Faptele Apostolilor 19 – NTLR & CST

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 19:1-41

Pavel în Efes

1În timp ce Apollos era în Corint, Pavel, după ce a călătorit prin regiunile de sus1 Lit.: părțile de sus, cu referire la podișurile înalte din interiorul Asiei Mici. Pavel călătorește spre Efes, cetate situată pe coasta de vest a Asiei Mici., a coborât în Efes1 Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici și cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice..

Acolo a găsit câțiva ucenici 2și i‑a întrebat:

– Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?

Ei i‑au răspuns:

– Dar nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt!

3El le‑a zis:

– Atunci cu ce botez ați fost botezați?

Ei i‑au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

4Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea poporului să creadă în Cel Ce avea să vină după el, adică în Isus.

5Când au auzit ei aceasta, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6Când Pavel și‑a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7Erau cam doisprezece bărbați, cu toții.

8Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, discutând și încercând să‑i convingă cu privire la lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu. 9Dar fiindcă unii erau împietriți și neascultători, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s‑a depărtat de ei și i‑a separat pe ucenici de aceștia. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeri9 O încăpere unde învățătorii se întâlneau cu cei pe care îi învățau. a lui Tiranus. 10Lucrul acesta a durat doi ani, astfel că toți cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Și Dumnezeu făcea minuni nemaiîntâlnite prin mâinile lui Pavel, 12așa încât celor bolnavi le erau aduse până și batistele sau șorțurile12 Unii comentatori sunt de părere că termenul grecesc se referă la șorțurile purtate de lucrători, în timp ce alții îl asociază, mai degrabă, cu un anumit fel de bandaj folosit ca pansament. care atinseseră trupul acestuia, iar bolile îi părăseau și duhurile rele ieșeau din ei.

Cei șapte fii ai lui Sceva

13Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând:

– Vă poruncesc prin Isus, pe Care‑L predică Pavel!

14Cei ce făceau lucrul aceasta erau șapte fii ai unui anume Sceva, un mare preot14 Fie era din familia marilor preoți, fie își atribuia această descendență sau titlul de mare preot. iudeu.

15Dar duhul cel rău, răspunzând, le‑a zis:

– Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?!

16Și sărind asupra lor, omul în care era duhul cel rău i‑a bătut pe toți și i‑a învins, astfel că ei au fugit din casa aceea goi și răniți. 17Lucrul acesta a fost cunoscut atât de toți iudeii, cât și de toți grecii care locuiau în Efes. Și pe toți i‑a cuprins frica, iar Numele Domnului Isus era preamărit. 18Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să‑și istorisească faptele. 19Și mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adunat cărțile și le‑au ars înaintea tuturor.19 Magia înflorise foarte mult în Efes. Exista chiar și o categorie de formule magice, numită efesia grammatta. Au calculat prețul acestora și l‑au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginți19 Probabil drahme sau denari. O drahmă era aproape echivalentul unui denar, care reprezenta plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi).. 20Astfel, prin puterea Domnului, Cuvântul se răspândea și se întărea.

O mare tulburare în Efes

21După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel și‑a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia21 Vezi nota de la 18:27.. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma!“ 22I‑a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastos, doi dintre cei care îl ajutau, iar el a mai rămas un timp în Asia22 Vezi nota de la 2:9..

23În vremea aceea, s‑a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24Căci cineva pe nume Demetrius, un argintar, făcea temple de argint24 Replici în argint ale templului zeiței Artemis. de‑ale lui Artemis24 În mitologia greacă, Artemis (Diana la romani) era zeița vânătorii, a lunii și a naturii. Artemis din Efes împrumutase, probabil, caracteristicile zeiței Cibela (zeița-mamă, zeița fertilității), care era venerată în toată Asia Mică. Atât problema asimilării, în Efes, a lui Artemis de către Cibela, cât și presupusa practică a prostituției sacre continuă să fie subiecte dezbătute în rândul specialiștilor. și aducea lucrătorilor nu puțin câștig.24 Demetrius era probabil conducătorul breslei argintarilor din Efes. 25El i‑a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le‑a zis: „Bărbaților, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta. 26Iar acum vedeți și auziți că nu doar în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mulțime destul de mare de oameni, spunând că dumnezeii făcuți de mâini omenești nu sunt de fapt dumnezei. 27Prin urmare, există nu doar pericolul ca această muncă a noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis, cea la care se închină toată Asia și întreaga lume, să fie considerat o nimica și însăși măreția ei să fie distrusă.“

28Auzind aceasta, s‑au umplut de furie și au început să strige, zicând: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29Cetatea s‑a umplut de zarvă. S‑au repezit într‑un singur gând spre teatru, înșfăcându‑i și pe macedonenii Gaius și Aristarhus, însoțitorii de drum ai lui Pavel. 30Pavel voia să vină la mulțime, dar ucenicii nu l‑au lăsat. 31Chiar și unii dintre conducătorii Asiei31 Sintagma conducătorii Asiei este traducerea termenului grecesc asiarchon. Este vorba de oameni bogați și influenți, funcționari imperiali ai provinciei Asia și reprezentanți ai cultului imperial în provincie. (Împărații romani, începând cu Augustus, erau divinizați după moarte, constituindu‑se astfel un cult al împăratului care avea temple și preoți; au fost câțiva împărați care au pretins divinizarea lor și în timpul vieții.), care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu se ducă la teatru. 32Unii strigau ceva, alții strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau din ce cauză se adunaseră. 33Unii din mulțime l‑au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față. Alexandru a făcut semn cu mâna, dorind să se apere înaintea mulțimii, 34dar ei, recunoscându‑l că este iudeu, au strigat cu toții într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35După ce funcționarul35 Secretarul sau notarul cetății, reprezentantul executiv al adunării cetății. Era cel mai important funcționar local (având un statut similar cu acela de primar din zilele noastre), făcând legătura între autoritățile locale și cele romane. cetății a liniștit mulțimea, a zis: „Bărbați efeseni, cine este omul acela care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a imaginii ei căzute din cer35 Mulți specialiști sunt de părere că imaginea ei căzută din cer s‑ar referi la o bucată de meteorit pe care oamenii o considerau drept sacră, deoarece căzuse din cer.?! 36Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, este nevoie să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit. 37Căci i‑ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici jefuitori ai templului, nici blasfemiatori ai zeiței noastre! 38Deci, dacă într-adevăr Demetrius și lucrătorii lui au o acuzație împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise și există proconsuli38 Probabil la modul general, nu în sensul că în Efes s‑ar fi găsit mai multe tribunale și mai mulți proconsuli. Sau, dacă textul este luat în sens literal, trebuie știut că în anul 54 d.Cr., cu ocazia înscăunării lui Nero, proconsulul Asiei (Marcus Junius Silanus) a fost otrăvit de subordonații săi, Helius și Celer, care au rămas proconsuli până la sosirea succesorului oficial (vezi Tacitus, Anale, 13.1).. Să se acuze acolo unii pe alții! 39Dacă însă vreți ceva în plus, se va clarifica într‑o adunare legală39 O astfel de adunare se ținea de trei ori pe lună.. 40Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există niciun motiv ca să putem da explicații pentru agitația aceasta.“ 41Și zicând acestea, a dat drumul adunării.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Hechos 19:1-41

Pablo en Éfeso

1Mientras Apolos estaba en Corinto, Pablo recorrió las regiones del interior y llegó a Éfeso. Allí encontró a algunos discípulos.

2―¿Recibisteis el Espíritu Santo cuando creísteis? —les preguntó.

―No, ni siquiera hemos oído hablar del Espíritu Santo —respondieron.

3―Entonces, ¿qué bautismo recibisteis?

―El bautismo de Juan.

4Pablo les explicó:

―El bautismo de Juan no era más que un bautismo de arrepentimiento. Decía al pueblo que creyera en el que venía después de él, es decir, en Jesús.

5Al oír esto, fueron bautizados en el nombre del Señor Jesús. 6Cuando Pablo les impuso las manos, el Espíritu Santo vino sobre ellos, y empezaron a hablar en lenguas y a profetizar. 7Eran en total unos doce hombres.

8Pablo entró en la sinagoga y habló allí con toda valentía durante tres meses. Discutía acerca del reino de Dios, tratando de convencerlos, 9pero algunos se negaron obstinadamente a creer, y ante la congregación hablaban mal del Camino. Así que Pablo se alejó de ellos y formó un grupo aparte con los discípulos; y a diario debatía en la escuela de Tirano. 10Esto continuó por espacio de dos años, de modo que todos los judíos y los griegos que vivían en la provincia de Asia llegaron a escuchar la palabra del Señor.

11Dios hacía milagros extraordinarios por medio de Pablo, 12hasta tal punto que a los enfermos les llevaban pañuelos y delantales que habían tocado el cuerpo de Pablo, y quedaban sanos de sus enfermedades, y los espíritus malignos salían de ellos.

13Algunos judíos que andaban expulsando espíritus malignos intentaron invocar sobre los endemoniados el nombre del Señor Jesús. Decían: «¡En el nombre de Jesús, a quien Pablo predica, os ordeno que salgáis!» 14Esto lo hacían siete hijos de un tal Esceva, que era uno de los jefes de los sacerdotes judíos.

15Un día el espíritu maligno les replicó: «Conozco a Jesús, y sé quién es Pablo, pero vosotros ¿quiénes sois?» 16Y, abalanzándose sobre ellos, el hombre que tenía el espíritu maligno los dominó a todos. Los maltrató con tanta violencia que huyeron de la casa desnudos y heridos.

17Cuando se enteraron los judíos y los griegos que vivían en Éfeso, el temor se apoderó de todos ellos, y el nombre del Señor Jesús era glorificado. 18Muchos de los que habían creído llegaban ahora y confesaban públicamente sus prácticas malvadas. 19Un buen número de los que practicaban la hechicería juntaron sus libros en un montón y los quemaron delante de todos. Cuando calcularon el precio de aquellos libros, resultó un total de cincuenta mil monedas de plata.19:19 monedas de plata. Es decir, dracmas. 20Así la palabra del Señor crecía y se difundía con poder arrollador.

21Después de todos estos sucesos, Pablo tomó la determinación de ir a Jerusalén, pasando por Macedonia y Acaya. Decía: «Después de estar allí, tengo que visitar Roma». 22Entonces envió a Macedonia a dos de sus ayudantes, Timoteo y Erasto, mientras él se quedaba por algún tiempo en la provincia de Asia.

El disturbio en Éfeso

23Por aquellos días se produjo un gran disturbio a propósito del Camino. 24Un platero llamado Demetrio, que hacía figuras en plata del templo de Artemisa,19:24 Nombre griego de la Diana de los romanos; también en vv. 27,28,34 y 35. proporcionaba a los artesanos no poca ganancia. 25Los reunió con otros obreros del ramo y les dijo:

―Compañeros, vosotros sabéis que obtenemos buenos ingresos de este oficio. 26Os consta además que el tal Pablo ha logrado persuadir a mucha gente no solo en Éfeso, sino en casi toda la provincia de Asia. Él sostiene que no son dioses los que se hacen con las manos. 27Ahora bien, no solo hay el peligro de que se desprestigie nuestro oficio, sino también de que el templo de la gran diosa Artemisa sea menospreciado, y que la diosa misma, a quien adoran toda la provincia de Asia y el mundo entero, sea despojada de su divina majestad.

28Al oír esto, se enfurecieron y comenzaron a gritar:

―¡Grande es Artemisa de los efesios!

29En seguida toda la ciudad se alborotó. La turba en masa se precipitó en el teatro, arrastrando a Gayo y a Aristarco, compañeros de viaje de Pablo, que eran de Macedonia. 30Pablo quiso presentarse ante la multitud, pero los discípulos no se lo permitieron. 31Incluso algunas autoridades de la provincia, que eran amigos de Pablo, le enviaron un recado, rogándole que no se arriesgara a entrar en el teatro.

32Había confusión en la asamblea. Cada uno gritaba una cosa distinta, y la mayoría ni siquiera sabía para qué se habían reunido. 33Los judíos empujaron a un tal Alejandro hacia adelante, y algunos de entre la multitud lo sacaron para que tomara la palabra. Él agitó la mano para pedir silencio y presentar su defensa ante el pueblo. 34Pero, cuando se dieron cuenta de que era judío, todos se pusieron a gritar al unísono como por dos horas:

―¡Grande es Artemisa de los efesios!

35El secretario del concejo municipal logró calmar a la multitud y dijo:

―Ciudadanos de Éfeso, ¿acaso no sabe todo el mundo que la ciudad de Éfeso es guardiana del templo de la gran Artemisa y de su estatua bajada del cielo? 36Ya que estos hechos son innegables, es preciso que os calméis y no hagáis nada precipitadamente. 37Vosotros habéis traído a estos hombres, aunque ellos no han cometido ningún sacrilegio ni han blasfemado contra nuestra diosa. 38Así que, si Demetrio y sus compañeros de oficio tienen alguna queja contra alguien, para eso hay tribunales y gobernadores.19:38 gobernadores. Lit. procónsules. Vayan y presenten allí sus acusaciones unos contra otros. 39Si tenéis alguna otra demanda, que se resuelva en legítima asamblea. 40Tal y como están las cosas, con los sucesos de hoy corremos el riesgo de que nos acusen de causar disturbios. ¿Qué razón podríamos dar de este alboroto, si no hay ninguna?

41Dicho esto, despidió la asamblea.