthes, Mèdes ou Elamites, nous habitons la Mésopotamie, la Judée, la Cappadoce, le Pont ou la province d’Asie, 10la Phrygie ou la Pamphylie, l’Egypte ou le territoire de la Libye près de Cyrène2.10 Cyrène: les Juifs étaient nombreux en Egypte et dans la Cyrénaïque (à l’ouest de l’Egypte). Ceux qui étaient revenus de là-bas à Jérusalem avaient leur propre synagogue., ou bien, nous vivons à Rome, nous sommes juifs de naissance ou par conversion, 11nous venons de la Crète ou de l’Arabie, et pourtant chacun de nous les entend parler dans sa propre langue des choses merveilleuses que Dieu a accomplies !
12Ils n’en revenaient pas. Plongés dans la plus grande perplexité, ils se demandaient entre eux : « Qu’est-ce que cela peut bien vouloir dire ? » 13Mais d’autres tournaient la chose en ridicule : « C’est le vin doux, disaient-ils. Ils ont trop bu ! »
Pierre témoin de Jésus-Christ
14Alors Pierre se leva entouré des Onze et, d’une voix forte, il dit à la foule :
Ecoutez-moi bien, vous qui habitez la Judée et vous tous qui séjournez à Jérusalem : comprenez ce qui se passe. 15Certains d’entre vous insinuent que ces hommes seraient ivres. Pas du tout ! Il est à peine neuf heures du matin ! 16Mais maintenant se réalise ce qu’avait annoncé le prophète Joël :
17Voici ce qui arrivera, dit Dieu, ╵dans les jours de la fin des temps :
Je répandrai de mon Esprit ╵sur tout le monde.
Vos fils, vos filles prophétiseront2.17 Dans l’ensemble du Nouveau Testament, le verbe prophétiser a été traduit par : apporter, transmettre, des messages inspirés par Dieu, ce que Dieu inspire.,
vos jeunes gens, par des visions,
vos vieillards, par des songes,
recevront des révélations.
18Oui, sur mes serviteurs, ╵comme sur mes servantes,
je répandrai de mon Esprit, ╵en ces jours-là :
ils prophétiseront.
19Je ferai des miracles ╵et là-haut, dans le ciel,
et ici-bas sur terre, ╵des signes prodigieux :
du sang, du feu ╵et des colonnes de fumée.
20Et le soleil s’obscurcira,
la lune deviendra de sang,
avant la venue du jour du Seigneur,
ce jour grand et glorieux.
21Alors seront sauvés ╵tous ceux qui invoqueront le Seigneur2.21 Jl 3.1-5, cité selon l’ancienne version grecque..
22Ecoutez bien, Israélites, ce que j’ai à vous dire. Vous le savez tous : Jésus de Nazareth – cet homme dont Dieu vous a montré qu’il l’approuvait en accomplissant, par son moyen, au milieu de vous des miracles, des signes et des actes extraordinaires – 23a été livré entre vos mains conformément à la décision que Dieu avait prise et au projet qu’il avait établi d’avance. Et vous, vous l’avez tué en le faisant crucifier par des hommes qui ne connaissent pas Dieu. 24Mais Dieu a brisé les liens de la mort : il l’a ressuscité, car il était impossible que la mort le retienne captif. 25En effet, David dit de lui :
Je garde constamment ╵les yeux fixés sur le Seigneur,
car il est à ma droite, ╵pour que je ne vacille pas.
26Voilà pourquoi mon cœur ╵est dans la joie ╵et mes paroles ╵débordent d’allégresse.
Même mon corps reposera ╵dans l’espérance ;
27tu ne m’abandonneras pas ╵dans le séjour des morts,
tu ne laisseras pas ╵un homme qui t’est dévoué ╵se décomposer dans la tombe.
28Car tu m’as fait connaître ╵le chemin de la vie,
et tu me combleras ╵de joie en ta présence2.28 Ps 16.8-11 cité selon l’ancienne version grecque..
29Mes frères, permettez-moi de vous parler franchement : le patriarche2.29 patriarche: les ancêtres des Israélites (Abraham, Isaac, Jacob et les douze fils de celui-ci) étaient appelés patriarches. Par extension, ce titre était aussi appliqué à d’autres figures de l’Ancien Testament, comme ici au roi David. David est bel et bien mort et enterré. Son tombeau2.29 Ce tombeau, bien connu et vénéré, se trouvait sur le mont Sion. existe encore près d’ici aujourd’hui. 30Mais il était prophète et il savait que Dieu lui avait promis, sous la foi du serment, de faire asseoir sur son trône un de ses descendants2.30 Ps 132.11 ; 2 S 7.16 ; 1 Ch 17.12.. 31Ainsi il a entrevu par avance la résurrection du Messie, et c’est d’elle qu’il parle en disant que Dieu ne l’abandonnera pas dans le séjour des morts et qu’il ne laissera pas son corps se décomposer2.31 Ps 16.10..
32Dieu a ressuscité ce Jésus dont je parle : nous en sommes tous témoins. 33Ensuite, il a été élevé pour siéger à la droite de Dieu2.33 Autre traduction : élevé par la main droite de Dieu.. Et maintenant, comme Dieu l’a promis, il a reçu du Père l’Esprit Saint et il l’a répandu sur nous. C’est là ce que vous voyez et entendez.
34En effet, David, lui, n’est pas monté au ciel, mais il a dit :
Le Seigneur a dit à mon Seigneur :
Viens siéger à ma droite2.34 La droite du roi est la place d’honneur (Ps 45.10 ; 1 R 2.19).
35jusqu’à ce que j’aie mis ╵tes ennemis ╵à terre sous tes pieds2.35 Ps 110.1..
36Voici donc ce que tout le peuple d’Israël doit savoir avec une entière certitude : Dieu a fait Seigneur et Messie ce Jésus que vous avez crucifié.
Les premiers croyants
37Ce discours toucha profondément ceux qui l’avaient entendu. Ils demandèrent à Pierre et aux autres apôtres : Frères, que devons-nous faire ?
38Pierre leur répondit : Changez2.38 Autres traductions : repentez-vous ou changez d’attitude ou changez de comportement., et que chacun de vous se fasse baptiser au nom de Jésus-Christ, pour que vos péchés vous soient pardonnés. Alors, vous recevrez le don du Saint-Esprit. 39Car la promesse est pour vous, pour vos enfants, et pour ceux qui vivent dans les pays lointains, tous ceux que le Seigneur notre Dieu fera venir à lui2.39 Voir Jl 3.5..
40Pierre continuait, avec instance, à leur adresser d’autres paroles pour les persuader, et il les encourageait, leur disant : Recevez le salut, séparez-vous de cette génération dévoyée.
41Ceux qui acceptèrent les paroles de Pierre se firent baptiser et, ce jour-là, environ trois mille personnes furent ajoutées au nombre des croyants.
42Dès lors, ils s’attachaient à écouter assidûment l’enseignement des apôtres, à vivre en communion les uns avec les autres, à rompre le pain2.42 rompre le pain: il pourrait s’agir de repas communs où l’on prenait la cène. et à prier ensemble. 43Tout le monde était très impressionné, car les apôtres accomplissaient beaucoup de prodiges et de signes miraculeux. 44Tous les croyants vivaient unis entre eux et partageaient tout ce qu’ils possédaient. 45Ils vendaient leurs propriétés et leurs biens et répartissaient l’argent entre tous, selon les besoins de chacun.
46Tous les jours, d’un commun accord, ils se retrouvaient dans la cour du Temple ; ils rompaient le pain dans les maisons, et prenaient leurs repas dans la joie, avec simplicité de cœur. 47Ils louaient Dieu, et le peuple tout entier leur était favorable.
Le Seigneur ajoutait chaque jour à leur communauté ceux qu’il sauvait.
