Opoziție față de rezidirea Casei Domnului și a Ierusalimului
1Când vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii exilului zidesc un Templu1 Vezi nota de la 3:6. pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, 2s‑au apropiat de Zerub-Babel și de căpeteniile familiilor și le‑au zis:
– Să zidim și noi cu voi! Căci, asemenea vouă, și noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru și‑I aducem jertfe încă din zilele lui Esar-Hadon2 Împărat al Asiriei și peste Babilon, 681–669 î.Cr., împăratul Asiriei, cel care ne‑a adus aici.
3Zerub-Babel, Iosua și căpeteniile familiilor rămase din Israel le‑au răspuns:
– Nu se poate să zidiți împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom zidi pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, așa cum ne‑a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.
4Poporul țării a slăbit avântul4 Lit.: mâna. poporului lui Iuda, i‑a descurajat4 Sau: i‑a făcut să le fie frică. să mai zidească 5și a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le zădărnicească planul. Așa a fost în toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius5 Darius I Hystaspes. [522/521–486 î.Cr.], împăratul Persiei.
Domnia lui Ahașveroș
6La începutul domniei lui Ahașveroș6 Unii specialiști l‑au identificat cu Cambyses II (530–522 î.Cr.), fiul lui Cirus II cel Mare; majoritatea specialiștilor îl identifică însă cu Xerxes I. [486–465 î.Cr.], au scris o plângere împotriva locuitorilor lui Iuda și ai Ierusalimului. 7Iar în zilele lui Artaxerxes7 Unii specialiști l‑au identificat cu uzurpatorul Gaumata (Smerdis), magul, care și‑ar fi luat titlul de Artaxerxes (din persană arta, „mare“, „mărit“ și kshershe, „rege“); majoritatea specialiștilor îl identifică însă cu Artaxerxes I Longimanus. [465/464–425 î.Cr.], Bișlam, Mitredat, Tabeel și ceilalți camarazi ai lor i‑au scris lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Scrisoarea era scrisă cu litere aramaice și tradusă în aramaică7 Textul care urmează, Ezra 4:8–6:18, este în limba aramaică..
8Dregătorul Rehum și scribul Șimșai i‑au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:
9„De la dregătorul Rehum, scribul Șimșai și ceilalți camarazi ai lor, judecători și emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiți din Susa 10și din celelalte neamuri pe care le‑a luat în captivitate marele și vestitul Osnappar10 O variantă a lui Așurbanipal, împărat al Asiriei. [668–626 î.Cr.] și le‑a așezat în cetatea Samariei și în restul provinciei de peste Râu10 Teritoriul de la vest de Eufrat: Aram, Fenicia și restul Canaanului; [peste tot în carte]..
11(Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i‑au trimis‑o.)
Către împăratul Artaxerxes,
Slujitorii tăi, oamenii provinciei de peste Râu:
12Să știe împăratul că iudeii care s‑au suit de la tine la noi au ajuns în Ierusalim și rezidesc cetatea aceea răzvrătită și rea. Ei termină de înălțat zidurile și repară temeliile. 13De aceea să știe împăratul că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită și zidurile vor fi terminate, ei nu vor mai plăti nici tributul, nici darea și nici taxa de trecere, și prin urmare, vistieria imperială va avea de suferit. 14Din această cauză, ca unii care mâncăm sarea palatului, nu ne stă bine să vedem cum este necinstit împăratul și de aceea trimitem această scrisoare ca să‑l înștiințăm pe împărat. 15Să se cerceteze deci în «Cartea cronicilor», unde au scris părinții tăi! În «Cartea cronicilor» vei găsi scris și vei afla că cetatea aceasta a fost o cetate răzvrătită, din cauza căreia au avut de suferit regi și provincii și în mijlocul căreia s‑au iscat răscoale încă din vremuri străvechi. Din acest motiv a și fost pustiită cetatea aceasta. 16Facem deci cunoscut împăratului că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită și zidurile‑i vor fi terminate, nu vei mai avea stăpânire în provincia de peste Râu.“
17Împăratul a trimis următorul răspuns:
„Dregătorului Rehum, scribului Șimșai și celorlalți camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria și în restul provinciei de peste Râu: Pace!
18Scrisoarea pe care ne‑ați trimis‑o a fost citită și tradusă în prezența mea. 19Am dat ordin să se facă cercetări și s‑a găsit că cetatea aceasta s‑a ridicat împotriva împăraților încă din vremuri străvechi, dedându‑se la răzvrătire și răscoală. 20Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste Râu și cărora li se plătea tribut, dare și taxă de trecere. 21Prin urmare, dați ordin ca acești oameni să fie opriți, iar cetatea aceasta să nu mai fie rezidită, până când nu voi da eu o altă înștiințare. 22Aveți grijă să nu fiți nepăsători față de lucrul pe care trebuie să‑l faceți. De ce să crească paguba în dauna împăraților?“
23Imediat după ce s‑a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Șimșai și a camarazilor lor, aceștia s‑au suit în grabă la Ierusalim, la iudei, și i‑au oprit din lucru prin forță și putere. 24Atunci s‑a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim și a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.
Widerstände gegen den Aufbau von Jerusalem
1Die Samariter betrachteten die Judäer und Benjaminiter als ihre Feinde. Als sie erfuhren, dass die Heimgekehrten schon begonnen hatten, den Tempel des Herrn, des Gottes Israels, wieder aufzubauen, 2kamen sie zu Serubbabel und den Sippenoberhäuptern und baten: »Lasst uns den Tempel zusammen bauen! Wir dienen doch demselben Gott wie ihr. Seit der Zeit von Asarhaddon, dem König von Assyrien, der uns hier angesiedelt hat, bringen wir diesem Gott unsere Opfer dar.« 3Doch Serubbabel, Jeschua und die übrigen Sippenoberhäupter von Israel entgegneten: »Nein, ihr könnt euch an dieser Arbeit nicht beteiligen. Wir allein werden für unseren Gott einen Tempel bauen. Uns hat Kyrus, der König von Persien, damit beauftragt!«
4Von da an wurden die Juden von den Samaritern, mit denen sie das Land teilten, immer mehr eingeschüchtert und wagten nicht weiterzubauen. 5Es gelang den Samaritern sogar, einige Berater des persischen Königs Kyrus zu bestechen und so den Bau des Tempels bis zur Regierungszeit von König Darius zu verhindern.
6Später, als Xerxes gerade die Herrschaft übernommen hatte, erhoben Israels Feinde in einer Klageschrift schwere Anschuldigungen gegen die Bewohner von Jerusalem und Juda.4,6 Die Verse 6‒23 schildern ähnliche Schwierigkeiten aus späterer Zeit.
7Während der Regierungszeit von Artaxerxes schrieben Bischlam, Mitredat, Tabeel und einige andere führende Männer zusammen einen Brief an den König. Er wurde in aramäischer Sprache verfasst und später übersetzt.4,7 Ab hier bis Kapitel 6,18 ist der biblische Text auf Aramäisch, der damaligen Weltsprache, überliefert. 8Auch Rehum, der Statthalter von Samarien, und sein Schreiber Schimschai schickten einen Brief an Artaxerxes und beschwerten sich über den Wiederaufbau von Jerusalem. Als Absender waren genannt:
9»Der Statthalter Rehum, der Schreiber Schimschai und ihre übrigen Amtskollegen, die Richter, Beamten, Schreiber und Verwalter, die Männer aus Erech, Babylon und Susa in Elam, 10zusammen mit den Volksgruppen, die der mächtige und berühmte Assurbanipal in den Städten von Samarien und in den anderen Ortschaften westlich des Euphrat angesiedelt hat.«
11Das Schreiben lautete:
»An König Artaxerxes, von seinen Untertanen westlich des Euphrat:
12Wir müssen dem König mitteilen, dass die Juden, die aus deinem Reich zu uns gekommen sind, die aufrührerische, verruchte Stadt Jerusalem wieder aufbauen wollen. Sie legen die Fundamente neu und errichten die Stadtmauern. 13Wir geben dem König zu bedenken, dass die Bewohner keinen Tribut, keine Steuern und keine Zölle mehr zahlen werden, sobald die Mauern dieser Stadt wieder stehen. Das Königshaus wird großen Schaden nehmen. 14Weil wir aber treue Untertanen und dem König verpflichtet sind,4,14 Wörtlich: Weil wir das Salz des Palasts essen. – Vertragsabschlüsse wurden durch das Essen von Salz besiegelt. können wir nicht länger mit ansehen, wie die Macht des Königs untergraben wird. Darum erstatten wir Bericht und schlagen vor: 15Lass in den Chroniken deiner Vorgänger nachforschen. Dann wirst du sehen, dass Jerusalem schon immer eine rebellische Stadt war und den Königen und Statthaltern viel Schaden zugefügt hat. Seit jeher war es eine Brutstätte für Verschwörungen; darum wurde die Stadt ja dem Erdboden gleichgemacht. 16Wenn Jerusalem wieder aufgebaut und seine Mauern errichtet werden, dann verliert dein Reich alle Gebiete westlich des Euphrat.«
17Der König schickte folgende Antwort zurück:
»An den Statthalter Rehum, den Schreiber Schimschai und die königlichen Beauftragten in Samarien und im übrigen Gebiet westlich des Euphrat:
Ich grüße euch!
18Euer Schreiben wurde in meiner Gegenwart übersetzt und verlesen. 19Auf meinen Befehl hin wurden Nachforschungen angestellt, und tatsächlich fand man in den Chroniken, dass diese Stadt sich seit jeher gegen das Königshaus aufgelehnt und Verschwörungen angezettelt hat. 20In Jerusalem haben Könige regiert, die ihre Herrschaft über das ganze Gebiet westlich des Euphrat ausdehnten und den Bewohnern Tribut, Steuern und Zölle auferlegten. 21Darum sollt ihr den Männern dort verbieten, die Bauarbeiten weiterzuführen. Die Stadt darf erst dann wieder aufgebaut werden, wenn ich selbst es befehle. 22Seid in dieser Angelegenheit nicht nachlässig! Unser Reich darf nicht noch einmal Schaden davontragen!«
23Eine Abschrift des Briefes wurde Rehum, Schimschai und den übrigen führenden Männern vorgelesen. Sofort brachen sie nach Jerusalem auf und hinderten die Juden mit Waffengewalt am Weiterbau.
24Schon unter Kyrus war der Wiederaufbau des Tempels in Jerusalem verhindert worden. Bis zum 2. Regierungsjahr von Darius, dem König von Persien, konnte in Jerusalem nicht weitergebaut werden.
