Profeție împotriva păstorilor lui Israel
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, profețește împotriva păstorilor lui Israel! Profețește și spune‑le păstorilor că așa vorbește Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înșiși. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? 3Voi ați mâncat grăsimea, v‑ați îmbrăcat cu lâna, ați tăiat ce era gras, dar turma nu ați păscut‑o! 4Pe cele slăbite nu le‑ați întărit, pe cea bolnavă nu ați vindecat‑o, pe cea rănită nu ați legat‑o, pe cea izgonită nu ați adus‑o înapoi, iar pe cea pierdută n‑ați căutat‑o. Dimpotrivă, le‑ați condus prin forță și cu asprime. 5Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăștiate și, împrăștiate fiind, au ajuns hrană pentru orice vietate de pe câmp. 6Oile Mele rătăcesc pe toți munții, pe orice deal înalt. Oile Mele sunt împrăștiate pe toată fața pământului și nimeni nu le caută, nici nu se uită după ele.»
7De aceea, păstorilor, ascultați Cuvântul Domnului: 8«Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf și oile Mele au ajuns hrană pentru orice vietate a câmpului, din lipsă de păstor, și pentru că păstorii Mei nu Mi‑au căutat turma, ci s‑au păscut pe ei înșiși și nu Mi‑au păscut turma, 9de aceea, păstorilor, ascultați Cuvântul Domnului! 10Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor și nu‑i voi mai lăsa să‑Mi pască turma. Și păstorii nu se vor mai paște pe ei înșiși. Îmi voi elibera oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană.’»
Dumnezeu, Păstorul lui Israel
11Căci așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta oile și le voi cerceta! 12Cum își cercetează păstorul turma, în ziua când se află în mijlocul oilor sale împrăștiate, tot așa Îmi voi cerceta și Eu oile și le voi elibera din toate locurile pe unde au fost împrăștiate în ziua plină de nori și negură. 13Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din țări, le voi aduce în patria lor și le voi paște pe munții lui Israel, de‑a lungul albiilor și în toate zonele locuite ale țării. 14Le voi paște pe o pășune bună, iar staulul le va fi pe munții cei înalți ai lui Israel. Acolo se vor odihni într‑un staul bun și vor paște pe o pășune grasă pe munții lui Israel. 15Eu Însumi Îmi voi paște oile și le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. 16O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită și o voi întări pe cea slăbită, dar o voi nimici pe cea grasă și pe cea tare. Îmi voi paște astfel turma cu dreptate.»
17Cât despre voi, turma Mea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună de călcați în picioare ce rămâne din pășunea voastră? Este prea puțin pentru voi că vă adăpați din apă limpede de tulburați cu picioarele ce rămâne după voi? 19Și oile Mele să pască ceea ce ați călcat voi în picioare și să se adape din apele pe care le‑ați tulburat voi cu picioarele?»
20De aceea, așa le vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia grasă și oaia slabă. 21Pentru că ați împins cu coasta și cu umărul și ați împuns cu coarnele toate oile slăbite până le‑ați împrăștiat în afară, 22voi veni în ajutorul oilor Mele și nu vor mai fi de jaf. Voi face judecată astfel între oaie și oaie. 23Voi ridica peste ele un singur Păstor, pe Robul Meu David, și El le va paște. El le va paște și va fi Păstorul lor.23 Vezi Ier. 23:5-6. 24Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar Robul Meu David va fi Prinț în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.
25Voi încheia cu ele un legământ de pace și voi îndepărta din țară fiarele sălbatice, ca să locuiască în siguranță în pustie și să poată dormi în păduri. 26Le voi face o binecuvântare, atât pe ele, cât și împrejurimile dealului Meu. Le voi trimite ploi la vreme și acestea vor fi ploi ale binecuvântării. 27Copacul de pe câmp își va da rodul, pământul își va da recolta, iar ele vor putea locui în siguranță în țara lor. Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor și le voi elibera din mâna celor ce le‑au înrobit. 28Nu vor mai fi de jaf pentru neamuri și vietățile din țară nu le vor mai devora. Vor locui în siguranță și nimeni nu le va mai înspăimânta. 29Le voi pregăti o plantație care va ajunge renumită29 Lit.: o plantație pentru un nume. și nu vor mai suferi de foame în țară, nici nu vor mai purta insulta neamurilor. 30Și vor ști astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele sunt poporul Meu, Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn. 31Voi, turma Mea, turma pășunii Mele, voi sunteți oameni, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Stăpânul Domn.»“
Profetia mot Israels herdar
1Herrens ord kom till mig: 2”Du människa, profetera mot Israels herdar, profetera och säg till dem: ’Så säger Herren, Herren till dessa herdar: Ve er, Israels herdar som bara vallar er själva! Ska inte herdarna valla fåren? 3Ni äter upp grädden, gör kläder av ullen och slaktar de bästa djuren, men ni vallar inte fåren. 4Ni har inte stärkt de svaga, inte helat de sjuka eller förbundit de sårade. Ni har inte heller fört tillbaka de försvunna eller sökt efter de vilsegångna. I stället har ni härskat över dem med hårdhet och grymhet. 5De skingrades eftersom de inte hade någon herde, och blev alla vilddjurens rov. Så skingrades de, 6och så har mina får irrat omkring på alla berg och höjder. Över hela jorden har min fårahjord skingrats, men ingen letar efter dem eller frågar efter dem.
7Hör därför Herrens ord, ni herdar: 8Så sant jag lever, säger Herren, Herren, eftersom mina får blev utan herde blev de ett byte och rov för alla vilddjur. Mina herdar letade inte efter dem utan vallade bara sig själva, inte mina får. 9Hör därför Herrens ord, ni herdar: 10Så säger Herren, Herren: Jag är emot herdarna och ska kräva tillbaka mina får av dem. Jag ska avsätta dem från deras herdeuppgift, så att de inte längre får valla sig själva. Jag ska rycka mina får ur deras gap; de får inte bli deras föda.
11Så säger Herren, Herren: Jag ska söka efter mina får och ta hand om dem. 12Som en herde tar hand om sin hjord när han är bland sina får, de skingrade, så ska jag ta hand om mina får. Jag ska rädda dem från alla de platser dit de blivit utspridda en mörk och dyster dag. 13Jag ska leda dem tillbaka från alla folken och samla dem från olika länder och leda dem tillbaka till deras eget land. Jag ska valla dem på Israels berg och vid floderna och där landet är bebott. 14Jag ska föra dem i bet på goda betesmarker. Israels höjder ska bli deras betesmarker. Där ska de få ligga i lugn och ro på goda betesmarker och äta av frodig grönska på Israels berg. 15Jag ska själv valla mina får och låta dem vila i lugn och ro, säger Herren, Herren. 16Jag ska söka upp de försvunna och föra tillbaka de vilsegångna. Jag ska förbinda de sårade och hela de sjuka. Men de feta och starka ska jag utplåna.34:16 Enligt bl.a. Septuaginta: Jag ska se till de feta och starka. Jag ska valla dem med rättvisa.
Herren som herde
17Och ni, mina får: Så säger Herren, Herren: Jag ska döma mellan får och får, mellan baggar och bockar. 18Är det inte nog för er att få beta på de bästa betesmarkerna? Måste ni också trampa ner de övriga av era betesmarker? Är det inte nog att ni får dricka klart vatten? Måste ni med era fötter grumla det som finns kvar? 19Måste mina får beta av det som ni har trampat ner och dricka av det som ni med era fötter har grumlat?
20Därför säger Herren, Herren till dem: Jag ska själv döma mellan de feta och de magra fåren. 21Ni knuffar med sida och bog alla de svaga och tränger undan dem med era horn tills ni drivit bort och skingrat dem. 22Därför ska jag själv rädda mina får så att de aldrig mer blir till ett byte. Jag ska själv döma mellan fåren.
23Jag ska sätta en herde över dem, min tjänare David, som ska valla dem. Han ska valla dem och vara en herde för dem. 24Jag, Herren, ska vara deras Gud, och min tjänare David ska vara en furste bland dem. Jag, Herren, har talat.
25Jag ska ingå ett fredsförbund med dem. Jag ska utrota vilddjuren i landet, så att man tryggt kan bo i öknen och sova i skogarna. 26Jag ska välsigna dem, mitt berg och dess omgivningar. Jag ska sända regn i rätt tid, skurar av välsignelse ska komma. 27Markens träd ska bära sin frukt och jorden ge sin gröda, och de ska leva i trygghet i sitt land. De ska inse att jag är Herren, när jag bryter sönder deras ok och befriar dem från dem som hållit dem i slaveri. 28De ska inte mer bli ett byte för andra folk, och vilddjuren i landet ska inte äta dem mer. De ska bo i trygghet, och ingen ska skrämma dem.
29Landet där de ska få bo ska vara känt för sina goda skördar, och mitt folk ska aldrig mer behöva svälta eller bli föraktade av andra folk. 30Då ska de inse att jag, Herren, deras Gud, är med dem och att de, israeliterna, är mitt folk, säger Herren, Herren. 31Ni är min hjord, fåren på mina betesmarker. Ni är människor, och jag är er Gud, säger Herren, Herren.’ ”
