Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer
1Teofil,
În prima carte1 Gr.: logos, adică lucrare, tratat; este vorba despre evanghelia lui Luca. am scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețe pe oameni 2până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese, 3cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu3 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]..
4În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine. 5Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cu5 Sau: în. apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“
6Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat:
– Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?
7El le‑a răspuns:
– Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate. 8Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.
9După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor. 10Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe, 11care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“
Matias ales în locul lui Iuda
12Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat12 Cf. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.), călătoria în ziua de Sabat era limitată la o distanță de 2000 de coți, cu puțin peste 1 km.. 13Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov. 14Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.
15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: 16„Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus. 17El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte17 Sau: și primise o parte. în slujirea aceasta. (18Din răsplata pentru nedreptatea lui, omul acesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă19 Este vorba despre limba aramaică., «Acheldama», adică «Ogorul sângelui».) 20Căci în cartea Psalmilor este scris:
«Fie‑i locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în ea!»20 Vezi Ps. 69:25.
și
«Slujba lui s‑o ia altul!»20 Vezi Ps. 109:8.
21Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat21 Lit.: a intrat și a ieșit. printre noi, 22începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“
23Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. 24Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales 25ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“ 26Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Оснивање Цркве
1Уважени Теофиле! У свом првом писму сам ти говорио о свему; о томе како је Исус почео да делује и поучава, 2до дана када се узнео на небо, пошто је Духом Светим дао налог својим изабраним апостолима. 3Након своје патње, Исус је дао много доказа да је жив: указивао им се четрдесет дана и говорио им о Царству Божијем.
Последње Исусове речи
4Једном приликом, док је још био са њима, Исус им је заповедио: „Не удаљавајте се из Јерусалима, него чекајте испуњење Очевог обећања о коме сте раније слушали од мене: 5Јован је крштавао водом, али ви ћете за неколико дана бити крштени Светим Духом.“
6Окупивши се око њега, питали су га: „Господе, хоћеш ли у ово време да обновиш израиљско царство?“
7Он је одговорио: „Вама није дано да сазнате времена или час који је Отац одредио својом влашћу. 8Међутим, када Свети Дух сиђе на вас, примићете силу да сведочите за мене у Јерусалиму и по свој Јудеји и Самарији, и до на крај света.“
Исусово вазнесење
9Рекавши ово, Исус се узнео на небо, а један облак га је сакрио од њихових погледа. 10Док су им још очи биле упрте ка небу где је Исус отишао, одједном су се пред њима појавила два човека обучена у беле хаљине. 11Рекли су им: „Галилејци, зашто стојите ту и гледате у небо? Овај исти Исус који се од вас узнео на небо, вратиће се на исти начин како сте га видели да одлази на небо.“
12Затим су се вратили у Јерусалим с горе, зване „Маслинска“, која је близу Јерусалима, удаљена један суботњи дан хода1,12 Око 1 km.. 13Кад су стигли, попели су се у горњу собу где су обично боравили Петар, Јован, Јаков, Андрија, Филип, Тома, Вартоломеј, Матеј, Јаков (Алфејев син), Симон (кога су звали „Зилот“) и Јуда (Јаковљев син). 14Ту су се једнодушно и постојано молили. Са њима је било и неколико жена, Исусова мајка Марија и Исусова браћа.
Избор Јудиног наследника
15Тих дана, када је било окупљено око стотину двадесет особа, апостол Петар је устао и обратио се верујућима: 16„Браћо, треба да се испуни Писмо у коме је Дух Свети посредством Давида пророковао о Јуди, који је предводио оне што су ухватили Исуса. 17Јуда је био изабран да, као и ми, буде учесник у апостолској служби.“
18(Он је стекао себи њиву новцем који је примио за своје неправедно дело. Ту је пао наглавце, распукао се по средини, тако да му се просула сва утроба. 19Сви становници Јерусалима су сазнали за овај догађај, па су ову њиву на свом језику прозвали Акелдамах – „Крвна њива“.)
20„О овоме је записано у књизи Псалама, где пише:
’Кућа његова нека буде пуста;
не живео нико у њој.’
Исто тако, стоји написано:
’Нека се његова служба да другоме.’
21Сада, дакле, морамо одабрати некога ко је са нама био све време од како је Господ Исус дошао међу нас, па све до дана када је отишао од нас, 22почевши са крштењем које је Јован проповедао, до дана када је био вазнет на небо. Тај треба да буде сведок његовог васкрсења заједно са нама.“
23Предложена су двојица: Јосиф Јуст (звани „Варсава“) и Матија. 24Затим су се помолили овим речима: „О, Господе, ти што познајеш срца свих људи, покажи нам кога си од ове двојице изабрао 25да заузме место у овој служби и међу апостолима, од којих је Јуда отпао и отишао на место које му и припада.“ 26Затим су бацили коцку и коцка је пала на Матију, који је тиме био придодат једанаесторици апостола.
