Iminența dezastrului
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, așa îi vorbește Stăpânul Domn țării lui Israel:
«Sfârșitul! A venit sfârșitul peste cele patru colțuri ale țării!
3Acum sfârșitul este peste tine!
Voi trimite mânia Mea împotriva ta.
Te voi judeca după căile tale
și voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale.
4Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,
ci îți voi răsplăti după căile tale
și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.
Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.»
5Așa vorbește Stăpânul Domn:
«Un singur dezastru! Iată, vine un dezastru!
6Vine sfârșitul! Vine sfârșitul!
S‑a deșteptat împotriva ta! Iată‑l venind!
7Vine condamnarea peste tine, locuitor al țării!
Vine vremea! Ziua este aproape!
Pe munți este panică, nu strigăte de bucurie!
8Acum sunt aproape să‑Mi revărs furia asupra ta
și să‑Mi dezlănțui toată mânia împotriva ta.
Te voi judeca după cum ți‑e umbletul
și îți voi face după toate urâciunile tale.
9Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,
ci îți voi răsplăti după cum ți‑e umbletul
și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.
Și vei ști astfel că Cel Ce lovește sunt Eu, Domnul!
10Iată ziua! Iat‑o că vine!
Vine condamnarea! Ramura a înmugurit!
Îngâmfarea a înfrunzit!
11Violența s‑a înălțat
ca să slujească de toiag răutății:
nu va mai rămâne nimic din ei,
nici din mulțimea lor, nici din bogăția lor;
nu va mai rămâne nimic deosebit între ei.
12Vine vremea! Se apropie ziua!
Să nu se bucure cumpărătorul,
iar vânzătorul să nu bocească,
deoarece mânia se va revărsa peste toată mulțimea.
13Căci vânzătorul nu se va mai întoarce
la ceea ce a vândut13 Probabil cu referire la Anul de veselie (vezi Lev. 25).,
cât timp trăiesc amândoi,
fiindcă viziunea cu privire la mulțime
nu se va schimba.
Și niciunul, din cauza nelegiuirilor lui,
nu‑și va scăpa viața.
14Ei au sunat din corn14 Ebr.: taqoa’, termen diferit de șofar (tradus de cele mai multe ori cu trâmbiță și de câteva ori cu corn; vezi și nota de la 33:3) și de hațoțerah (tradus cu trâmbiță). și au pregătit totul!
Totuși, niciunul nu merge la luptă,
căci mânia Mea este împotriva întregii mulțimi.
15Afară va fi sabia,
iar în casă – molima și foametea.
Cine va fi pe câmp va muri de sabie,
iar pe cel ce va fi în cetate
îl vor devora foametea și molima.
16Cei ce vor scăpa cu viață dintre ei
se vor afla în munți,
ca porumbeii văilor,
gemând cu toții,
fiecare pentru nelegiuirea lui.
17Toate mâinile vor slăbi
și pe toți genunchii se va scurge apă.17 Lit.: și toți genunchii vor merge ape.
18Se vor încinge cu saci
și tremurul îi va cuprinde pe toți.
Toate fețele vor fi acoperite de rușine
și toate capetele vor fi rase.
19Își vor arunca argintul pe străzi,
iar aurul le va fi ca o necurăție.
Argintul și aurul lor nu vor putea să‑i scape în ziua furiei Domnului.
Nu vor putea nici să le sature sufletul,
nici să le umple pântecul,
căci ele au fost cauza
care i‑a făcut să cadă în nelegiuire.
20Se mândreau cu frumusețea podoabelor lor,
din care își făceau chipurile urâciunilor lor,
ale lucrurilor lor spurcate.
De aceea le voi preface într‑o necurăție.
21Le voi da ca pradă în mâna străinilor,
vor fi de jaful celor răi de pe pământ,
și ei le vor întina.
22Îmi voi întoarce fața de la ei
și vor întina locul Meu prețios.
Prădătorii vor intra în el și‑l vor întina.
23Pregătește lanțul,
căci țara este plină de vărsare de sânge,
iar cetatea este plină de violență.
24Voi aduce cele mai rele neamuri
ca să le ia în stăpânire casele.
Voi pune capăt mândriei celor puternici,
iar locurile lor sfinte vor fi întinate.
25Când va veni teroarea,
ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi.
26Va veni dezastru după dezastru,
va sosi veste după veste.
Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului,
dar învățătura din Lege a preotului va fi pierdută
și sfatul bătrânilor la fel.
27Regele va boci, prințul se va îmbrăca cu pustiirea,
iar mâinile poporului țării vor fi cuprinse de groază.
Le voi face după calea lor
și‑i voi judeca după legile lor.
Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.»“
Awiei No Aba
1Awurade asɛm baa me nkyɛn se, 2“Onipa ba, eyi ne asɛm a Otumfo Awurade ka kyerɛ Israel asase no:
“ ‘Awiei no! Awiei no adu
asase no ntwea anan no so.
3Awiei no adu wɔ wo so,
na mehwie mʼabufuwhyew agu wo so.
Megyina wʼabrabɔ so abu wo atɛn na
matua wo ka wɔ wo nneyɛe bɔne nyinaa ho.
4Merenhu wo mmɔbɔ
na meremfa wo ho nkyɛ wo.
Ampa ara metua wo ka wɔ wo suban
ne nneyɛe bɔne a ɛwɔ wo mu no ho,
na moahu sɛ mene Awurade.’
5“Sɛɛ na Otumfo Awurade se:
“ ‘Atoyerɛnkyɛm! Atoyerɛnkyɛm a wontee da
nam kwan so reba.
6Awiei no aba!
Awiei no aba!
Ama ne ho so atia wo.
Aba!
7Ɔsɛe aba mo so,
aba mo a mote asase no so no so.
Bere no adu, da no abɛn;
huboabɔ a ɛnyɛ mmepɔw so ahosɛpɛw.
8Merebehwie mʼabufuwhyew agu wo so
de awie mʼabufuw a etia wo no.
Megyina wo nneyɛe so abu wo atɛn,
na matua wo nneyɛe bɔne nyinaa so ka.
9Merenhu wo mmɔbɔ,
na meremfa wo ho nkyɛ wo.
Metua wo ka wɔ wo suban
ne nneyɛe bɔne a ɛwɔ wo mu no ho.
Afei mubehu sɛ me, Awurade, na mebobɔ mo.
10“ ‘Da no ni;
hwɛ, aba!
Atemmuda no apue,
abaa no afefɛw,
ahantan ahaahan!
11Kitikitiyɛ asɔre, abaa
a wɔde twe amumɔyɛ aso.
Ɛrenka nnipa no mu biara,
dɔm no mu biara,
ahonyade ne nea ɛsom bo biara renka.
12Bere no aso,
da no adu.
Mma adetɔni ani nnye
anaa ɔdetɔnfo werɛ nhow,
efisɛ abufuwhyew wɔ nnipadɔm no nyinaa so.
13Nea ɔtɔn no nsa renka asase
a watɔn no bio
wɔ bere a wɔn baanu te ase,
efisɛ anisoadehu a ɛfa nnipadɔm
no nyinaa ho no rensesa.
Wɔn bɔne nti, wɔn mu baako koraa
remfa ne ho nni.
14“ ‘Wɔahyɛn akobɛn no,
na wɔboaboa biribiara ano de,
nanso obiara renkɔ ɔsa,
efisɛ mʼabufuwhyew wɔ nnipakuw no nyinaa so.
15Afoa wɔ mfikyiri
na ɔyaredɔm ne ɔkɔm wɔ fie;
wɔn a wɔwɔ ɔman no mu
bɛtotɔ wɔ afoa ano.
Wɔn a wɔwɔ kuropɔn no mu no,
ɔyaredɔm ne ɔkɔm bekum wɔn.
16Wɔn a wɔanya wɔn ti adidi mu
na wɔaguan no bɛtena mmepɔw no so.
Na wɔakurum te sɛ
aku mu mmorɔnoma,
wɔn mu biara bɔne nti.
17Nsa nyinaa bedwudwo
na nkotodwe nyinaa ayɛ mmrɛw sɛ nsu.
18Wobefurafura atweaatam
na wɔabɔ huboa.
Aniwu bɛkata wɔn anim
na wɔayi wɔn tinwi.
19“ ‘Wɔbɛtow wɔn dwetɛ agu mmɔnten so,
na wɔn sikakɔkɔɔ bɛyɛ ade a ɛho ntew.
Wɔn dwetɛ ne sikakɔkɔɔ
rentumi nnye wɔn
Awurade abufuwhyew da no.
Ɛrenkum wɔn kɔm
na ɛrenhyɛ wɔn yafunu ma,
efisɛ ayɛ wɔn hintidua de wɔn akɔ bɔne mu.
20Na wɔde wɔn nnwinne afɛfɛ no hoahoa wɔn ho,
na wɔde yeyɛɛ wɔn ahoni a ɛyɛ akyiwade
ne nsɛsode tantan.
Enti mɛdan eyinom nneɛma a ho ntew no ama wɔn.
21Mede ne nyinaa bɛma ananafo sɛ asade
na mede ama asase so atirimɔdenfo sɛ akorɔnne,
na wobegu ho fi.
22Meyi mʼani afi wɔn so
na wobegu beae a ɛsom me bo no ho fi.
Akorɔmfo bewura hɔ
na wɔagu ho fi.
23“ ‘Monyɛ nkɔnsɔnkɔnsɔn,
efisɛ mogyahwiegu ayɛ asase no so ma,
na akakabensɛm ahyɛ kuropɔn no ma.
24Mɛma aman no mu otirimɔdenfo pa ara
abɛfa wɔn afi;
mɛma ɔhoɔdenfo ahomaso aba awiei,
na wɔn kronkrommea ho begu fi.
25Sɛ ehu ba a,
wɔbɛhwehwɛ asomdwoe akyi kwan nanso ɛbɛbɔ wɔn.
26Atoyerɛnkyɛm bedi atoyerɛnkyɛm akyi aba;
huhuhuhu bedi huhuhuhu akyi.
Wɔbɛpɛ sɛ wobenya anisoadehu afi odiyifo no hɔ,
asɔfo no nkyerɛkyerɛ a ɛfa mmara no ho no bɛbɔ wɔn,
saa ara na wɔrennya afotu mfi mpanyimfo hɔ.
27Ɔhene no betwa adwo,
ɔheneba no befura abawpa,
na asase no so nnipa nsa bɛpopo.
Me ne wɔn bedi no sɛnea wɔn nneyɛe te
na megyina wɔn tebea so abu wɔn atɛn.
Afei wobehu sɛ me ne Awurade no.’ ”
