Ezechiel 31 – NTLR & VCB

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

1În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,1 21 iunie 587 î.Cr.; vezi nota de la 1:1. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis: 2„Fiul omului, spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel:

«Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?

3Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,

cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră;

era înalt în statură,

iar vârful îi ajungea printre nori.3, 10, 14 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzișului des.

4Apele îl făcuseră să crească

și adâncul îl înălțase;

râurile acestuia străbăteau de jur împrejur

plantația pe care se afla,

și își trimiteau pâraiele

la toți copacii câmpiei.

5De aceea s‑a înălțat în statură

mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie.

Crengile i‑au crescut

și ramurile i s‑au lungit,

datorită belșugului de ape

care‑l făcuse să dea vlăstare.

6Printre crengile lui

își făceau cuibul toate păsările cerului.

Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului,

iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe.

7Era frumos prin măreția lui

și prin lungimea ramurilor lui,

căci rădăcinile lui erau înfipte

în apropierea multor ape.

8Cedrii din grădina lui Dumnezeu

nu‑l întreceau,

chiparoșii nu se puteau compara

cu crengile lui,

iar platanii nu se puteau asemăna

cu ramurile lui.

Niciun copac din grădina lui Dumnezeu

nu se putea compara cu el în frumusețe.

9L‑am făcut atât de frumos

prin mulțimea crengilor lui,

încât îl invidiau toți copacii Edenului,

care erau în grădina lui Dumnezeu.»

10De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11l‑am dat pe mâna prințului neamurilor, care i‑a făcut după răutatea lui. Eu l‑am alungat 12și astfel cele mai groaznice dintre neamurile străine l‑au tăiat și l‑au părăsit. Crengile i‑au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i‑au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l‑au părăsit. 13Pe trunchiul lui căzut și‑au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s‑au așezat toate vietățile câmpului. 14Toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu‑și mai ridice vârful până la nori și pentru ca niciun copac udat de ape să nu‑și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă.»

15Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților15 Ebr.: Șeol; [peste tot în carte]., am răspândit bocetul. L‑am acoperit cu adâncul și i‑am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l‑am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s‑au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații17 Lit.: brațul. lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.

18Așadar, Faraon, cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în slava și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn.»“