Faptele Apostolilor 18 – NTLR & PEV

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 18:1-28

În Corint

1După aceea a plecat din Atena și s‑a dus în Corint. 2Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila2 Luca folosește diminutivul, Priscila, în timp ce Pavel folosește numele nediminutivat, Prisca (vezi Rom. 16:3-4; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19)., deoarece Claudiu2 Vezi nota de la 11:28. poruncise ca toți iudeii să plece din Roma2 Edictul respectiv fusese dat în anul 49 d.Cr. (vezi Suetoniu, Viața lui Claudiu, 25).. Pavel s‑a dus la ei 3și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi. 4În fiecare zi de Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și‑i convingea atât pe iudei, cât și pe greci.

5Dar atunci când Silas și Timotei s‑au coborât acolo din Macedonia, Pavel s‑a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. 6Când i s‑au împotrivit și l‑au batjocorit, el și‑a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“

7Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius7 Unele mss conțin: Titus. Iustus, om devotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. 8Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. 9Noaptea, Domnul i‑a vorbit lui Pavel într‑o viziune: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 10căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‑ți facă rău. Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“ 11Astfel, Pavel a stat acolo un an și șase luni și i‑a învățat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea proconsulului Galio

12În timp ce Galio era proconsul12 Vezi nota de la 13:7. Cunoaștem, dintr‑o inscripție descoperită la Delfi, că acest Galio a fost proconsul al Ahaiei între anii 51–52 d.Cr. al Ahaiei, iudeii s‑au ridicat într‑un singur gând împotriva lui Pavel, l‑au dus înaintea scaunului de judecată 13și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într‑un fel care este împotriva Legii13 Sau: împotriva legii, fiind vorba despre legea romană. Iudaismul avea statutul de religio licita (religie acceptată de stat; vezi lucrarea lui Tertulian, Apologeticul), pe când creștinismul, delimitându‑se de iudaism, a devenit religio illicita (religie interzisă de stat).!“ 14Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le‑a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v‑aș îngădui plângerea, iudeilor; 15dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri!“ 16Și i‑a alungat de la scaunul de judecată. 17Atunci ei l‑au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l‑au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să‑i pese de aceasta.

Pavel se întoarce în Antiohia

18Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și‑a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și‑a18 Gramatical, acțiunea se poate referi la Akyla, însă interpretarea tradițională optează pentru Pavel. ras capul în Chencrea18 Chencrea era portul de răsărit care deservea orașul Corint. Corintul era situat pe un istm, între Golful Corint, spre vest, și Golful Saronic, spre est, având câte un port la fiecare dintre cele două golfuri., căci făcuse un jurământ18 Poate fi vorba despre un jurământ de nazireat (vezi Num. 6:1-21) sau despre un jurământ personal, prin care Pavel își arăta mulțumirea față de ajutorul lui Dumnezeu în perioade dificile. Tăierea părului marca încheierea jurământului.. 19Când au ajuns în Efes, i‑a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii. 20Aceștia l‑au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n‑a acceptat, 21ci și‑a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi.“ Și a plecat din Efes pe mare. 22S‑a dat jos în Cezareea22 Vezi nota de la 8:40., s‑a suit la Ierusalim și a salutat biserica, iar apoi a coborât în Antiohia22 Cu referire la capitala Siriei antice.. 23După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei și întărindu‑i pe toți ucenicii.

Apollos

24Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent24 Sau: un bărbat învățat. și tare în Scripturi, a venit în Efes. 25El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și dădea învățătură cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan. 26A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l‑au auzit, l‑au luat acasă și i‑au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu. 27Pentru că el voia să treacă în Ahaia27 Provincie romană care avea capitala la Corint., frații l‑au încurajat și au scris ucenicilor să‑l primească bine. Când a ajuns, el le‑a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși. 28Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.

La Parola è Vita

Atti 18:1-28

1Dopo questi fatti, Paolo partì da Atene e andò a Corinto. In quella città conobbe un certo Giudeo, Aquila, oriundo del Ponto, venuto da poco dallʼItalia con sua moglie, Priscilla. 2Erano stati cacciati dallʼItalia, perché lʼimperatore Claudio aveva ordinato che tutti i Giudei se ne andassero da Roma. 3Paolo viveva e lavorava con loro, dato che facevano lo stesso mestiere: fabbricavano tende.

«Dʼora in poi… i pagani!»

4Ogni sabato, Paolo parlava nella sinagoga e convinceva sia i Greci che i Giudei. 5Però, dopo lʼarrivo di Sila e Timòteo dalla Macedonia, Paolo si dedicò soltanto alla predicazione. Davanti ai Giudei egli sosteneva che Gesù era il Cristo, 6ma i Giudei lo contestavano e lo insultavano in tutti i modi. Allora Paolo si scosse la polvere di dosso in segno di sdegno e disse: «Il vostro sangue ricada su di voi, io non ne ho colpa, da ora in poi predicherò ai pagani!»

7Poi se ne andò di là e rimase in casa di un certo Tizio Giusto, un Greco che seguiva la religione ebraica e aveva la casa contigua alla sinagoga. 8Crispo, il capo della sinagoga, credette nel Signore con tutta la sua famiglia, e anche molti altri cittadini di Corinto, dopo aver ascoltato Paolo, credettero e si fecero battezzare.

9Una notte, il Signore parlò in sogno a Paolo: «Non aver paura!» gli disse, «Parla, non tacere! 10Perché io sono con te e nessuno ti farà del male! Anzi, sappi che ce ne sono molti in questa città, che già appartengono a me». 11Così Paolo si fermò a Corinto per un anno e mezzo, dove insegnò la verità di Dio.

12Ma quando Gallione fu fatto proconsole dʼAcaia, i Giudei, di comune accordo, insorsero contro Paolo, lo trascinarono in tribunale e lo accusarono, dicendo: 13«Questʼuomo convince la gente ad adorare Dio in modo del tutto contrario alla legge ebraica!» 14Ma, mentre Paolo stava già per difendersi, Gallione disse ai suoi accusatori: «Ascoltate, Giudei. Se si trattasse di qualche colpa grave o di un delitto, sarebbe mio dovere ascoltarvi. 15Ma, trattandosi di sottigliezze dottrinali della vostra legge, arrangiatevi da soli! Non mʼinteressa e non voglio essere giudice in queste cose!» 16E li mandò via dal tribunale.

17Allora la folla prese Sòstene, il nuovo capo della sinagoga, e cominciò a picchiarlo proprio davanti al tribunale. Ma Gallione non voleva immischiarsi in queste faccende.

18Paolo rimase a Corinto ancora molti giorni. Poi, dopo aver salutato i credenti di quella città, salpò per la Siria insieme con Priscilla ed Aquila. Siccome aveva fatto un voto, a Cencrea si era fatto tagliare tutti i capelli. 19Giunti ad Efeso, Paolo lasciò i compagni a bordo della nave, poi entrò nella sinagoga per parlare con i Giudei. 20Quelli lo pregarono di rimanere per alcuni giorni, ma Paolo non accettò.

21«Se Dio vorrà, tornerò da voi unʼaltra volta», disse, poi partì da Efeso.

22La prima fermata fu al porto di Cesarèa, da dove raggiunse Gerusalemme. Dopo aver salutato la chiesa locale, proseguì per Antiochia. 23Qui si fermò per qualche giorno, poi ripartì per la Turchia, attraversando la Galazia e la Frigia. Durante il viaggio incoraggiava e rafforzava spiritualmente i discepoli nella fede.

24In quel periodo era capitato ad Efeso un Giudeo, un certo Apollo, ottimo parlatore e studioso delle Scritture, oriundo dʼAlessandria dʼEgitto. 25-26Questi era stato istruito nella via del Signore e pieno di fervore parlava e insegnava esattamente ciò che si riferiva a Gesù, sebbene conoscesse soltanto il battesimo di Giovanni. Cominciò a parlare coraggiosamente nella Sinagoga. Priscilla ed Aquila erano presenti. Allora, dopo averlo ascoltato, lo presero in disparte e gli spiegarono meglio le cose che riguardavano Gesù.

27Apollo aveva intenzione di andare in Grecia, i credenti allora lo incoraggiarono e scrissero ai cristiani greci di accoglierlo bene. Al suo arrivo in Grecia, Apollo, sostenuto dalla grazia di Dio, fu di grande aiuto a quelli che avevano già creduto. 28Egli infatti sapeva tener testa pubblicamente alle obiezioni dei Giudei, dimostrando, con le Scritture alla mano, che Gesù era il Cristo promesso da Dio.