Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 14:1-28

În Iconia

1În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2Însă iudeii care n‑au vrut să asculte au stârnit și au otrăvit sufletele neamurilor împotriva fraților. 3Totuși, Pavel și Barnabas au mai rămas acolo destul de mult timp, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care mărturisea despre Cuvântul harului Său, lăsând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Mulțimea din cetate s‑a împărțit: unii erau cu iudeii, iar alții erau cu apostolii. 5Neamurile și iudeii, alături de conducătorii lor, s‑au înțeles să‑i chinuie și să‑i omoare cu pietre. 6Dându‑și seama de lucrul acesta, Pavel și Barnabas au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe, și în vecinătatea acestora. 7Ei au vestit Evanghelia și acolo.

În Listra și Derbe

8În Listra ședea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind olog încă din pântecul mamei lui. 9El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s‑a uitat țintă la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat, 10i‑a zis cu glas tare: „Ridică‑te și stai drept în picioare!“ El a sărit în picioare și a început să umble. 11Când au văzut mulțimile ce a făcut Pavel, și‑au ridicat glasul, zicând în limba licaoniană: „Dumnezeii au coborât la noi în chip de oameni!“11 În regiune circula o legendă care spunea că, odată, Zeus și Hermes au coborât printre oamenii locului, însă aceștia nu i‑au primit în casele lor, așa că au fost pedepsiți. Legenda este redată de poetul roman Ovidiu (vezi Metamorfoze, 8. 611-724). 12Pe Barnabas îl numeau Zeus12 Zeus era cea mai importantă zeitate din panteonul grecesc, luând la romani numele de Jupiter., iar pe Pavel, Hermes12 Hermes era una dintre numeroasele zeități ale panteonului grecesc, luând la romani numele de Mercur. Era considerat mesagerul zeilor și zeul elocvenței. – pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13Preotul lui Zeus, al cărui templu era în fața cetății, a adus boi și ghirlande de flori la porți și, împreună cu mulțimile, voia să le aducă jertfă. 14Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas și Pavel și‑au sfâșiat hainele și s‑au repezit afară, în mijlocul mulțimii, strigând: 15„Oamenilor15 Lit.: Bărbaților., de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni obișnuiți, ca și voi15 Sau: oameni de aceleași suferințe [trăiri] ca voi.! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceți de la aceste lucruri nefolositoare15 Cu referire la idoli sau idolatrie. la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele! 16În generațiile trecute, El a lăsat toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17măcar că nu S‑a lăsat fără mărturie în a face bine, dându‑vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându‑vă de hrană și umplându‑vă inimile de bucurie!“ 18Chiar și cu aceste cuvinte, cu greu au reușit să împiedice mulțimile să le aducă jertfă.

19Niște iudei din Antiohia și din Iconia au venit și au convins mulțimile să li se alăture. Ei au aruncat cu pietre în Pavel și apoi l‑au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20Însă, când ucenicii s‑au strâns în jurul lui, Pavel s‑a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.

Întoarcerea în Antiohia Siriei

21După ce au vestit Evanghelia și în cetatea aceea și au făcut destul de mulți ucenici, s‑au întors în Listra, în Iconia și în Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‑i să rămână în credință și spunând că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23Au desemnat bătrâni23 Sau: prezbiteri. în fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i‑au încredințat Domnului în Care crezuseră. 24Au trecut prin Pisidia și au venit în Pamfilia. 25Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s‑au coborât în Atalia, 26iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. 27Când au ajuns, au adunat biserica și le‑au istorisit tot ce făcuse Domnul cu ei și cum deschisese El neamurilor ușa credinței. 28Și au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.

New International Version

Acts 14:1-28

In Iconium

1At Iconium Paul and Barnabas went as usual into the Jewish synagogue. There they spoke so effectively that a great number of Jews and Greeks believed. 2But the Jews who refused to believe stirred up the other Gentiles and poisoned their minds against the brothers. 3So Paul and Barnabas spent considerable time there, speaking boldly for the Lord, who confirmed the message of his grace by enabling them to perform signs and wonders. 4The people of the city were divided; some sided with the Jews, others with the apostles. 5There was a plot afoot among both Gentiles and Jews, together with their leaders, to mistreat them and stone them. 6But they found out about it and fled to the Lycaonian cities of Lystra and Derbe and to the surrounding country, 7where they continued to preach the gospel.

In Lystra and Derbe

8In Lystra there sat a man who was lame. He had been that way from birth and had never walked. 9He listened to Paul as he was speaking. Paul looked directly at him, saw that he had faith to be healed 10and called out, “Stand up on your feet!” At that, the man jumped up and began to walk.

11When the crowd saw what Paul had done, they shouted in the Lycaonian language, “The gods have come down to us in human form!” 12Barnabas they called Zeus, and Paul they called Hermes because he was the chief speaker. 13The priest of Zeus, whose temple was just outside the city, brought bulls and wreaths to the city gates because he and the crowd wanted to offer sacrifices to them.

14But when the apostles Barnabas and Paul heard of this, they tore their clothes and rushed out into the crowd, shouting: 15“Friends, why are you doing this? We too are only human, like you. We are bringing you good news, telling you to turn from these worthless things to the living God, who made the heavens and the earth and the sea and everything in them. 16In the past, he let all nations go their own way. 17Yet he has not left himself without testimony: He has shown kindness by giving you rain from heaven and crops in their seasons; he provides you with plenty of food and fills your hearts with joy.” 18Even with these words, they had difficulty keeping the crowd from sacrificing to them.

19Then some Jews came from Antioch and Iconium and won the crowd over. They stoned Paul and dragged him outside the city, thinking he was dead. 20But after the disciples had gathered around him, he got up and went back into the city. The next day he and Barnabas left for Derbe.

The Return to Antioch in Syria

21They preached the gospel in that city and won a large number of disciples. Then they returned to Lystra, Iconium and Antioch, 22strengthening the disciples and encouraging them to remain true to the faith. “We must go through many hardships to enter the kingdom of God,” they said. 23Paul and Barnabas appointed elders14:23 Or Barnabas ordained elders; or Barnabas had elders elected for them in each church and, with prayer and fasting, committed them to the Lord, in whom they had put their trust. 24After going through Pisidia, they came into Pamphylia, 25and when they had preached the word in Perga, they went down to Attalia.

26From Attalia they sailed back to Antioch, where they had been committed to the grace of God for the work they had now completed. 27On arriving there, they gathered the church together and reported all that God had done through them and how he had opened a door of faith to the Gentiles. 28And they stayed there a long time with the disciples.