În Tesalonic
1Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic1 Capitala de atunci a Macedoniei., unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de‑a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând: „Acest Isus, pe Care vi‑L vestesc eu, este Cristosul!“ 4Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s‑au alăturat lui Pavel și Silas. 5Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i‑au căutat pe Pavel și pe Silas ca să‑i aducă afară la mulțime. 6Pentru că nu i‑au găsit, l‑au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății6 Gr.: politarchas, de unde provine cuvântul românesc politarh (dregător)., strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7iar Iason i‑a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s‑au tulburat. 9Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le‑au dat drumul.
În Beroia
10Imediat ce s‑a înnoptat, frații i‑au trimis pe Pavel și pe Silas la Beroia10 Un oraș foarte vechi din Macedonia, de‑a lungul râului Astraeus, la aproximativ 75 km de Tesalonic.. Când au sosit, s‑au dus la sinagoga iudeilor. 11Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați. 13Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Beroia, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14Atunci frații l‑au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15Cei ce îl însoțeau pe Pavel l‑au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel, au plecat înapoi.
În Atena
16În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s‑a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18Unii dintre filozofii epicurieni18 Adepți ai filozofiei lui Epicur (cca. 300 î.Cr.). Epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupați de oameni. Ei aveau drept scop al vieții plăcerea, pe care o defineau ca absență a durerii. Orice religie organizată era considerată rea, epicurienii împotrivindu‑se credinței că, după moarte, cei răi vor fi pedepsiți de către zei. și stoici18 Adepți ai filozofiei lui Zeno (cca. 300 î.Cr.). Stoicii credeau în existența unui „suflet al lumii“ și negau liberul arbitru. Era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute și de umanism. au început să discute cu el.
Unii ziceau:
– Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!
Alții ziceau:
– Se pare că este un predicator al unor divinități străine!
Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
19Prin urmare, l‑au luat și l‑au dus la Areopag19 La origine, un tribunal atenian luându‑și numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului. Acest tribunal veghea asupra administrării exercitate de funcționarii publici și asupra moravurilor cetățenilor, controla educația cetățenilor și apăra religia statului., zicând:
– Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate la auz. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!
21Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu‑și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:
– Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare23 Sau: mă uitam la sanctuarele voastre., am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut“23 Diogenes Laertios (sec. al III‑lea d.Cr.), în opera sa Despre viețile și doctrinele filozofilor, I.10.109, relatează că în Atena, în timpul celei de‑a 46-a olimpiade (596-593 î.Cr.), a izbucnit o epidemie foarte mare. Pentru a opri epidemia, atenienii au adus jertfe tuturor zeilor, însă fără succes. În cele din urmă, l‑au chemat pe Epimenides din Creta pentru a purifica cetatea. Acesta i‑a sfătuit pe atenieni să dea drumul în Areopag mai multor oi flămânde, atât de culoare albă, cât și de culoare neagră, și să înalțe altare anonime (adresate unor zei necunoscuți) în locurile unde aceste oi se opreau și se culcau la pământ. Într‑un final, epidemia s‑a oprit. Cel puțin unul din aceste altare era încă intact în vremea lui Pavel, iar apostolul a decis să îl dea drept exemplu în discursurile sale. Vezi, de asemenea, autorii clasici Pausanias (cca. 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4) și Filostrat (cca. 200 d.Cr., Viața lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), care au vorbit despre existența acestor altare închinate unor zei numiți Agnostoi (care înseamnă Necunoscuți). Aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia și mânia zeilor.. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26Dintr‑un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind hotarele locuinței lor, 27pentru ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și, poate, să‑L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi. 28„Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Din această operă ne‑au rămas doar fragmente, citate în scrierile diverșilor autori de mai târziu. Citatul de față apare în comentariile siriace ale lui Isho’dad din Merv, episcop de Hadatha (cca. 850 d.Cr.). În text, Minos i se adresează lui Zeus, zicând: Ți‑au făurit un mormânt, ție, celui preamăreț și preaînalt / cretanii, întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe. / Dar tu nu ești mort; da, tu trăiești și vei rămâne pe vecie, / căci în tine trăim, ne mișcăm și existăm.; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.“28 Citatul este din Phaenomena, operă a filozofului stoic Aratus din Soli (cca. 300-250 î.Cr.). Aceeași idee apare și la filozoful stoic Cleantes din Assos (330-230 î.Cr.), în opera Imn către Zeus.
29Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n‑ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului. 30Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L‑a desemnat pentru aceasta, dându‑le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L‑a înviat dintre cei morți!
32Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să‑și bată joc, dar alții au zis:
– Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!
33Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Însă unii dintre ei i s‑au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul34 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19)., o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.
Sa Tesalonica
1Miagi sila sa Amfipolis ug sa Apolonia hangtod nga miabot sila sa Tesalonica. Didto sa Tesalonica may simbahan sa mga Judio. 2Ug sumala sa iyang nabatasan, misulod si Pablo sa ilang simbahan, ug sa tulo ka Adlaw nga Igpapahulay nakiglantugi siya sa mga tawo didto. Ang Kasulatan mao ang iyang gigamit 3aron pamatud-an kanila nga ang Cristo kinahanglan gayod nga mag-antos ug mabanhaw. Miingon si Pablo, “Kining Jesus nga akong gisulti kaninyo mao ang Cristo.”17:3 Cristo: Ang buot ipasabot, “Mesiyas” o “Pinili” nga mahimong Manluluwas ug Ginoo nga maghari. 4Ang uban kanila mituo sa gisulti ni Pablo, ug misunod sila kang Pablo ug kang Silas. Daghan usab nga mga Griegong nagasimba sa Dios ug mga inilang babaye ang misunod kanila.
5Apan ang kadagkoan sa mga Judio nasina. Busa gitigom nila ang mga bugoy nga mga istambay. Sa dihang daghan na ang ilang natigom, gisugdan nila paggubot ang tibuok siyudad. Gisulong nila ang balay ni Jason nga maoy gisak-an nilang Pablo aron dad-on sila si Pablo ug Silas atubangan sa mga tawo. 6Apan wala nila makit-i si Pablo ug si Silas, busa gidakop nila si Jason ug ang uban pang mga magtutuo ug giguyod ngadto sa mga pangulo sa siyudad. Sa ilang kasuko kanila ni Pablo naninggit sila, “Kining mga tawhana nagdalag kasamok bisan asa sila moadto tungod sa ilang mga pagtulon-an. Ug karon ania na sila sa atong siyudad. 7Gipadayon pa sila niining Jason sa iyang balay. Kini silang tanan nagasupak sa kasugoan sa Emperador tungod kay nagaingon sila nga may usa pa ka hari nga ginganlag Jesus.” 8Pagkadungog niadto sa mga tawo ug sa mga pangulo, nagubot sila. 9Sa wala pa nila buhii si Jason ug ang iyang mga kauban, gipapiyansa una nila sila.
Sa Berea
10Nianang pagkagabii gipadala sa mga magtutuo si Pablo ug si Silas didto sa Berea. Pag-abot nila didto miadto sila sa simbahan sa mga Judio. 11Mas bukas ang hunahuna sa mga tawo didto sa Berea kaysa mga tawo didto sa Tesalonica. Gusto gayod nilang maminaw sa mga gipangtudlo nila ni Pablo. Ug kada adlaw ilang gisusi ang Kasulatan aron mamatud-an kon tinuod ba gayod ang gipanulti nila ni Pablo. 12Mao kana nga daghan kanila ang mituo. Bisan ang mga lalaki ug ang mga inilang babaye nga mga taga-Grecia mituo usab. 13Apan sa dihang nasayran sa mga Judio sa Tesalonica nga si Pablo nagwali usab sa pulong sa Dios didto sa Berea, miadto sila didto ug gihulhogan nila ang mga tawo nga maghimo ug kasamok. 14Busa gihatod dayon sa mga magtutuo si Pablo didto sa baybayon. Apan nagpabilin didto sa Berea sila si Silas ug si Timoteo. 15Ang mga tawo nga naghatod kang Pablo miuban kaniya hangtod sa Atenas. Unya mibalik sila sa Berea nga may tugon gikan kang Pablo nga si Silas ug si Timoteo moapas dayon kaniya sa Atenas.
Si Pablo didto sa Atenas
16Samtang naghulat si Pablo kang Silas ug kang Timoteo didto sa Atenas, nakita niya nga daghan kaayo ang ilang mga dios-dios didto. Nasubo gayod siya. 17Busa misulod siya sa simbahan sa mga Judio ug nakiglantugi kanila ug sa mga dili Judio nga nagasimba usab sa Dios. Kada adlaw atua siya sa plasa nga nakiglantugi sa mga tawo nga iyang gikahibalag. 18May duha ka grupo sa mga magtutudlo ang nakiglantugi kang Pablo. Ang usa mga Epicureo, ug ang usa mga Estoico. Ang uban kanila miingon, “Nagpataka man lag sulti kining tawhana?” Miingon ang uban, “Morag lahi man nga mga dios ang iyang giwali.” Mao kini ang ilang giingon tungod kay giwali ni Pablo ang mahitungod kang Jesus ug ang pagkabanhaw. 19Busa gidala nila si Pablo sa lugar nga ginganlan ug Areopagus nga tigomanan sa mga pangulo sa lungsod. Miingon sila kaniya, “Gusto namo nga mahibaloan ang bag-ong pagtulon-an nga imong giwali. 20Kay lahi ang imong gitudlo ug bag-o kanamo, busa gusto namong mahibaloan kon unsa kining mga butanga. 21(Mao kini ang ilang gisulti tungod kay ang mga taga-Atenas ug ang uban nga mga taga-laing lugar nga didto na nanimuyo wala nay laing gibuhat gawas sa pagpakiglantugi mahitungod sa bag-o nga mga butang.)”
22Busa mitindog si Pablo atubangan sa mga tawo nga nagtigom didto sa Areopagus ug miingon, “Mga taga-Atenas! Nakita ko nga kamo relihiyoso gayod. 23Kay sa akong paglibot dinhi sa inyong siyudad nakita ko ang inyong mga ginasimba. May nakita pa ako nga altar nga may nahisulat nga nagaingon, ‘Sa Dios nga Wala pa Mailhi.’ Kining Dios nga inyong ginasimba nga wala pa ninyo mailhi mao ang Dios nga ginawali ko kaninyo. 24Mao kini ang Dios nga naghimo sa kalibotan ug sa tanan nga anaa niini. Siya ang Ginoo nga tag-iya sa langit ug sa yuta, busa wala siya magpuyo sa mga templo nga hinimo sa mga tawo. 25Wala usab siya magkinahanglan ug tabang gikan sa mga tawo tungod kay siya mismo ang nagahatag ug kinabuhi kanato, ug sa tanang gikinahanglan nato. 26Gikan sa usa lang ka tawo, gihimo sa Dios ang nagkalain-laing matang sa tawo ug gipapuyo niya sa tanan nga bahin sa kalibotan. Sukad pa sa sinugdan giplano nang daan sa Dios kon asa magpuyo ang mga tawo lakip ang panahon nga sila magkinabuhi dinhi. 27Kining tanan gihimo sa Dios aron kitang mga tawo mangita kaniya, ug mamasin nga makita nato siya. Apan ang tinuod ang Dios dili man layo kanato, 28kay ‘nagakinabuhi ug nagalihok kita tungod sa iyang gahom.’ Sama sa giingon sa uban ninyong mga magbabalak nga, ‘kita tinuod niyang mga anak.’ 29Busa, tungod kay kita mga anak sa Dios, dili kita maghunahuna nga ang Dios sama sa mga dios-dios nga bulawan, o plata, o bato, nga gimugna lamang sa hunahuna ug kamot sa tawo. 30Kaniadto, sa wala pa makaila ang mga tawo sa Dios, wala niya tagda ang ilang mga sala. Apan karon gisugo sa Dios ang tanang mga tawo sa tanang mga dapit nga maghinulsol na ug talikdan ang daotan nilang mga binuhatan. 31Kay may adlaw na nga gipili ang Dios nga hukman niya sa matarong nga paghukom ang tanang mga tawo dinhi sa kalibotan pinaagi sa tawo nga iyang gipili. Gipamatud-an niya kini sa tanan pinaagi sa pagbanhaw niya niining tawhana gikan sa kamatayon.”
32Pagkadungog nila nga si Pablo nagasulti mahitungod sa pagkabanhaw, ang uban kanila nagbugalbugal kaniya. Apan ang uban miingon, “Balik dinhi kay gusto namo nga maminaw pa gayod kanimo mahitungod niining mga butanga.” 33Unya, mibiya si Pablo sa maong tigomanan. 34Ang ubang mga lalaki midapig kaniya ug mituo sila kang Jesus. Usa kanila mao si Dionisio nga miyembro sa Areopagus, ug may babaye usab nga si Damaris, ug may lain pang uban.
