Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 34

Profeţie împotriva păstorilor lui Israel

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? Totuşi voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat ce era gras, dar turma nu aţi păscut-o! Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea bolnavă nu aţi vindecat-o, pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi adus-o înapoi, iar pe cea pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin forţă şi asprime. Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăştiate şi, împrăştiate fiind, au ajuns hrană pentru toate fiarele câmpului. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii, pe orice deal înalt. Turma Mea este împrăştiată pe toată suprafaţa ţării şi nimeni nu o caută, nici nu se uită după ea.»

De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului: «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf şi este hrană pentru toate fiarele câmpului, din lipsă de păstor, şi pentru că păstorii Mei nu Mi-au căutat turma, ci s-au păscut pe ei înşişi, în loc să-Mi pască turma, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! 10 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor. Nu-i voi mai lăsa să-Mi pască turma şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi. Îmi voi izbăvi turma din gura lor şi nu le va mai sluji drept hrană’».

Dumnezeu, Păstorul lui Israel

11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta turma şi mă voi uita după ea! 12 Cum îşi caută păstorul oile împrăştiate, atunci când se află în mijlocul turmei sale, tot aşa Îmi voi căuta şi Eu oile şi le voi scoate din toate locurile pe unde au fost împrăştiate în ziua plină de nori şi negură. 13 Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din ţări străine, le voi aduce în patria lor şi le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul albiilor şi în toate zonele locuite ale ţării. 14 Le voi paşte pe o păşune bună, iar staulul le va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel. Acolo se vor odihni într-un staul bun şi vor paşte pe o păşune grasă pe munţii lui Israel. 15 Eu Însumi Îmi voi paşte oile şi le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. 16 O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită şi o voi întări pe cea slăbită, dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.»

17 Cât despre tine, turma Mea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi judeca între oaie şi oaie şi între berbeci şi ţapi. 18 Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună de călcaţi în picioare şi ce rămâne din păşunea voastră? Este prea puţin pentru voi că vă adăpaţi din apă limpede de tulburaţi cu picioarele şi ce rămâne după voi? 19 Trebuie ca celelalte oi ale Mele să pască ceea ce voi aţi călcat în picioare şi să se adape din apele pe care le-aţi tulburat voi cu picioarele?»

20 De aceea, aşa le vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă. 21 Pentru că aţi împins cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele toate oile slăbite până le-aţi împrăştiat în afară, 22 voi veni în ajutorul oilor Mele şi nu vor mai fi de jaf. Voi face judecată astfel între oaie şi oaie. 23 Voi ridica peste ele un singur Păstor, pe Robul Meu David, şi El le va paşte. El le va paşte şi va fi Păstorul lor.[a] 24 Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar Robul Meu David va fi Prinţ în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.

25 Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară fiarele sălbatice, ca să locuiască în siguranţă în sălbăticie şi să poată dormi în păduri.

26 Le voi face o binecuvântare,[b] atât pe ele, cât şi împrejurimile dealului Meu. Le voi trimite ploi la vreme şi acestea vor fi ploi ale binecuvântării. 27 Copacul de pe câmp îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta, iar ele vor putea locui în siguranţă în ţara lor. Şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor şi le voi scăpa din mâna celor ce le-au înrobit. 28 Nu vor mai fi de jaf pentru neamuri şi fiarele din ţară nu le vor mai devora; vor locui în siguranţă şi nimeni nu le va mai îngrozi. 29 Le voi ridica un răsad căruia i se va duce faima şi nu vor mai suferi de foame în ţară, nici nu vor mai purta ruşinea pricinuită de neamuri. 30 Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele sunt poporul Meu, Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn. 31 Voi sunteţi turma Mea, turma păşunii Mele, fiecare dintre voi, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Stăpânul Domn.»“

Notas al pie

  1. Ezechiel 34:23 Vezi Ier. 23:5-6
  2. Ezechiel 34:26 Sau: Le voi binecuvânta

The Message

Ezekiel 34

When the Sheep Get Scattered

11-6 God’s Message came to me: “Son of man, prophesy against the shepherd-leaders of Israel. Yes, prophesy! Tell those shepherds, ‘God, the Master, says: Doom to you shepherds of Israel, feeding your own mouths! Aren’t shepherds supposed to feed sheep? You drink the milk, you make clothes from the wool, you roast the lambs, but you don’t feed the sheep. You don’t build up the weak ones, don’t heal the sick, don’t doctor the injured, don’t go after the strays, don’t look for the lost. You bully and badger them. And now they’re scattered every which way because there was no shepherd—scattered and easy pickings for wolves and coyotes. Scattered—my sheep!—exposed and vulnerable across mountains and hills. My sheep scattered all over the world, and no one out looking for them!

7-9 “‘Therefore, shepherds, listen to the Message of God: As sure as I am the living God—Decree of God, the Master—because my sheep have been turned into mere prey, into easy meals for wolves because you shepherds ignored them and only fed yourselves, listen to what God has to say:

10 “‘Watch out! I’m coming down on the shepherds and taking my sheep back. They’re fired as shepherds of my sheep. No more shepherds who just feed themselves! I’ll rescue my sheep from their greed. They’re not going to feed off my sheep any longer!

11-16 “‘God, the Master, says: From now on, I myself am the shepherd. I’m going looking for them. As shepherds go after their flocks when they get scattered, I’m going after my sheep. I’ll rescue them from all the places they’ve been scattered to in the storms. I’ll bring them back from foreign peoples, gather them from foreign countries, and bring them back to their home country. I’ll feed them on the mountains of Israel, along the streams, among their own people. I’ll lead them into lush pasture so they can roam the mountain pastures of Israel, graze at leisure, feed in the rich pastures on the mountains of Israel. And I myself will be the shepherd of my sheep. I myself will make sure they get plenty of rest. I’ll go after the lost, I’ll collect the strays, I’ll doctor the injured, I’ll build up the weak ones and oversee the strong ones so they’re not exploited.

17-19 “‘And as for you, my dear flock, I’m stepping in and judging between one sheep and another, between rams and goats. Aren’t you satisfied to feed in good pasture without taking over the whole place? Can’t you be satisfied to drink from the clear stream without muddying the water with your feet? Why do the rest of my sheep have to make do with grass that’s trampled down and water that’s been muddied?

20-22 “‘Therefore, God, the Master, says: I myself am stepping in and making things right between the plump sheep and the skinny sheep. Because you forced your way with shoulder and rump and butted at all the weaker animals with your horns till you scattered them all over the hills, I’ll come in and save my dear flock, no longer let them be pushed around. I’ll step in and set things right between one sheep and another.

23-24 “‘I’ll appoint one shepherd over them all: my servant David. He’ll feed them. He’ll be their shepherd. And I, God, will be their God. My servant David will be their prince. I, God, have spoken.

25-27 “‘I’ll make a covenant of peace with them. I’ll banish fierce animals from the country so the sheep can live safely in the wilderness and sleep in the forest. I’ll make them and everything around my hill a blessing. I’ll send down plenty of rain in season—showers of blessing! The trees in the orchards will bear fruit, the ground will produce, they’ll feel content and safe on their land, and they’ll realize that I am God when I break them out of their slavery and rescue them from their slave masters.

28-29 “‘No longer will they be exploited by outsiders and ravaged by fierce beasts. They’ll live safe and sound, fearless and free. I’ll give them rich gardens, lavish in vegetables—no more living half-starved, no longer taunted by outsiders.

30-31 “‘They’ll know, beyond doubting, that I, God, am their God, that I’m with them and that they, the people Israel, are my people. Decree of God, the Master:

You are my dear flock,
    the flock of my pasture, my human flock,
And I am your God.
    Decree of God, the Master.’”