Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 33

Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, vorbeşte-le celor din poporul tău şi spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei ţări, iar cei din poporul ţării vor lua din mijlocul lor un om şi-l vor pune să fie străjer al lor, dacă străjerul vede sabia venind împotriva ţării şi sună din trâmbiţă, dând de ştire poporului, iar cel care aude sunetul trâmbiţei nu ia aminte, atunci sabia va veni şi îi va lua viaţa. Sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, îşi va scăpa viaţa. Dacă însă străjerul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine şi ia viaţa cuiva, omul acela va fi omorât din pricina nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.

Tu, fiul omului, eşti străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea şi le vei da de ştire din partea Mea. Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranţă!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din pricina nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău ca să renunţe la calea lui, iar el nu se va întoarce de la umbletele lui, atunci el va muri din pricina nelegiuirii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.»

Dreptatea şi mila lui Dumnezeu

10 Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceţi: ‘Nelegiuirile şi păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscaţi de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’ 11 Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă! Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»

12 De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13 Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti şi va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o. 14 Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate, 15 dacă cel rău dă înapoi garanţia, înapoiază ce a jefuit, urmează învăţăturile dătătoare de viaţă şi nu mai săvârşeşte nedreptate, în mod sigur va trăi şi nu va muri. 16 Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată şi dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»

17 Şi totuşi cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!

18 Aşadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta. 19 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta. 20 Fiindcă ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“

Împlinirea profeţiei cu privire la căderea Ierusalimului

21 În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,[a] a venit la mine un fugar de la Ierusalim şi mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“ 22 Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, şi El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineaţa. Aşadar, gura îmi fusese deschisă şi nu mai eram mut.

23 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 24 „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din ţara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi, deci cu siguranţă ţara ne-a fost dată şi nouă drept moştenire!» 25 De aceea spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi care mâncaţi carne cu sânge, care vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge, voi să moşteniţi ţara? 26 Vă încredeţi în sabia voastră, săvârşiţi urâciuni şi fiecare din voi o necinsteşte pe soţia semenului său. Ar trebui deci să moşteniţi ţara?»

27 Să le mai spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuşi de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortăreţe şi cei din peşteri vor muri din pricina molimei. 28 Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârşi. Munţii lui Israel vor fi atât de pustiiţi, încât nimeni nu-i va mai traversa. 29 Când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârşit, vor şti că Eu sunt Domnul.’»

30 Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi-şi zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieşit de la Domnul 31 Şi vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câştig necinstit. 32 Tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu corzi. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc. 33 Însă când va veni pustiirea – şi iat-o că vine – vor şti că a fost un profet în mijlocul lor.“

Notas al pie

  1. Ezechiel 33:21 8 ian. 585 î.Cr.; vezi nota de la 1:1

The Message

Ezekiel 33

You Are the Watchman

11-5 God’s Message came to me: “Son of man, speak to your people. Tell them, ‘If I bring war on this land and the people take one of their citizens and make him their watchman, and if the watchman sees war coming and blows the trumpet, warning the people, then if anyone hears the sound of the trumpet and ignores it and war comes and takes him off, it’s his own fault. He heard the alarm, he ignored it—it’s his own fault. If he had listened, he would have saved his life.

“‘But if the watchman sees war coming and doesn’t blow the trumpet, warning the people, and war comes and takes anyone off, I’ll hold the watchman responsible for the bloodshed of any unwarned sinner.’

7-9 “You, son of man, are the watchman. I’ve made you a watchman for Israel. The minute you hear a message from me, warn them. If I say to the wicked, ‘Wicked man, wicked woman, you’re on the fast track to death!’ and you don’t speak up and warn the wicked to change their ways, the wicked will die unwarned in their sins and I’ll hold you responsible for their bloodshed. But if you warn the wicked to change their ways and they don’t do it, they’ll die in their sins well-warned and at least you will have saved your own life.

10 “Son of man, speak to Israel. Tell them, ‘You’ve said, “Our rebellions and sins are weighing us down. We’re wasting away. How can we go on living?”’

11 “Tell them, ‘As sure as I am the living God, I take no pleasure from the death of the wicked. I want the wicked to change their ways and live. Turn your life around! Reverse your evil ways! Why die, Israel?’

12-13 “There’s more, son of man. Tell your people, ‘A good person’s good life won’t save him when he decides to rebel, and a bad person’s bad life won’t prevent him from repenting of his rebellion. A good person who sins can’t expect to live when he chooses to sin. It’s true that I tell good people, “Live! Be alive!” But if they trust in their good deeds and turn to evil, that good life won’t amount to a hill of beans. They’ll die for their evil life.

14-16 “‘On the other hand, if I tell a wicked person, “You’ll die for your wicked life,” and he repents of his sin and starts living a righteous and just life—being generous to the down-and-out, restoring what he had stolen, cultivating life-nourishing ways that don’t hurt others—he’ll live. He won’t die. None of his sins will be kept on the books. He’s doing what’s right, living a good life. He’ll live.

17-19 “‘Your people say, “The Master’s way isn’t fair.” But it’s the way they’re living that isn’t fair. When good people turn back from living good lives and plunge into sin, they’ll die for it. And when a wicked person turns away from his wicked life and starts living a just and righteous life, he’ll come alive.

20 “‘Still, you keep on saying, “The Master’s way isn’t fair.” We’ll see, Israel. I’ll decide on each of you exactly according to how you live.’”

21 In the twelfth year of our exile, on the fifth day of the tenth month, a survivor from Jerusalem came to me and said, “The city’s fallen.”

22 The evening before the survivor arrived, the hand of God had been on me and restored my speech. By the time he arrived in the morning I was able to speak. I could talk again.

23-24 God’s Message came to me: “Son of man, those who are living in the ruins back in Israel are saying, ‘Abraham was only one man and he owned the whole country. But there are lots of us. Our ownership is even more certain.’

25-26 “So tell them, ‘God the Master says, You eat flesh that contains blood, you worship no-god idols, you murder at will—and you expect to own this land? You rely on the sword, you engage in obscenities, you indulge in sex at random—anyone, anytime. And you still expect to own this land?’

27-28 “Tell them this, Ezekiel: ‘The Message of God, the Master. As sure as I am the living God, those who are still alive in the ruins will be killed. Anyone out in the field I’ll give to wild animals for food. Anyone hiding out in mountain forts and caves will die of disease. I’ll make this country an empty wasteland—no more arrogant bullying! Israel’s mountains will become dangerously desolate. No one will dare pass through them.’

29 “They’ll realize that I am God when I devastate the country because of all the obscenities they’ve practiced.

30-32 “As for you, son of man, you’ve become quite the talk of the town. Your people meet on street corners and in front of their houses and say, ‘Let’s go hear the latest news from God.’ They show up, as people tend to do, and sit in your company. They listen to you speak, but don’t do a thing you say. They flatter you with compliments, but all they care about is making money and getting ahead. To them you’re merely entertainment—a country singer of sad love songs, playing a guitar. They love to hear you talk, but nothing comes of it.

33 “But when all this happens—and it is going to happen!—they’ll realize that a prophet was among them.”