În Corint
1După aceea a plecat din Atena și s‑a dus în Corint. 2Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila2 Luca folosește diminutivul, Priscila, în timp ce Pavel folosește numele nediminutivat, Prisca (vezi Rom. 16:3-4; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19)., deoarece Claudiu2 Vezi nota de la 11:28. poruncise ca toți iudeii să plece din Roma2 Edictul respectiv fusese dat în anul 49 d.Cr. (vezi Suetoniu, Viața lui Claudiu, 25).. Pavel s‑a dus la ei 3și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi. 4În fiecare zi de Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și‑i convingea atât pe iudei, cât și pe greci.
5Dar atunci când Silas și Timotei s‑au coborât acolo din Macedonia, Pavel s‑a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. 6Când i s‑au împotrivit și l‑au batjocorit, el și‑a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“
7Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius7 Unele mss conțin: Titus. Iustus, om devotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. 8Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. 9Noaptea, Domnul i‑a vorbit lui Pavel într‑o viziune: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 10căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‑ți facă rău. Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“ 11Astfel, Pavel a stat acolo un an și șase luni și i‑a învățat Cuvântul lui Dumnezeu.
Pavel înaintea proconsulului Galio
12În timp ce Galio era proconsul12 Vezi nota de la 13:7. Cunoaștem, dintr‑o inscripție descoperită la Delfi, că acest Galio a fost proconsul al Ahaiei între anii 51–52 d.Cr. al Ahaiei, iudeii s‑au ridicat într‑un singur gând împotriva lui Pavel, l‑au dus înaintea scaunului de judecată 13și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într‑un fel care este împotriva Legii13 Sau: împotriva legii, fiind vorba despre legea romană. Iudaismul avea statutul de religio licita (religie acceptată de stat; vezi lucrarea lui Tertulian, Apologeticul), pe când creștinismul, delimitându‑se de iudaism, a devenit religio illicita (religie interzisă de stat).!“ 14Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le‑a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v‑aș îngădui plângerea, iudeilor; 15dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri!“ 16Și i‑a alungat de la scaunul de judecată. 17Atunci ei l‑au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l‑au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să‑i pese de aceasta.
Pavel se întoarce în Antiohia
18Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și‑a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și‑a18 Gramatical, acțiunea se poate referi la Akyla, însă interpretarea tradițională optează pentru Pavel. ras capul în Chencrea18 Chencrea era portul de răsărit care deservea orașul Corint. Corintul era situat pe un istm, între Golful Corint, spre vest, și Golful Saronic, spre est, având câte un port la fiecare dintre cele două golfuri., căci făcuse un jurământ18 Poate fi vorba despre un jurământ de nazireat (vezi Num. 6:1-21) sau despre un jurământ personal, prin care Pavel își arăta mulțumirea față de ajutorul lui Dumnezeu în perioade dificile. Tăierea părului marca încheierea jurământului.. 19Când au ajuns în Efes, i‑a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii. 20Aceștia l‑au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n‑a acceptat, 21ci și‑a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi.“ Și a plecat din Efes pe mare. 22S‑a dat jos în Cezareea22 Vezi nota de la 8:40., s‑a suit la Ierusalim și a salutat biserica, iar apoi a coborât în Antiohia22 Cu referire la capitala Siriei antice.. 23După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei și întărindu‑i pe toți ucenicii.
Apollos
24Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent24 Sau: un bărbat învățat. și tare în Scripturi, a venit în Efes. 25El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și dădea învățătură cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan. 26A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l‑au auzit, l‑au luat acasă și i‑au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu. 27Pentru că el voia să treacă în Ahaia27 Provincie romană care avea capitala la Corint., frații l‑au încurajat și au scris ucenicilor să‑l primească bine. Când a ajuns, el le‑a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși. 28Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.
Em Corinto
1Depois disto, Paulo saiu de Atenas e foi para Corinto, 2onde conheceu um judeu chamado Áquila, nascido no Ponto e que chegara recentemente da Itália com a sua mulher, Priscila. Tinham sido expulsos da Itália, quando Cláudio César ordenou que todos os judeus saíssem de Roma. 3Paulo vivia e trabalhava com eles, pois, como ele próprio, tinham o ofício de fazer tendas.
4Todos os sábados Paulo ia para a sinagoga, tentando convencer tanto judeus como gregos. 5Depois de Silas e Timóteo chegarem da Macedónia, Paulo passava o seu tempo a pregar e a provar aos judeus que Jesus era o Cristo. 6Mas quando os judeus se lhe opuseram e o insultaram, Paulo sacudiu a sua capa em sinal de protesto e disse: “Vocês recusam-se a aceitar e permanecem perdidos! Pois agora a responsabilidade é inteiramente vossa18.6 Literalmente, que o vosso sangue caia sobre a vossa própria cabeça.. Quanto a mim, estou inocente do que vier a acontecer-vos e passarei a ir pregar aos gentios.”
7Depois disto, ficou em casa de Tito Justo, que adorava a Deus e vivia ao lado da sinagoga. 8Crispo, líder da sinagoga, e toda a sua casa creram no Senhor. E muitas outras pessoas em Corinto que o ouviram creram e foram batizadas.
9Certa noite, o Senhor falou a Paulo numa visão: “Nada receies! Fala! Não desistas! 10Estou contigo e ninguém te pode fazer mal. Há nesta cidade muita gente que me pertence.” 11Assim, Paulo ficou ali mais um ano e meio, ensinando a palavra de Deus.
12Contudo, quando Gálio se tornou governador da Acaia, os judeus uniram-se contra Paulo e levaram-no à presença do governador para ser julgado, 13acusando-o: “Este convence os homens a adorarem a Deus de uma forma contrária à lei.” 14Todavia, justamente quando Paulo ia começar a sua defesa, Gálion voltou-se para os acusadores e disse-lhes: “Escutem, judeus! Se neste caso houvesse matéria de crime, ver-me-ia obrigado a ouvir-vos. 15Mas uma vez que se trata de uma questão de palavras e nomes, e da vossa Lei judaica, encarreguem-se vocês do caso. Não estou interessado em ser juiz dessas coisas.” 16E expulsou-os do tribunal. 17Então agarraram em Sóstenes, o líder da sinagoga, e espancaram-no diante do tribunal, mas Gálion não ligou a menor importância.
Priscila, Áquila e Apolo
18Paulo ficou na cidade de Corinto ainda vários dias e, despedindo-se dos cristãos, embarcou para a costa da Síria, levando consigo Priscila e Áquila. Em Cencreia tinha rapado a cabeça, de acordo com o costume judaico, pois fizera um voto. 19Chegado ao porto de Éfeso, deixou os outros em Éfeso, foi à sinagoga e ali argumentou com os judeus sobre o evangelho. 20Estes pediram-lhe que ficasse mais alguns dias, mas Paulo não aceitou a proposta. 21“Tenho forçosamente de estar em Jerusalém para as festas”, disse. No entanto, prometeu regressar mais tarde a Éfeso, se Deus o permitisse. E assim continuou a viagem. 22A próxima paragem foi no porto de Cesareia. Dali, foi visitar a igreja em Jerusalém, seguindo depois para Antioquia. 23Após passar ali algum tempo, tornou a partir para a província da Ásia, atravessando a Galácia e a Frígia, visitando todos os discípulos, animando-os.
24Sucedeu que acabara de chegar a Éfeso, vindo de Alexandria no Egito, um judeu chamado Apolo, que conhecia bem as Escrituras. 25Tinha sido instruído sobre o caminho do Senhor e falava e ensinava os outros com grande entusiasmo no espírito e com exatidão acerca de Jesus. Contudo, conhecia apenas o batismo de João. 26Quando Priscila e Áquila o ouviram pregar com ousadia na sinagoga, convidaram-no para a sua casa e explicaram-lhe mais exatamente o caminho de Deus.
27Apolo tinha a intenção de ir à Acaia, ideia que os discípulos encorajaram. Escreveram, até, aos cristãos dessa região, recomendando-lhes que o aceitassem com agrado. Chegado à Acaia, Apolo ajudou grandemente os que tinham recebido a fé através da graça, 28pois derrubava com poder todos os argumentos dos judeus em debate público, mostrando pelas Escrituras que Jesus era, de facto, o Cristo.
