Decretul lui Darius
1Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. 2El a găsit în palatul din Ahmeta2 Sau: Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan., din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:
„Memoriu:
3În primul an al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim:
«Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe și să‑i fie așezate temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți3 Aproximativ 30 m. și o lățime de șaizeci de coți; 4să aibă trei rânduri de piatră cioplită și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de casa împăratului. 5Mai mult, vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadnețar din Templul5 Vezi nota de la 3:6. de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneți în Casa lui Dumnezeu!»
6Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii voștri, emisari în provincia de peste Râu, depărtați‑vă de locul acela! 7Lăsați în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsați‑i pe guvernatorul iudeilor și pe bătrânii iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.
8Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru acești bătrâni ai iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste Râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. 9Zilnic să se dea preoților de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – boi, berbeci și miei – pentru arderile‑de‑tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum și grâu, sare, vin și ulei, ca să nu ducă lipsă 10și ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor săi.
11De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui și să se ridice bârna ca să fie tras în țeapă11 Sau: spânzurat. pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într‑un morman de gunoi din cauza faptei lui. 12Fie ca Dumnezeul Care Și‑a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“
Terminarea și dedicarea Casei Domnului
13Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14Prin urmare, bătrânii iudeilor au continuat să zidească și au reușit, așa cum le profețiseră profetul Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit și au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel și potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes, împărații Persiei. 15Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, care corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape șaptezeci de ani după distrugerea lui., în al șaselea an al domniei împăratului Darius.
16Fiii lui Israel – preoții, leviții și rămășița celor ce fuseseră în exil – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu. 17Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de boi, două sute de berbeci și patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. 18I‑au pus pe preoți, după cetele lor, și pe leviți, după grupele lor, pentru lucrarea lui Dumnezeu de la Ierusalim, așa cum este scris în Cartea lui Moise.
19Fiii exilului au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20Preoții și leviții se curățiseră în același timp, astfel că toți erau curați. Ei au înjunghiat mieii de Paște pentru toți fiii exilului, pentru frații lor dintre preoți și pentru ei înșiși. 21Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat jertfa de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de necurăția neamurilor țării, ca să‑L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei22 Împăratul persan purta, de asemenea, titlul de împărat al Asiriei și împărat al Babilonului., ca să‑i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.
König Darius hilft den Juden
1Darauf ließ Darius in den Archiven nachforschen, in denen die Urkunden des Reiches aufbewahrt wurden. 2Schließlich fand man in der Festung der Sommerresidenz Ekbatana in der Provinz Medien eine Schriftrolle mit folgendem Inhalt:
3»Im 1. Regierungsjahr ordnet König Kyrus an, den Tempel in Jerusalem an seinem früheren Ort wieder aufzubauen, damit dort Opfer dargebracht werden können. Er soll 30 Meter hoch und 30 Meter breit sein. 4Die Mauern sind abwechselnd aus drei Schichten Quadersteinen und einer Schicht Balken zu errichten. Die Kosten trägt das persische Königshaus. 5Die goldenen und silbernen Gegenstände, die Nebukadnezar aus dem Tempel in Jerusalem geraubt und nach Babylon mitgenommen hat, sollen zurückgebracht werden, jeder an seinen alten Platz.«
6Da schickte Darius eine Antwort nach Juda:
»An Tattenai, den Statthalter über das Gebiet westlich des Euphrat, und an Schetar-Bosnai mit ihren Beratern: Unternehmt nichts gegen den Bau des Tempels! 7Der Statthalter und die führenden Männer von Juda sollen ihn ungehindert an seinem früheren Platz errichten.
8Ich befehle euch, dass ihr die verantwortlichen Juden bei ihrer Arbeit unterstützt. Erstattet ihnen die Baukosten aus den Abgaben, die in den Gebieten westlich des Euphrat erhoben werden! Zahlt die Beträge pünktlich aus, damit die Arbeiten zügig vorangehen! 9Den Priestern in Jerusalem sollt ihr Tag für Tag alles liefern, was sie nach ihren eigenen Angaben zum Brandopfer für den Gott des Himmels benötigen: junge Stiere, Schafböcke und Lämmer, Weizen, Wein, Salz und Öl. Seid dabei nicht nachlässig! 10Die Priester sollen dem Gott des Himmels Räucheropfer darbringen und für das Leben des Königs und seiner Söhne beten.
11Weiter ordne ich an: Jeder, der gegen diesen Erlass verstößt, wird bestraft: Man soll einen Balken aus seinem Haus reißen und ihn an das senkrecht aufgerichtete Holz nageln. Sein Haus soll zu einem Schutthaufen gemacht werden. 12Der Gott, der dort im Tempel wohnt, möge jeden König und jedes Volk vernichten, die es wagen, sich meinen Anordnungen zu widersetzen und den Tempel in Jerusalem zu zerstören. Ich, Darius, gebe diesen Befehl. Er soll genau befolgt werden.«
Festliche Einweihung des Tempels
13Tattenai, der Statthalter über das Gebiet westlich des Euphrat, Schetar-Bosnai und ihre Berater hielten sich gewissenhaft an die Anweisungen von Darius. 14So konnten die Juden ungehindert weiterbauen. Sie kamen schnell voran, und die Propheten Haggai und Sacharja, der Enkel von Iddo, ermutigten sie dabei. Sie vollendeten den Tempel, wie es der Gott Israels befohlen hatte. Die persischen Könige Kyrus und Darius hatten ihnen den Auftrag dazu erteilt. Auch Artaxerxes unterstützte später die Juden.6,14 Wörtlich: nach dem Befehl des Gottes Israels und nach dem Befehl des Kyrus, Darius und Artaxerxes, des Königs von Persien.
15Im 6. Regierungsjahr von König Darius, am 3. Tag des Monats Adar, wurde der Tempel fertiggestellt. 16Die Priester, die Leviten und alle übrigen Israeliten, die aus der Gefangenschaft heimgekehrt waren, feierten voller Freude das Fest der Einweihung. 17Sie opferten 100 Stiere, 200 Schafböcke und 400 Lämmer, und für ganz Israel brachten sie als Sündopfer 12 Ziegenböcke dar, für jeden Stamm Israels einen. 18Dann teilten sie die Priester und Leviten zum Tempeldienst in verschiedene Gruppen ein, wie es das Gesetz von Mose vorschreibt.
Die Israeliten feiern das Passahfest
19Am 14. Tag des 1. Monats feierten die zurückgekehrten Israeliten das Passahfest. 20Die Priester und Leviten hatten sich allesamt für das Opferfest gereinigt, um dem heiligen Gott begegnen zu können. Die Leviten schlachteten die Passahlämmer für die vielen Menschen, die aus der Verbannung zurückgekehrt waren, für die Priester und für sich selbst. 21Doch nicht nur die heimgekehrten Israeliten aßen das Passahlamm, sondern auch alle, die sich vom Götzendienst der heidnischen Bevölkerung im Land losgesagt hatten. Auch sie wollten jetzt ganz dem Herrn, dem Gott Israels, gehören. 22Voller Freude feierten sie außerdem noch sieben Tage lang das Fest der ungesäuerten Brote. Der Herr hatte sie froh gemacht, denn er hatte dafür gesorgt, dass der König von Persien6,22 Der hebräische Text lautet: der König von Assyrien. – Gemeint ist Darius, der König von Persien, dessen Herrschaftsgebiet auch das frühere assyrische Reich umschloss. ihnen wohlgesinnt war und ihnen dabei geholfen hatte, den Tempel des Gottes Israels wieder aufzubauen.
