1„Tu, fiul omului, ia‑ți o sabie ascuțită și folosește‑o ca pe un brici de ras! Trece‑o peste cap și peste barbă, și apoi ia niște talere de cântărit și împarte părul! 2Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetății. Apoi să iei o altă treime și s‑o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetății, iar o treime s‑o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. 3Totuși, să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. 4Dintre acestea să iei câteva și să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieși un foc împotriva întregii Case a lui Israel.“
5Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l‑am pus în mijlocul neamurilor și împrejurul căruia am așezat țări. 6El s‑a răzvrătit față de judecățile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, și față de hotărârile Mele, devenind chiar mai rău decât țările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecățile Mele și nu a urmat hotărârile Mele.
7De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că zarva voastră a fost mai mare decât a neamurilor care sunt în jurul vostru, pentru că nu ați urmat hotărârile Mele, nu ați împlinit judecățile Mele și nu ați făcut nici măcar după rânduielile neamurilor care sunt în jurul vostru, 8de aceea, așa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta și Îmi voi împlini în mijlocul tău judecățile, înaintea ochilor neamurilor. 9Îți voi face ceea ce n‑am mai făcut și nici nu voi mai face, și aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. 10De aceea, în mijlocul tău, părinții își vor mânca copiii, iar copiii își vor mânca părinții. Voi face în tine judecată și voi împrăștia întreaga ta rămășiță în toate vânturile. 11De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Sfântul Meu Lăcaș cu toate spurcăciunile tale și cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce și Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare și nu te voi cruța! 12O treime din poporul tău va muri de molimă și va fi mistuită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău și o altă treime va fi împrăștiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. 13Și astfel mânia Mea se va potoli și Îmi voi domoli furia față de ei. Mă voi liniști și vor ști că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea, când Îmi voi potoli furia față de ei. 14Te voi da pradă ruinei și disprețului printre neamurile care te înconjoară, înaintea ochilor tuturor trecătorilor. 15Vei ajunge de dispreț și de batjocură, vei fi o pildă și o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecățile, cu mânie, cu furie și cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. 16Când voi trimite împotriva voastră săgețile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere și pe care Eu le voi trimite să vă distrugă –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru și vă voi zdrobi toiagul pâinii. 17Voi trimite peste voi foametea și fiarele sălbatice și veți fi lăsați fără copii. Molima și vărsarea de sânge vor trece pe la voi și voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“
Jeruzalem als voorbeeld voor de omringende volken
1‘Mensenzoon, neem een scherp zwaard en gebruik het als scheermes om het haar van uw hoofd en uw baard af te scheren. Verdeel daarna het haar met behulp van een weegschaal in drie gelijke delen. 2Wanneer de belegering van de stad bijna ten einde is, moet u eenderde van het haar midden op uw plattegrond van Jeruzalem verbranden. Verspreid het tweede deel over uw plattegrond en sla vervolgens met uw zwaard het kleitablet in stukken. Het laatste deel moet u door de wind laten wegblazen, want Ik zal mijn volk met het zwaard achtervolgen. 3Bewaar een klein gedeelte van de haren en wikkel dat in de plooi van uw mantel. 4Neem daarvan opnieuw enige haren en gooi ze in het vuur. Daaruit zal een vuur ontstaan dat zal overslaan naar heel Israël.
5En dit moet u tegen het hele volk Israël zeggen: “Zo zegt de Oppermachtige Here: Ik heb Jeruzalem te midden van de volken een plaats gegeven. En daar omheen liggen andere landen. 6Maar zij kwam in opstand tegen mijn geboden, méér dan de omliggende volken. En mijn wetten hebben zij verworpen en in hun levenswandel mijn richtlijnen genegeerd. 7Daarom zegt de Oppermachtige Here: omdat u opstandiger bent geweest dan de volken die rondom u wonen en omdat u mijn voorschriften niet opgevolgd hebt en u zich niet aan mijn wetten hebt gehouden, maar hebt geleefd volgens de gewoonten van de volken rondom u, 8daarom zegt de Oppermachtige Here: Ik zal tegen u optreden en u voor de ogen van alle volken straffen. 9Om de vreselijke zonden die u hebt bedreven, zal Ik u zwaarder straffen dan ooit is gebeurd of nog zal gebeuren. 10Vaders zullen hun eigen kinderen opeten en kinderen hun vaders. Zij die het overleven, zullen voor straf over de hele wereld worden verspreid. 11Want dit verzeker Ik u: omdat u mijn tempel hebt verontreinigd met afgodsbeelden en goddeloze praktijken, zal Ik u niet sparen noch medelijden met u hebben. 12Eenderde van u zal sterven door hongersnood en ziekten, eenderde zal buiten de stad worden afgeslacht door de vijand en eenderde zal Ik door de wind uiteen laten blazen, achterna gezeten door het zwaard van de vijand. 13Pas dan zal mijn toorn tot rust komen. Dan zal ook heel Israël weten dat Ik mijn dreigementen uitvoer. 14Zo zal Ik u te kijk zetten voor de u omringende volken en voor iedereen die langs de ruïnes van uw land trekt. 15De wereld zal u uitlachen en u zult een afschrikwekkend voorbeeld zijn van wat gebeurt als de Here zijn vreselijke straf op een heel volk laat neerkomen. Ik, de Here, heb het gezegd! 16Dodelijke pijlen van honger zal Ik op u laten neerregenen om u te vernietigen. De honger zal steeds nijpender worden, totdat er ten slotte geen brood meer is. 17En niet alleen zal er honger zijn, ook de wilde dieren zullen u aanvallen en uw kinderen doden, ziekten en oorlog zullen uw land teisteren en het zwaard van de vijand zal u afslachten! Ik, de Here, heb het gezegd!” ’
