Valea cu oase uscate
1Mâna Domnului a venit peste mine, m‑a dus prin Duhul Domnului și m‑a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. 2M‑a pus să umblu peste ele încoace și încolo și iată că pe suprafața văii erau foarte multe oase. Și iată că ele erau foarte uscate.
3Domnul mi‑a zis:
– Fiul omului, vor putea oare aceste oase să învie?
Eu I‑am răspuns:
– Stăpâne Doamne, Tu știi!
4Atunci El mi‑a zis:
– Profețește despre oasele acestea și spune‑le: „Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului! 5Așa vorbește Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare5-14 Termenul ebraic poate însemna și vânt sau duh / Duh. în voi și veți învia! 6Vă voi da tendoane, voi face să crească pe voi carne și vă voi acoperi cu piele. Voi pune suflare în voi și veți învia. Și veți ști atunci că Eu sunt Domnul!»“
7Am profețit așa cum mi se poruncise. În timp ce profețeam, s‑a auzit un zgomot ca un huruit. Și iată că oasele s‑au apropiat unele de celelalte! 8M‑am uitat și, iată, am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele și erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.
9El mi‑a zis:
– Profețește suflării! Profețește, fiul omului, și spune‑i suflării că așa vorbește Stăpânul Domn: „Vino, suflare, din cele patru vânturi și suflă peste acești morți ca să învie!“
10Am profețit așa cum îmi poruncise și suflarea a intrat în ei. Ei au înviat și s‑au ridicat în picioare. Era o armată foarte, foarte mare.
11Apoi El mi‑a zis:
– Fiul omului, oasele acestea sunt toți cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate și nu mai avem nicio speranță! Suntem pierduți!“ 12De aceea profețește și spune‑le că așa vorbește Stăpânul Domn: „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel. 13Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, veți ști că Eu sunt Domnul. 14Voi pune în voi suflarea Mea și veți învia. Vă voi așeza din nou în țara voastră și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut întocmai, zice Domnul.“
Un singur popor sub un singur conducător
15Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 16„Fiul omului, ia o ramură și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru fiii lui Israel, prietenii săi». Ia apoi o altă ramură și scrie pe ea: «Pentru Iosif, ramura lui Efraim, și pentru toți cei din Casa lui Israel, prietenii lui». 17După aceea apropie‑le una de alta și fă‑le o singură bucată, astfel încât să fie ca una singură în mâna ta.
18Când fiii poporului tău îți vor zice: «Nu vrei să ne explici ce înseamnă toate acestea?», 19tu să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi lua ramura lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și a semințiilor lui Israel, prietenii lui, le voi pune pe ramura lui Iuda și le voi face o singură ramură, astfel că vor fi una în mâna Mea.» 20Ramurile pe care ai scris să le ții în mână înaintea ochilor lor 21și să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi îi voi lua pe fiii lui Israel din mijlocul neamurilor unde s‑au dus, îi voi strânge din toate părțile și‑i voi aduce în patria lor. 22Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel. Va fi un singur rege pentru toți și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două regate. 23Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu spurcăciunile lor și cu toate fărădelegile lor. Îi voi izbăvi de toate abaterile prin care au păcătuit și‑i voi curăți. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
24Robul meu David, va fi rege peste ei și va fi un singur păstor pentru toți. Ei vor urma legile Mele și vor păzi și împlini hotărârile Mele. 25Vor locui în țara pe care am dat‑o robului Meu Iacov, țara în care au locuit părinții lor. Ei vor locui în țară împreună cu copiii lor și cu copiii copiilor lor pe vecie, iar robul Meu David le va fi prinț pentru totdeauna. 26Voi încheia cu ei un legământ de pace; va fi un legământ veșnic cu ei. Îi voi așeza iarăși, îi voi înmulți și voi pune Sfântul Meu Lăcaș în mijlocul lor pe vecie. 27Locuința Mea va fi între ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 28Când Sfântul Meu Lăcaș va fi în mijlocul lor pe vecie, neamurile vor ști că Eu sunt Domnul, Cel Care‑l sfințesc28 Vezi nota de la 20:12. pe Israel.»“
De tørre knogler i dalen
1Herrens kraft kom over mig, og hans Ånd førte mig ud i en dal fyldt med menneskeknogler. 2De var helt indtørrede, og Herren førte mig i en bue rundt om dem. 3Så spurgte han mig: „Kan de knogler blive til levende mennesker igen?” „Herre, det ved kun du,” svarede jeg.
4Da gav han mig ordre til at profetere direkte til knoglerne: „I tørre knogler, hør Herrens ord. 5Herren siger: Jeg vil ånde på jer og gøre jer levende igen. 6Jeg vil sætte kød og sener på jer og dække jer med hud, og jeg vil blæse min livsånde ind i jer. Da vil I indse, at jeg er Herren.”
7Jeg profeterede, som Herren havde befalet mig. Mens jeg profeterede, hørte jeg en raslende lyd, og jeg så, at knoglerne nærmede sig hinanden og blev til skeletter. 8Der voksede kød og sener frem på dem, og derefter blev de dækket af hud. Kroppene var dog stadig døde, der var ikke spor af liv i dem. 9Da befalede Herren mig at profetere og kalde på livsånden: „Herren siger: Du livsånd, kom fra de fire verdenshjørner og blæs på de her døde kroppe, så de bliver levende.” 10Så profeterede jeg, som han havde befalet mig. Straks kom der livsånde i kroppene, og de blev levende og rejste sig op. De udgjorde en meget stor hær.
11Derefter sagde Herren til mig: „Du menneske, de tørre knogler er et billede på Israels folk. De siger: ‚Alt er håbløst. Vi ligger allerede i graven og er ikke andet end en bunke udtørrede knogler.’ 12Profetér derfor til dem og sig: Mit folk, jeg vil lukke op for jeres grave og føre jer ud af dem og bringe jer hjem til Israels land. 13Når jeg gør det, vil I indse, at jeg er Herren. 14Jeg sender min Ånd ind i jer, så I får nyt liv og kan vende hjem til jeres eget land. Til den tid vil I erkende, at jeg er Herren, og at jeg har opfyldt mit løfte til jer.”
Genforeningen af Judas og Israels folk
15Herren sagde til mig: 16„Du menneske, tag et stykke træ og skriv på det: ‚Judas folk og de stammer, der hører med til Sydriget.’ Tag et andet stykke træ og skriv på det: ‚Efraim og de andre stammer, der hører med til Nordriget.’ 17Hold så træstykkerne i den ene hånd, så det ser ud, som om de udgør ét stykke. 18Når folk spørger dig, hvad det skal betyde, 19skal du sige: ‚Herren siger: Jeg vil tage Nordrigets stammer og forene dem med Sydrigets stammer, så de bliver til ét folk i min hånd.’ 20Hold dem sådan, at alle kan se dem, 21og sig til folket: Jeg vil samle Israels folk fra de lande, hvor de er i landflygtighed, og føre dem hjem til deres eget land, 22så de bliver til én nation i Israels højland med en og samme konge. De skal ikke længere være splittet i to nationer. 23Og de skal ikke længere gøre sig urene med deres modbydelige afguder og alle deres synder. Jeg frelser dem fra deres frafald og renser dem for deres synd imod mig. Da skal de være mit folk, og jeg vil være deres Gud.
24En, der er som min tjener David, skal være deres fælles konge og hyrde. Da skal de adlyde mine bud og gøre, hvad jeg befaler dem. 25De skal bo i det land, jeg gav min tjener Jakob, og hvor deres forfædre boede. Både de selv og alle kommende generationer efter dem skal bo i landet. Og en som min tjener David skal altid være deres fyrste. 26Jeg vil slutte en evig fredspagt med dem og gøre dem talrige. Min helligdom skal altid have plads midt iblandt dem. 27Ja, jeg vil bo midt iblandt dem. Jeg vil være deres Gud, og de skal være mit folk. 28Og fordi jeg altid er til stede iblandt mit folk, skal nationerne komme til erkendelse af, at jeg er Herren, og at jeg er den, som gør Israel til et helligt folk.”
