Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 5

1„Tu, fiul omului, ia-ţi o sabie ascuţită şi foloseşte-o ca pe un brici de ras! Rade-ţi capul şi barba, după care ia o cumpănă de cântărit şi împarte părul! Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetăţii. Apoi să iei o altă treime şi s-o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetăţii, iar o treime s-o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. Totuşi să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. Dintre acestea să iei câteva şi să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.“

Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi împrejurul căruia am aşezat ţări. El s-a răzvrătit faţă de judecăţile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, şi faţă de poruncile Mele, devenind chiar mai rău decât ţările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecăţile Mele şi nu a urmat poruncile Mele.

De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi fost mai nesupuşi până şi decât neamurile care vă înconjoară, neurmând poruncile Mele şi neîmplinind rânduielile Mele. Nu aţi făcut nici măcar[a] după rânduielile neamurilor care vă înconjoară! Din cauza aceasta, aşa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta şi Îmi voi împlini în mijlocul tău judecăţile, chiar sub privirea neamurilor. Îţi voi face ceea ce n-am mai făcut şi nici nu voi mai face, şi aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. 10 De aceea, în mijlocul tău, părinţii îşi vor mânca copiii, iar copiii îşi vor mânca părinţii. Voi face în tine judecată şi-ţi voi împrăştia întreaga rămăşiţă în toate vânturile.

11 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Lăcaşul Meu cu toate spurcăciunile tale şi cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce şi Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare şi nu te voi cruţa! 12 O treime din poporul tău va muri de molimă şi va fi nimicită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău şi o altă treime va fi împrăştiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. 13 Îmi voi potoli mânia, Îmi voi domoli furia faţă de ei şi Mă voi linişti; când Îmi voi fi pomolit furia Mea faţă de ei, vor şti că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea.

14 Te voi da pradă ruinei şi batjocurii printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor. 15 Vei ajunge de ruşine şi de batjocură, vei fi o pildă şi o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecăţile, cu mânie, cu furie şi cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. 16 Când voi trimite împotriva voastră săgeţile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere şi pe care Eu le voi trimite spre nimicirea voastră –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru şi vă voi zdrobi toiagul pâinii. 17 Voi trimite peste voi foametea şi fiarele sălbatice şi veţi fi lăsaţi fără copii; molima şi vărsarea de sânge vor trece pe la voi şi voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“

Notas al pie

  1. Ezechiel 5:7 Cele mai multe mss TM; câteva mss TM, Siriacă (vezi şi 11:12): Aţi făcut

The Message

Ezekiel 5

A Jealous God, Not to Be Trifled With

11-2 “Now, son of man, take a sharp sword and use it as a straight razor, shaving your head and your beard. Then, using a set of balancing scales, divide the hair into thirds. When the days of the siege are over, take one-third of the hair and burn it inside the city. Take another third, chop it into bits with the sword and sprinkle it around the city. The final third you’ll throw to the wind. Then I’ll go after them with a sword.

3-4 “Retrieve a few of the hairs and slip them into your pocket. Take some of them and throw them into the fire—burn them up. From them, fire will spread to the whole family of Israel.

5-6 “This is what God, the Master, says: This means Jerusalem. I set her at the center of the world, all the nations ranged around her. But she rebelled against my laws and ordinances, rebelled far worse than the nations ranged around her—sheer wickedness!—refused my guidance, ignored my directions.

“Therefore this is what God, the Master, says: You’ve been more headstrong and willful than any of the nations around you, refusing my guidance, ignoring my directions. You’ve sunk to the gutter level of those around you.

8-10 “Therefore this is what God, the Master, says: I’m setting myself against you—yes, against you, Jerusalem. I’m going to punish you in full sight of the nations. Because of your disgusting no-god idols, I’m going to do something to you that I’ve never done before and will never do again: turn families into cannibals—parents eating children, children eating parents! Punishment indeed. And whoever’s left over I’ll throw to the winds.

11-12 “Therefore, as sure as I am the living God—Decree of God, the Master—because you’ve polluted my Sanctuary with your obscenities and disgusting no-god idols, I’m pulling out. Not an ounce of pity will I show you. A third of your people will die of either disease or hunger inside the city, a third will be killed outside the city, and a third will be thrown to the winds and chased by killers.

13 “Only then will I calm down and let my anger cool. Then you’ll know that I was serious about this all along, that I’m a jealous God and not to be trifled with.

14-15 “When I get done with you, you’ll be a pile of rubble. Nations who walk by will make coarse jokes. When I finish my angry punishment and searing rebukes, you’ll be reduced to an object of ridicule and mockery, turned into a horror story circulating among the surrounding nations. I, God, have spoken.

16-17 “When I shoot my lethal famine arrows at you, I’ll shoot to kill. Then I’ll step up the famine and cut off food supplies. Famine and more famine—and then I’ll send in the wild animals to finish off your children. Epidemic disease, unrestrained murder, death—and I will have sent it! I, God, have spoken.”