Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 17:1-34

În Tesalonic

1Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic1 Capitala de atunci a Macedoniei., unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de‑a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând: „Acest Isus, pe Care vi‑L vestesc eu, este Cristosul!“ 4Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s‑au alăturat lui Pavel și Silas. 5Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i‑au căutat pe Pavel și pe Silas ca să‑i aducă afară la mulțime. 6Pentru că nu i‑au găsit, l‑au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății6 Gr.: politarchas, de unde provine cuvântul românesc politarh (dregător)., strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7iar Iason i‑a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s‑au tulburat. 9Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le‑au dat drumul.

În Beroia

10Imediat ce s‑a înnoptat, frații i‑au trimis pe Pavel și pe Silas la Beroia10 Un oraș foarte vechi din Macedonia, de‑a lungul râului Astraeus, la aproximativ 75 km de Tesalonic.. Când au sosit, s‑au dus la sinagoga iudeilor. 11Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați. 13Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Beroia, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14Atunci frații l‑au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15Cei ce îl însoțeau pe Pavel l‑au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel, au plecat înapoi.

În Atena

16În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s‑a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18Unii dintre filozofii epicurieni18 Adepți ai filozofiei lui Epicur (cca. 300 î.Cr.). Epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupați de oameni. Ei aveau drept scop al vieții plăcerea, pe care o defineau ca absență a durerii. Orice religie organizată era considerată rea, epicurienii împotrivindu‑se credinței că, după moarte, cei răi vor fi pedepsiți de către zei. și stoici18 Adepți ai filozofiei lui Zeno (cca. 300 î.Cr.). Stoicii credeau în existența unui „suflet al lumii“ și negau liberul arbitru. Era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute și de umanism. au început să discute cu el.

Unii ziceau:

– Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!

Alții ziceau:

– Se pare că este un predicator al unor divinități străine!

Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.

19Prin urmare, l‑au luat și l‑au dus la Areopag19 La origine, un tribunal atenian luându‑și numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului. Acest tribunal veghea asupra administrării exercitate de funcționarii publici și asupra moravurilor cetățenilor, controla educația cetățenilor și apăra religia statului., zicând:

– Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate la auz. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!

21Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu‑și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:

– Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare23 Sau: mă uitam la sanctuarele voastre., am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut23 Diogenes Laertios (sec. al III‑lea d.Cr.), în opera sa Despre viețile și doctrinele filozofilor, I.10.109, relatează că în Atena, în timpul celei de‑a 46-a olimpiade (596-593 î.Cr.), a izbucnit o epidemie foarte mare. Pentru a opri epidemia, atenienii au adus jertfe tuturor zeilor, însă fără succes. În cele din urmă, l‑au chemat pe Epimenides din Creta pentru a purifica cetatea. Acesta i‑a sfătuit pe atenieni să dea drumul în Areopag mai multor oi flămânde, atât de culoare albă, cât și de culoare neagră, și să înalțe altare anonime (adresate unor zei necunoscuți) în locurile unde aceste oi se opreau și se culcau la pământ. Într‑un final, epidemia s‑a oprit. Cel puțin unul din aceste altare era încă intact în vremea lui Pavel, iar apostolul a decis să îl dea drept exemplu în discursurile sale. Vezi, de asemenea, autorii clasici Pausanias (cca. 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4) și Filostrat (cca. 200 d.Cr., Viața lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), care au vorbit despre existența acestor altare închinate unor zei numiți Agnostoi (care înseamnă Necunoscuți). Aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia și mânia zeilor.. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26Dintr‑un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind hotarele locuinței lor, 27pentru ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și, poate, să‑L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi. 28„Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Din această operă ne‑au rămas doar fragmente, citate în scrierile diverșilor autori de mai târziu. Citatul de față apare în comentariile siriace ale lui Isho’dad din Merv, episcop de Hadatha (cca. 850 d.Cr.). În text, Minos i se adresează lui Zeus, zicând: Ți‑au făurit un mormânt, ție, celui preamăreț și preaînalt / cretanii, întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe. / Dar tu nu ești mort; da, tu trăiești și vei rămâne pe vecie, / căci în tine trăim, ne mișcăm și existăm.; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.“28 Citatul este din Phaenomena, operă a filozofului stoic Aratus din Soli (cca. 300-250 î.Cr.). Aceeași idee apare și la filozoful stoic Cleantes din Assos (330-230 î.Cr.), în opera Imn către Zeus.

29Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n‑ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului. 30Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L‑a hotărât pentru aceasta, dându‑le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L‑a înviat dintre cei morți!

32Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să‑și bată joc, dar alții au zis:

– Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!

33Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Însă unii dintre ei i s‑au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul34 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19)., o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.

Hoffnung für Alle

Apostelgeschichte 17:1-34

Paulus und Silas in Thessalonich

1Paulus und Silas reisten über Amphipolis und Apollonia nach Thessalonich. In dieser Stadt gab es eine Synagoge. 2Wie gewohnt ging Paulus zunächst dorthin und sprach an drei Sabbaten zu den Leuten. Er las ihnen aus der Heiligen Schrift vor 3und erklärte ihnen die jeweiligen Stellen. So zeigte er ihnen, dass der versprochene Retter leiden und sterben und danach von den Toten auferstehen musste. »Und dieser versprochene Retter«, so betonte er, »ist der Jesus, von dem ich euch berichtet habe.« 4Einige Juden ließen sich überzeugen und schlossen sich Paulus und Silas an. Dazu kamen noch viele Griechen, die an den Gott Israels glaubten, sowie nicht wenige einflussreiche Frauen der Stadt.

5Dies weckte Neid und Eifersucht bei den Juden. Mit Hilfe gewalttätiger Männer, die sie von der Straße holten, zettelten sie einen Tumult an und brachten die ganze Stadt in Aufruhr. Dann zogen sie vor das Haus von Jason, in dem Paulus und Silas zu Gast waren, drangen dort ein und wollten die beiden vor die aufgebrachte Menge17,5 Oder: vor die Bürgerversammlung. zerren. 6Paulus und Silas waren aber nicht im Haus, und deshalb schleppte man Jason und einige andere Christen vor die führenden Männer der Stadt. »Diese Kerle, die in der ganzen Welt Unruhe stiften«, schrien sie, »sind jetzt auch hierhergekommen 7und haben sich bei Jason einquartiert. Sie verstoßen gegen die Gesetze des Kaisers und behaupten, ein anderer sei König, nämlich Jesus.« 8Die Volksmenge und die führenden Männer waren außer sich. 9Erst nachdem Jason und die anderen Christen eine Kaution bezahlt hatten, ließ man sie wieder frei.

Neue Schwierigkeiten in Beröa

10Noch in derselben Nacht sorgte die Gemeinde in Thessalonich dafür, dass Paulus und Silas nach Beröa abreisen konnten. Auch dort gingen die beiden gleich wieder in die Synagoge. 11Die Juden in Beröa waren eher bereit, Gottes Botschaft anzunehmen, als die in Thessalonich. Sie hörten sich aufmerksam an, was Paulus und Silas lehrten, und forschten täglich nach, ob dies mit der Heiligen Schrift übereinstimmte. 12Daraufhin begannen viele von ihnen zu glauben, außer den Juden auch zahlreiche angesehene griechische Frauen und Männer.

13Als die Juden in Thessalonich erfuhren, dass Paulus auch in Beröa Gottes Botschaft verkündete, kamen sie dorthin und wiegelten auch hier die Leute auf. 14Doch die Christen in Beröa schickten Paulus sofort aus der Stadt und begleiteten ihn auf dem Weg zur Küste. Silas und Timotheus blieben zurück. 15Die Brüder, die Paulus begleiteten, brachten ihn bis nach Athen, dann kehrten sie nach Beröa zurück. Paulus ließ durch sie ausrichten, dass Silas und Timotheus so schnell wie möglich nachkommen sollten.

Paulus in Athen

16Während Paulus in Athen auf Silas und Timotheus wartete, wurde er zornig über die vielen Götterstatuen in der Stadt. 17Daraufhin sprach er in der Synagoge zu den Juden und den Griechen, die an den Gott Israels glaubten. Außerdem predigte er an jedem Tag auf dem Marktplatz zu den Menschen, die gerade vorbeikamen. 18Bei einer solchen Gelegenheit kam es zu einem Streitgespräch mit einigen Philosophen, und zwar mit Epikureern und Stoikern17,18 Die Epikureer betrachteten ein ruhiges, ungestörtes Leben sowie die Freundschaft als höchste Ideale. Götter spielten bei ihnen keine große Rolle. Bei den Stoikern stand gutes sittliches Handeln im Vordergrund. Dazu gehörten Selbstbeherrschung, Gerechtigkeit, Mut und Pflichterfüllung. . Einige von ihnen meinten: »Dieser Mann ist doch ein Schwätzer!«, andere sagten: »Er scheint von irgendwelchen fremden Göttern zu erzählen.« Denn Paulus hatte von Jesus und seiner Auferstehung gesprochen.17,18 Das griechische Wort für Auferstehung lautet »Anastasis«. Womöglich hielten die Zuhörer »Jesus und Anastasis« für ein Götterpaar. 19Weil die Philosophen mehr über die neue Lehre erfahren wollten, nahmen sie den Apostel mit zu einer Sitzung des Stadtrats von Athen17,19 Wörtlich: zum Areopag. – Der Areopag war in erster Linie für religiöse, ethische, kulturelle, aber auch strafrechtliche Fragen zuständig, und damit auch für Paulus, wenn er unter Verdacht stand, neue Gottheiten einführen zu wollen. Andere Ausleger verstehen den »Areopag« nur als Hinweis auf den gleichnamigen Hügel in Athen.. 20»Was wir von dir hören, ist alles neu und fremd für uns«, erklärten sie Paulus. »Wir möchten gern Genaueres darüber wissen.« 21Denn sowohl die Athener als auch die Fremden in dieser Stadt beschäftigten sich am liebsten damit, Neuigkeiten zu erfahren und weiterzuerzählen.

22Da stellte sich Paulus vor alle, die auf dem Areopag versammelt waren, und rief: »Athener! Mir ist aufgefallen, dass ihr euren Göttern mit großer Hingabe dient; 23denn als ich durch eure Stadt ging und mir eure Heiligtümer ansah, da habe ich sogar einen Altar gefunden, auf dem stand: ›Für einen unbekannten Gott.‹ Diesen Gott, den ihr verehrt, ohne ihn zu kennen, möchte ich euch nun bekannt machen.

24Es ist der Gott, der die Welt und alles, was in ihr ist, geschaffen hat. Dieser Herr des Himmels und der Erde wohnt nicht in Tempeln, die Menschen gebaut haben. 25Er braucht auch nicht die Hilfe und Unterstützung irgendeines Menschen; schließlich ist er es, der allen das Leben gibt und was zum Leben notwendig ist. 26Aus dem einen Menschen, den er geschaffen hat, ließ er die ganze Menschheit hervorgehen, damit sie die Erde bevölkert. Er hat auch bestimmt, wie lange jedes Volk bestehen und in welchen Grenzen es leben soll. 27Das alles hat er getan, weil er wollte, dass die Menschen ihn suchen. Sie sollen mit ihm in Berührung kommen und ihn finden können. Und wirklich, er ist jedem von uns ja so nahe! 28Durch ihn allein leben und handeln wir, ja, ihm verdanken wir alles, was wir sind. So wie es einige eurer Dichter gesagt haben: ›Wir sind seine Kinder.‹17,28 Wörtlich: Denn wir sind auch seines Geschlechts. 29Weil wir nun von Gott abstammen, ist es doch unsinnig zu glauben, dass wir Gott in Statuen aus Gold, Silber oder behauenen Steinen darstellen könnten. Diese sind doch nur Gebilde unserer Kunst und unserer Vorstellungen. 30Bisher haben die Menschen das nicht erkannt, und Gott hatte Geduld mit ihnen. Aber jetzt befiehlt er allen Menschen auf der ganzen Welt, zu ihm umzukehren. 31Denn der Tag ist schon festgesetzt, an dem Gott alle Menschen richten wird; ja, er wird ein gerechtes Urteil sprechen, und zwar durch einen Mann, den er selbst dazu bestimmt hat. Er hat ihn darin bestätigt, indem er ihn von den Toten auferweckte.«

32Als Paulus von der Auferstehung der Toten sprach, begannen einige zu spotten, andere aber meinten: »Darüber wollen wir später noch mehr von dir hören.« 33Paulus verließ jetzt die Versammlung. 34Einige Leute schlossen sich ihm an und fanden zum Glauben. Darunter waren Dionysius, ein Mitglied des Stadtrats, eine Frau, die Damaris hieß, und manche andere.