Decretul lui Darius
1Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. 2El a găsit în palatul din Ahmeta2 Sau: Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan., din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:
„Memoriu:
3În primul an al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim:
«Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe și să‑i fie așezate temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți3 Aproximativ 30 m. și o lățime de șaizeci de coți; 4să aibă trei rânduri de piatră cioplită și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de casa împăratului. 5Mai mult, vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadnețar din Templul5 Vezi nota de la 3:6. de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneți în Casa lui Dumnezeu!»
6Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii voștri, emisari în provincia de peste Râu, depărtați‑vă de locul acela! 7Lăsați în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsați‑i pe guvernatorul iudeilor și pe bătrânii iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.
8Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru acești bătrâni ai iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste Râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. 9Zilnic să se dea preoților de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – boi, berbeci și miei – pentru arderile‑de‑tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum și grâu, sare, vin și ulei, ca să nu ducă lipsă 10și ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor săi.
11De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui și să se ridice bârna ca să fie tras în țeapă11 Sau: spânzurat. pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într‑un morman de gunoi din cauza faptei lui. 12Fie ca Dumnezeul Care Și‑a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“
Terminarea și dedicarea Casei Domnului
13Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14Prin urmare, bătrânii iudeilor au continuat să zidească și au reușit, așa cum le profețiseră profetul Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit și au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel și potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes, împărații Persiei. 15Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, care corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape șaptezeci de ani după distrugerea lui., în al șaselea an al domniei împăratului Darius.
16Fiii lui Israel – preoții, leviții și rămășița celor ce fuseseră în exil – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu. 17Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de boi, două sute de berbeci și patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. 18I‑au pus pe preoți, după cetele lor, și pe leviți, după grupele lor, pentru lucrarea lui Dumnezeu de la Ierusalim, așa cum este scris în Cartea lui Moise.
19Fiii exilului au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20Preoții și leviții se curățiseră în același timp, astfel că toți erau curați. Ei au înjunghiat mieii de Paște pentru toți fiii exilului, pentru frații lor dintre preoți și pentru ei înșiși. 21Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat jertfa de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de necurăția neamurilor țării, ca să‑L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei22 Împăratul persan purta, de asemenea, titlul de împărat al Asiriei și împărat al Babilonului., ca să‑i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.
O decreto de Dario
1O rei Dario, com efeito, mandou pesquisar nos diversos arquivos na Babilónia, onde os documentos eram guardados. 2Na verdade, foi encontrado no palácio de Acmeta, na província de Média, um relato que dizia o que a seguir se lê.
3No primeiro ano do reinado de Ciro, foi publicado um decreto respeitante ao templo de Deus em Jerusalém, onde os judeus fazem os seus sacrifícios de culto. Esse templo deverá ser reconstruído e os seus alicerces refeitos; terá 30 metros de altura e igual medida de largura. 4Os alicerces serão compostos de três carreiras de grandes pedras, terminando com uma carreira de madeira nova; todas as despesas serão pagas pelo rei. 5Os vasos de ouro e de prata que tinham sido levados do templo de Deus pelo rei Nabucodonozor, deverão voltar para Jerusalém e ser postos no templo, como antes.
6O rei Dario enviou, então, a seguinte mensagem ao governador Tatenai, ao Setar-Bozenai e aos outros altos funcionários, a ocidente do Eufrates: Não ponham qualquer entrave à construção do templo. 7Deixem que seja reconstruído, no local primitivo, e não molestem o governador de Judá nem os outros líderes nessa obra.
8Ordeno ainda que todas as despesas com essa construção do templo sejam pagas, sem demora, com o dinheiro proveniente dos impostos cobrados nesse território. 9Deem aos sacerdotes de Jerusalém bois, carneiros e cordeiros para os holocaustos a oferecer ao Deus do ceú; deem-lhes também trigo, vinho, sal e azeite, diariamente, sem falhar, 10para que possam oferecer sacrifícios aceitáveis ao Deus dos céus e para que orem por mim e pelos meus filhos.
11Para quem quer que seja que tente alterar estas minhas ordens será construída uma forca, com madeira da sua própria casa, e será pendurado nela; a sua casa tornar-se-á num monturo. 12O Deus que escolheu a cidade de Jerusalém destruirá qualquer rei e qualquer nação que alterar esta ordem e destruir este templo.
Eu, Dario, mandei fazer este decreto. Seja posto em execução com toda a diligência.
A consagração do templo
13O governador Tatenai, Setar-Bozenai e os outros funcionários deram imediatamente cumprimento às ordens do rei Dario. 14Os chefes judeus continuaram a obra e eram grandemente encorajados pelas pregações dos profetas Ageu e Zacarias, filho de Ido. Por fim, o templo ficou terminado, conforme Deus mandara, e conforme as ordens de Ciro, Dario e Artaxerxes, reis da Pérsia. 15Era o terceiro dia do mês de Adar6.15 Adar é o décimo segundo mês. Entre a lua nova do mês de fevereiro e o mês de março. do sexto ano do reinado de Dario.6.15 Estamos no ano 515 a.C.
16O templo foi consagrado no meio de grandes manifestações de júbilo dos sacerdotes, levitas e de todo o povo que tinha regressado do exílio. 17Durante essas celebrações, foram sacrificados 100 bois, 200 carneiros e 400 cordeiros; foram também apresentados 12 cabritos, como sacrifício pelo pecado, em nome das doze tribos de Israel. 18Os sacerdotes e levitas dividiram-se nos vários grupos, de acordo com as suas funções, para executarem o serviço de Deus, conforme as instruções dadas por Moisés.
Celebração da Páscoa
19Os que regressaram do cativeiro celebraram a Páscoa no dia 14 do primeiro mês6.19 Mês de Abibe ou Nisan. Entre a lua nova do mês de março e o mês de abril.. 20Todos os sacerdotes e levitas se purificaram e, em seguida, ofereceram os sacrifícios da Páscoa por todos os retornados da Babilónia, pelos seus companheiros sacerdotes e por eles mesmos. 21-22Alguns dos povos que já estavam na terra antes dos exilados regressarem, e que tinham sido colocados em Judá para a terra não ficar abandonada, deixaram os seus costumes pagãos e juntaram-se aos israelitas para buscar o Senhor, Deus de Israel. Também eles, conjuntamente com toda a nação, comeram a Páscoa e celebraram a festa dos pães sem fermento, durante sete dias. Havia grande alegria em toda a terra, porque o Senhor fizera com que o rei da Assíria6.21-22 Título usado pelo rei persa, por ter tomado os territórios assírios e babilónicos. Por vezes, era também chamado de rei da Babilónia. fosse generoso para com Israel, ajudando até na reconstrução do templo.
