Sinodul de la Ierusalim
1Însă câțiva oameni care s‑au coborât din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși, după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți!“ 2S‑a stârnit astfel o neînțelegere și o controversă nu de puțină însemnătate între Pavel și Barnabas, pe de‑o parte, și aceștia, pe de altă parte. Drept urmare, frații i‑au desemnat pe Pavel, pe Barnabas și pe alți câțiva dintre ei să se suie la apostolii și bătrânii2 Sau: prezbiterii; [peste tot în capitol]. din Ierusalim pentru a discuta această problemă. 3Așadar, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre cum s‑au convertit neamurile. Și le‑au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5Atunci, unii din partida fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au spus că și neamurile trebuie să fie circumcise și că trebuie să li se poruncească și lor să păzească Legea lui Moise.
6Apostolii și bătrânii s‑au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7După multă controversă, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Bărbați, fraților, voi știți că, în zilele de odinioară, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, Care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt la fel ca și nouă. 9El n‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință. 10Acum deci, de ce‑L puneți la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoșii10 Lit.: tații. noștri și nici noi nu l‑am putut purta? 11Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, în același fel ca și neamurile.“
12Toată mulțimea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnabas și pe Pavel istorisind toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Bărbați, fraților, ascultați‑mă! 14Simeon14 Gr.: Symeon. Iacov folosește una din formele aramaice ale numelui lui Petru. ne‑a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor14 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor)., luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris:
16«După aceea, Mă voi întoarce
și voi înălța din nou cortul căzut al lui David.
Îi voi înălța din nou ruinele
și‑l voi reclădi,
17ca astfel rămășița de oameni să‑L caute pe Domnul,
precum și toate neamurile
peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri17 Vezi Amos 9:11-12 și nota. De remarcat că Iacov folosește în acest context textul LXX.
18și Căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.»17-18 Sau: Cel Care face aceste lucruri 18 cunoscute încă din veșnicie (posibil o aluzie la Is. 45:21).
19De aceea, eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor20 Este vorba în mod special de mâncarea jertfită idolilor (vezi v. 29)., de curvie20 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă (și în v. 29; 21:25)., de animale sugrumate20, 29 Adică animale care au fost ucise, dar din care nu a fost vărsat sângele. și de sânge. 21Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care‑l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat.“
Scrisoarea Sinodului către credincioșii dintre neamuri
22Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas. I‑au ales pe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților. 23Au trimis prin ei următoarea scrisoare:
„Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări!23 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea scrisă, cât și în cea verbală. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit! Vezi și 23:26.
24Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25am hotărât într‑un singur gând să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel, 26oameni care și‑au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. 27Așadar, i‑am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri. 28Căci ni s‑a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare, 29și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de curvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face!
Fiți sănătoși!“
30Așadar, cei trimiși s‑au coborât în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea. 31Citind‑o, frații s‑au bucurat de mesajul de încurajare. 32Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i‑au încurajat pe frați și i‑au întărit prin multe cuvinte. 33După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care‑i trimiseseră. 34Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo. 35Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, dădeau învățătură și vesteau Cuvântul Domnului.
Disputa dintre Pavel și Barnabas
36După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem și să‑i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“ 37Barnabas voia să‑l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu, 38dar Pavel considera că nu este bine să‑l ia cu ei pe acela care se depărtase de ei în Pamfilia și nu‑i mai însoțise în lucrare. 39Disputa a fost atât de aprinsă, încât s‑au despărțit unul de altul. Barnabas l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare în Cipru, 40iar Pavel l‑a ales pe Silas și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. 41El a călătorit prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.
Controverse sur la circoncision des non-Juifs
1Quelques hommes venus de Judée arrivèrent à Antioche. Ils enseignaient les frères, en disant : Si vous ne vous faites pas circoncire comme Moïse l’a prescrit, vous ne pouvez pas être sauvés.
2Il en résulta un conflit et de vives discussions avec Paul et Barnabas.
Finalement, il fut décidé que Paul et Barnabas monteraient à Jérusalem avec quelques autres frères pour parler de ce problème avec les apôtres et les responsables de l’Eglise. 3L’Eglise15.3 Il s’agit de l’Eglise d’Antioche de Syrie. pourvut à leur voyage15.3 Autre traduction : accompagnés par l’Eglise, ils…. Ils traversèrent la Phénicie et la Samarie, racontant comment les non-Juifs se tournaient vers Dieu. Et tous les frères en eurent beaucoup de joie.
4A leur arrivée à Jérusalem, ils furent accueillis par l’Eglise, les apôtres et les responsables ; ils leur rapportèrent tout ce que Dieu avait fait avec eux. 5Mais quelques anciens membres du parti des pharisiens qui étaient devenus des croyants intervinrent pour soutenir qu’il fallait absolument circoncire les non-Juifs et leur ordonner d’observer la Loi de Moïse.
6Les apôtres et les responsables de l’Eglise se réunirent pour examiner la question. 7Après une longue discussion, Pierre se leva et leur dit :
Mes frères, comme vous le savez, il y a déjà longtemps que Dieu m’a choisi parmi vous pour que j’annonce l’Evangile aux non-Juifs, pour qu’ils l’entendent et deviennent croyants.
8Dieu, qui lit dans le secret des cœurs, a témoigné qu’il les acceptait, en leur donnant lui-même le Saint-Esprit comme il l’avait fait pour nous. 9Entre eux et nous, il n’a fait aucune différence puisque c’est par la foi qu’il a purifié leur cœur.
10Pourquoi donc maintenant vouloir provoquer Dieu en imposant à ces disciples un joug que ni nos ancêtres ni nous n’avons jamais eu la force de porter ? 11Non ! Voici au contraire ce que nous croyons : c’est par la grâce du Seigneur Jésus que nous sommes sauvés, nous Juifs, de la même manière qu’eux.
12Alors tout le monde se tut pour écouter Barnabas et Paul raconter les signes miraculeux et les prodiges que Dieu avait accomplis par eux parmi les non-Juifs. 13Quand ils eurent fini de parler, Jacques15.13 Jacques: voir note 12.17. prit la parole et dit :
Maintenant, mes frères, écoutez-moi ! 14Simon15.14 Simon: premier nom de Pierre (voir Mt 4.18). vous a rappelé comment, dès le début, Dieu lui-même est intervenu pour se choisir parmi les non-Juifs un peuple qui lui appartienne. 15Cela concorde avec les paroles des prophètes puisqu’il est écrit :
16Après cela, dit le Seigneur, je reviendrai, ╵et je rebâtirai ╵la hutte de David ╵qui est tombée en ruine,
et j’en relèverai les ruines, ╵je la redresserai.
17Alors, le reste des hommes se tournera vers le Seigneur,
des gens de tous les autres peuples ╵appelés de mon nom ╵comme ma possession.
18Le Seigneur le déclare, ╵lui qui réalise ces choses15.18 Am 9.11-12. ╵qu’il avait préparées ╵de toute éternité.
19Voici donc ce que je propose, continua Jacques : ne créons pas de difficultés aux non-Juifs qui se convertissent à Dieu. 20Ecrivons-leur simplement de ne pas manger de viande provenant des sacrifices offerts aux idoles, de se garder de toute inconduite sexuelle, et de ne consommer ni viande d’animaux étouffés ni sang15.20 Voir Ex 34.15-16 ; Lv 17.10-16. Selon certains, l’inconduite sexuelle pourrait désigner ici les unions interdites par la Loi de Moïse (voir Lv 18.6-23).. 21En effet, depuis les temps anciens, il y a dans chaque ville des prédicateurs qui enseignent la Loi de Moïse, et chaque sabbat, on la lit dans les synagogues.
22Alors les apôtres et les responsables, avec toute l’Eglise, décidèrent de choisir parmi eux quelques délégués et de les envoyer à Antioche avec Paul et Barnabas. Ils choisirent donc Jude, surnommé Barsabbas, et Silas. Tous deux jouissaient d’une grande estime parmi les frères. 23Voici la lettre qu’ils leur remirent :
Les apôtres et les responsables de l’Eglise adressent leurs salutations aux frères d’origine païenne qui habitent Antioche, la Syrie et la Cilicie.
24Nous avons appris que certains frères venus de chez nous ont jeté le trouble parmi vous et vous ont désorientés par leurs paroles. Or, ils n’avaient reçu aucun mandat de notre part. 25C’est pourquoi nous avons décidé à l’unanimité de choisir des délégués et de vous les envoyer avec nos chers frères Barnabas et Paul 26qui ont risqué leur vie pour la cause de notre Seigneur Jésus-Christ. 27Nous vous envoyons donc Jude et Silas, qui vous confirmeront de vive voix ce que nous vous écrivons.
28Car il nous a semblé bon, au Saint-Esprit et à nous-mêmes, de ne pas vous imposer d’autres obligations que celles qui sont strictement nécessaires : 29ne consommez pas de viandes provenant des sacrifices aux idoles, du sang, des animaux étouffés, et gardez-vous de toute inconduite sexuelle. Si vous évitez tout cela, vous agirez bien.
Recevez nos salutations les plus fraternelles.
30On laissa partir les délégués et ils se rendirent à Antioche. Ils réunirent l’ensemble des croyants et leur remirent la lettre. 31On la lut et tous se réjouirent de l’encouragement qu’ils y trouvaient.
32Comme Jude et Silas étaient eux-mêmes prophètes, ils parlèrent longuement aux frères pour les encourager et les affermir dans la foi. 33Ils restèrent là un certain temps, puis les frères leur souhaitèrent bon voyage et les laissèrent retourner auprès de ceux qui les avaient envoyés. [34Silas cependant trouva bon de rester à Antioche, de sorte que Jude rentra seul à Jérusalem15.34 Ce verset est absent de plusieurs manuscrits..] 35Paul et Barnabas restèrent à Antioche, continuant avec beaucoup d’autres à enseigner et à annoncer la Parole du Seigneur.
Paul et Barnabas se séparent
36Après quelque temps, Paul dit à Barnabas : Partons refaire le tour de toutes les villes où nous avons annoncé la Parole du Seigneur et rendons visite aux frères pour voir ce qu’ils deviennent.
37Mais Barnabas voulait emmener avec lui Jean, appelé aussi Marc, 38et Paul estimait qu’il ne convenait pas de prendre avec eux celui qui les avait abandonnés en Pamphylie et qui ne les avait pas accompagnés dans leur œuvre.
39Leur désaccord fut si profond qu’ils se séparèrent. Barnabas emmena Marc avec lui et s’embarqua pour Chypre. 40Paul, de son côté, choisit Silas et partit avec lui, après avoir été confié par les frères à la grâce du Seigneur.
41Il parcourut la Syrie et la Cilicie en fortifiant les Eglises.
